5 mai 2019 • DUMINICA A III-A A PAȘTELUI • Ss. Anghel, clg. m.; Gottard, ep.
LECTURA I
Martori ai acestor lucruri suntem noi şi Duhul Sfânt.
Citire din Faptele Apostolilor 5,27b-32.40b-41
În zilele acelea, marele preot i-a întrebat pe apostoli, zicând: “Oare nu v-am poruncit cu stricteţe să nu învăţaţi în numele acesta? Şi iată că voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi vreţi să cadă asupra noastră sângele acestui om”. Atunci Petru şi apostolii, răspunzând, au zis: “Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni. Dumnezeul părinţilor noştri l-a înviat pe Isus, pe care voi l-aţi ucis atârnându-l pe lemn. Pe el Dumnezeu l-a înălţat la dreapta sa drept conducător şi mântuitor ca să acorde Israelului convertirea şi iertarea păcatelor. Martori ai acestor lucruri suntem noi şi Duhul Sfânt pe care Dumnezeu l-a dăruit celor care ascultă de el”. Le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Isus şi le-au dat drumul. Iar ei au plecat din faţa Sinedriului bucuroşi pentru că au fost învredniciţi să îndure batjocură pentru numele lui Isus.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 29(30),2.4-6.11-12a.13b (R.: 2a)
R.: Te preamăresc, Doamne, pentru că m-ai eliberat.
sau:
Aleluia.
Te preamăresc, Doamne, pentru că m-ai eliberat
şi n-ai lăsat pe vrăjmaşii mei să râdă de mine.
Doamne, tu mi-ai scos sufletul din locuinţa morţilor,
tu mi-ai dat viaţă, ca să nu cobor în mormânt. R.
Cântaţi Domnului, voi, credincioşii lui,
lăudaţi memoria sfinţeniei sale!
Căci mânia lui ţine o clipă,
dar îndurarea lui ţine toată viaţa.
Seara intră în casă plânsul, iar dimineaţa, bucuria. R.
Ascultă-mă, Doamne, ai milă de mine!
Doamne, fii tu ajutorul meu!
Tu ai schimbat geamătul meu în dans,
Doamne Dumnezeul meu, în veci te voi lăuda! R.
LECTURA A II-A
Vrednic este mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea şi gloria.
Citire din Apocalipsul sfântului apostol Ioan 5,11-14
Eu, Ioan, am văzut şi am auzit glasul multor îngeri în jurul tronului, al fiinţelor şi al bătrânilor, iar numărul lor era de zeci de mii de ori zeci de mii şi de mii de ori mii. Ei spuneau cu glas puternic: “Vrednic este mielul care a fost înjunghiat să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea şi tăria, cinstea, gloria şi binecuvântarea”. Şi am auzit orice creatură în cer, pe pământ şi sub pământ şi în mare şi toate câte sunt în ele, spunând: “Celui care şade pe tron şi mielului să fie binecuvântarea, cinstea, gloria şi puterea în vecii vecilor!” Iar cele patru fiinţe spuneau: “Amin!” Şi bătrânii au căzut la pământ şi l-au adorat.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) A înviat Cristos care le-a creat pe toate şi a avut milă de neamul omenesc. (Aleluia)
EVANGHELIA
Isus a venit, a luat pâinea şi le-a dat-o; la fel şi peştele.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 21,1-19
În acel timp, Isus s-a arătat din nou discipolilor lângă Marea Tiberiadei, şi li s-a arătat astfel: Erau împreună Simon Petru şi Toma, cel numit Geamănul, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedeu şi alţi doi dintre discipolii lui. Simon Petru le-a spus: “Mă duc să pescuiesc”. Ei i-au zis: “Mergem şi noi cu tine”. Au ieşit şi s-au urcat în barcă, dar în noaptea aceea nu au prins nimic. Când era de acum dimineaţă, Isus stătea pe mal, dar discipolii nu ştiau că este Isus. Aşadar, Isus le-a zis: “Copilaşi, nu aveţi ceva de mâncare?” I-au răspuns: “Nu!” Atunci le-a zis: “Aruncaţi năvodul în partea dreaptă a bărcii şi veţi găsi!” Ei l-au aruncat şi nu-l mai puteau trage, din cauza mulţimii peştilor. Atunci, discipolul acela pe care Isus îl iubea i-a spus lui Petru: “E Domnul!” Simon Petru, auzind că este Domnul, s-a încins cu haina – pentru că era dezbrăcat – şi s-a aruncat în mare. Ceilalţi discipoli au venit cu barca – pentru că nu erau departe de uscat, ci la vreo două sute de coţi -, trăgând cu ei năvodul cu peşti. Când au coborât pe uscat, au văzut un foc cu jar, peşti puşi deasupra şi pâine. Isus le-a zis: “Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum!” Atunci, Simon Petru a urcat în barcă şi a tras la mal năvodul plin cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari. Şi, deşi erau aşa de mulţi, năvodul nu s-a rupt. Isus le-a zis: “Veniţi şi mâncaţi!” Şi niciunul dintre discipoli nu îndrăznea să-l întrebe: “Tu cine eşti?”, căci ştiau că este Domnul. Isus a venit, a luat pâinea şi le-a dat-o; la fel şi peştele. Aceasta a fost de acum a treia oară că Isus s-a arătat discipolilor după ce a înviat din morţi. După ce au stat la masă, Isus i-a spus lui Simon Petru: “Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti mai mult decât aceştia?” El i-a zis: “Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. El i-a spus: “Paşte mieluşeii mei!” El i-a zis iarăşi, a doua oară: “Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” El i-a spus: “Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. I-a zis: “Paşte oile mele!” I-a zis a treia oară: “Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” Petru s-a întristat pentru că i-a zis a treia oară: “Mă iubeşti?” şi i-a spus: “Doamne, tu ştii toate, tu ştii că te iubesc”. Isus i-a zis: “Paşte oile mele! Adevăr, adevăr îţi spun: când erai mai tânăr, te încingeai singur şi te duceai unde voiai. Însă când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi te va încinge un altul şi te va duce unde nu vei voi”. Dar aceasta a spus-o arătând cu ce moarte îl va fi glorificat pe Dumnezeu. După ce a spus aceasta, i-a zis: “Urmează-mă!”
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
Isus este Domnul, dar chiar şi înviat, stilul său nu se schimbă: rămâne credincios acelui fel anunţat că „n-a venit spre a fi slujit, ci să slujească”. Isus a pregătit pe plajă „jar şi peşte deasupra şi pâine”; şi când ucenicii săi sosesc obosiţi din cauza nopţii pierdute pe lac şi apoi din cauza mrejelor trase cu mare efort la mal, îi invită să-şi refacă forţele: „Veniţi şi mâncaţi!”. „A luat pâine şi le-a dat-o lor, de asemenea şi peşte”. Oare s-au gândit apostolii la Cina de pe urmă, când Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o şi le-a dat-o lor zicând: „Luaţi, mâncaţi acesta este trupul meu”? Cu toate că aici nu-i vorba de Euharistie, chemarea este aceeaşi, spontană şi plină de dragoste.
Domnul înviat continuă să pregătească oamenilor masa sa şi să le servească pâine şi peşte, îi slujeşte până acolo încât se oferă pe sine însuşi ca hrană, oferă propriul sânge ca băutură. În felul acesta el susţine în cei credincioşi acea viaţă divină prin care i-a renăscut prin moartea şi învierea sa. Euharistia, din acest motiv, este desăvârşirea Botezului şi, ca şi Botezul, este un sacrament în mod esenţial pascal. Dacă Euharistia este memorialul morţii Domnului, este tocmai datorită învierii sale, fiindcă trupul şi sângele oferite de sacrament nu sunt trupul şi sângele unui mort, ci ale unuia viu, ale unuia înviat care trăieşte în veci şi are putere să dea dreptul de participare activă, vie, la nemurirea sa tuturor acelora care se hrănesc cu ele. „Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţă veşnică, şi eu îl voi învia în ziua de apoi”. Atunci domnia Celui Înviat va atinge culmea manifestării prin introducerea în propria înviere a tuturor acelora care au crezut în el.
Petru, martor zelos al domniei lui Cristos, este primul care o apără în faţa tribunalelor, când, întrebat despre vindecarea ologului din naştere, spune cu tot elanul său că „în numele lui Isus Mesia, a Nazarineanului pe care voi l-aţi răstignit şi pe care Dumnezeu l-a înviat din morţi, se află acesta sănătos în faţa voastră… Şi în nimeni altul nu este mântuire”. În faţa Marelui Preot spune cu mult curaj: „Trebuie să dăm ascultare lui Dumnezeu mai degrabă decât oamenilor”, dovedind că numai Isus are puterea mântuitoare, numai el este Domnul vieţii şi al morţii, capabil să vindece şi să învie. De aceea: „Vrednic este Mielul care a fost omorât să primească puterea şi bogăţia, înţelepciunea şi tăria, onoarea, slava şi lauda”.
Creştinul trebuie să intre în armonia acestui cor universal şi să cânte gloria Celui Înviat, lăsând să triumfe în sine domnia lui Isus; lui trebuie să-i acorde orice drept şi orice loc; lui trebuie să i se încredinţeze fără rezervă, fiindcă el este singurul Domn al vieţii sale.
Isus a mai făcut înaintea ucenicilor săi şi multe alte minuni care nu sunt scrise în cartea aceasta; iar acestea s-au scris ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu, şi prin credinţa voastră să aveţi viaţă în numele lui. În fond, în fiecare generaţie au avut loc astfel de minuni care au arătat că Isus Cristos este viu. Astăzi e rândul nostru ca să-L lăsăm, prin modul nostru de a trăi, să arate lumii de astăzi că este viu, astfel încât lumea să creadă şi să aibă viaţă în numele Lui.
Pr. Anton Dancă, VADEMECUM,
Anul C, Editura „Presa Bună”, 2005
Calendarul săptămânii 5-12 mai 2019
5 D DUMINICA A III-A A PAŞTELUI; Ss. Anghel, clg. m.; Gottard, ep.
6 L Ss. Dominic Savio; Benedicta, fc.; Petru Nolascus, clg.
7 M Ss. Roza Venerini, clg.; Ghizela, regină; Antonie Pecerski, pustnic
8 M Fer. Ieremia Valahul, clg. **; Sf. Victor, m.
9 J Ss. Isaia, profet; Pahomie, pustnic
10 V Ss. Zenon din Axiopolis și îns. m. *; Ioan de Avila, pr. înv.; Fer. Ivan Merz, laic
11 S Sf. Mamert, ep.
12 D DUMINICA A IV-A A PAŞTELUI; Ss. Nereus și Achilleus, m.; Pancrațiu, m.
Gândul săptămânii
“Un caracter esenţial al rugăciunii este puterea ei: lumina răzbate repede, dar rugăciunea, mai repede decât lumina.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
© 2019 don Giovanni Berti, www.gioba.it
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
