9 octombrie 2022 • DUMINICA A XXVIII-A D.P.A. • Ss. Dionisiu, ep. și îns., m.; Ioan Leonardi, pr.; Abraham, patriarh
LECTURA I
Naaman şi-a mărturisit credinţa în Dumnezeul lui Israel.
Citire din cartea a doua a Regilor 5,14-17
În zilele acelea, Naaman, generalul sirian, care era lepros, a coborât şi s-a scufundat în Iordan de şapte ori, după cuvântul omului lui Dumnezeu. Şi trupul a devenit ca trupul unui copilaş şi s-a curăţat. Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu toată tabăra sa. A ajuns, a stat înaintea lui şi a zis: “Iată, ştiu acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul decât numai în Israel. Acum, primeşte, te rog, un dar de la slujitorul tău!” Elizeu a răspuns: “Viu este Domnul în faţa căruia stau: nu voi primi!” Naaman a insistat, dar el a refuzat. Atunci Naaman a zis: “Fiindcă nu vrei, lasă, te rog, să i se dea slujitorului tău pământ cât poate duce o pereche de catâri! Căci slujitorul tău nu va mai aduce arderi de tot sau jertfe altor dumnezei decât numai Domnului”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 97(98),1.2-3ab.3c-4 (R.: cf. 2b)
R.: Înaintea neamurilor şi-a făcut cunoscută Domnul mântuirea.
Cântaţi Domnului un cântec nou,
pentru că a făcut lucruri minunate;
dreapta şi braţul lui cel sfânt i-au venit în ajutor! R.
Domnul şi-a făcut cunoscută mântuirea,
şi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor,
şi-a adus aminte de îndurarea şi fidelitatea lui
faţă de casa lui Israel. R.
Toate marginile pământului
au văzut mântuirea Dumnezeului nostru!
Strigaţi de bucurie către Domnul,
toţi locuitorii pământului!
Aclamaţi, cântaţi psalmi şi tresăltaţi de bucurie! R.
LECTURA A II-A
Dacă îndurăm cu răbdare împreună cu el, vom şi domni împreună cu el.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Timotei 2,8-13
Preaiubitule, adu-ţi aminte de Isus Cristos, din seminţia lui David, care a înviat din morţi, după evanghelia mea, pentru care sufăr până acolo că sunt legat ca un răufăcător! Dar cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi legat. De aceea, îndur cu răbdare toate pentru cei aleşi, pentru ca şi ei să obţină mântuirea, care este în Cristos Isus, odată cu gloria veşnică. Vrednic de crezare este cuvântul: Dacă am murit împreună cu el, vom şi trăi împreună cu el. Dacă îndurăm cu răbdare împreună cu el, vom şi domni împreună cu el. Dacă îl renegăm, şi el ne va renega. Dacă suntem infideli, el rămâne fidel, pentru că nu se poate renega pe sine.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
1Tes 5,18
(Aleluia) Mulţumiţi pentru toate, căci aceasta este voinţa lui Dumnezeu, în Cristos Isus, cu privire la voi! (Aleluia)
EVANGHELIA
Nu s-a găsit cine să se întoarcă şi să-l glorifice pe Dumnezeu decât acest străin?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 17,11-19
În timp ce mergea spre Ierusalim, Isus a trecut prin Samaria şi Galileea. A intrat într-un sat şi i-au venit în întâmpinare zece leproşi care stăteau la distanţă. Aceştia şi‑au ridicat glasul, strigând: “Isuse, Învăţătorule, îndură-te de noi!” Văzându-i, el le-a spus: “Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor!” Şi, în timp ce mergeau, s-au curăţat. Unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors glorificându-l pe Dumnezeu cu glas puternic şi a căzut cu faţa la picioarele lui, mulţumindu-i; iar acesta era samaritean. Atunci Isus a spus: “Oare nu s-au curăţat zece? Unde sunt ceilalţi nouă? Nu s-a găsit cine să se întoarcă şi să-l glorifice pe Dumnezeu decât acest străin?” Apoi i-a zis: “Ridică-te şi mergi! Credinţa ta te-a mântuit”.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
Pentru această a XXVIII-a duminică de peste an Liturgia Cuvântului ne propune spre meditare un eveniment petrecut în timp ce Isus se îndrepta spre Ierusalim, la intrarea unui sat de la „graniţa” dintre Samaria şi Galileea (v.11). Aici, zece persoane bolnave de lepră îi cer lui Isus vindecarea. Interesant este, însă, modul în care Mântuitorul răspunde cererii lor. Amintindu-ne că lepra a fost (şi a rămas) o boală incurabilă – fapt ce îi obliga pe cei zece, conform Lev 13 şi 14, să locuiască în afara comunităţii şi să se ţină la distanţă de orice persoană neafectată de această boală –, cererea lor apărea mai mult decât îndrăzneaţă. Cine oare ar putea înfăptui o astfel de vindecare fără a avea ajutorul lui Dumnezeu (2Re 5,1-19)? Să remarcăm, totuşi, că episodul nostru se situează imediat după pericopa citită duminica trecută la Sfânta Liturghie, pericopă care punea în evidenţă importanţa integrării credinţei în viaţa noastră de fiecare zi. De aceea, nu ne surprinde faptul că Isus, în locul vreunui gest sau al vreunui cuvânt vindecător (cu care ne-a obişnuit în câteva din episoadele precedente), îi trimite pe cei zece leproşi să se arate preoţilor (cei acreditaţi de legislaţia din Lev 13 şi 14, nu să vindece ci să constate o eventuală vindecare). Or, plecarea lor către Templu din Ierusalim denotă (şi exemplifică) faptul că cei zece bolnavi răspund îndemnului lui Isus cu o credinţă capabilă să dezrădăcineze şi să mute un dud din locul său printr-un singur cuvânt (Lc 17,6) – în cazul nostru să obţină vindecarea chiar de lepra lor. Şi iată că vindecarea are loc. Gestul lor de credinţă este răsplătit cu acea însănătoşire care le permite reintrarea în comunitate şi mai ales „revenirea la viaţă”, la cea liturgică şi la cea socială.
Vindecarea celor zece leproşi reprezintă în sine un deznodământ remarcabil al acestei istorii. Şi totuşi, povestirea noastră cunoaşte un nou avânt atunci când unul dintre ei se întoarce la Isus preamărindu-l pe Dumnezeu cu glas tare, semn că în vindecarea obţinută el a recunoscut intervenţia salvatoare a lui Dumnezeu. Mai mult, odată ajuns în faţa lui Isus el s-a aruncat cu faţa la pământ în semn de preţuire şi i-a mulţumit. Paradoxul în acest comportament constă în aceea că omul era samaritean, adică străin de credinţa lui Israel. Şi deşi străin, el este singurul care recunoaşte că Dumnezeu şi-a înfăptuit lucrarea prin Isus Cristos. Drept care Mântuitorul, după ce se întreabă în mod retoric Oare nu toţi cei zece au fost curăţaţi? Ceilalţi nouă unde sunt?, îi cere samariteanului recunoscător să se ridice şi să meargă în drumul lui spunându-i: Credinţa ta te-a vindecat. Or, aceasta este concluzia pe care o aşteptam. E drept că ea nu precizează sensul exact pe care Isus îl dă expresiei. Cu toate acestea înţelegem din context că orice lucrare mântuitoare Dumnezeu o înfăptuieşte prin Isus Cristos şi că credinţa care se îndreaptă către El atinge deja sfera divină, sursa vieţii, a vieţii veşnice. Acest lucru ne este confirmat de faptul că vindecarea obţinută prin credinţă îşi atinge desăvârşirea în Înviere, acea Înviere exprimată de sensul plin al verbului ridică-te (exact acelaşi verb pe care evanghelistul îl va folosi pentru a exprima Învierea glorioasă a lui Isus Cristos în ziua de Paşti). Prin urmare, mântuirea nu este ea oare participarea noastră la darul Vieţii manifestată în Învierea lui Isus, despre care ne vorbeşte Sfântul Paul în lectura a doua: Dacă am murit împreună cu el, vom şi învia împreună cu el. Dacă vom rămâne statornici împreună cu el, vom şi domni împreună cu el. Dacă ne vom lepăda de el, şi el se va lepăda de noi. Dacă îi suntem necredincioşi, el rămâne totuşi credincios, căci nu se poate tăgădui pe sine însuşi?
Pr. dr. Tarciziu Şerban
Calendarul săptămânii 9-16 octombrie 2022
9 D DUMINICA A XXVIII-A D.P.A.; Ss. Dionisiu, ep. și îns., m.; Ioan Leonardi, pr.; Abraham, patriarh
10 L Sf. Daniel Comboni, ep.
11 M Ss. Ioan al XXIII-lea, pp. *; Filip, diacon; Alexandru Sauli, ep.
12 M Ss. Serafim, clg.; Felix al IV-lea, pp.
13 J Sf. Romeo, ep.; Fer. Gerard; Fer. Alexandrina
14 V Ss. Parascheva de la Iași, fc. *; Calist, pp. m. *
15 S Sf. Tereza din Avila, fc. înv. **
16 D DUMINICA A XXIX-A D.P.A.; Ss. Margareta Maria Alacoque, clg.; Hedviga, clg.; Longin, m.
Gândul săptămânii
“Orice s-ar întâmpla, dacă Dumnezeu nu are de ce să fie nemulţumit, bucură-te!”
(Fericitul Vladimir Ghika)
© 2022 don Giovanni Berti, www.gioba.it
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
