5 ianuarie 2025 • DUMINICA II DUPĂ CRĂCIUN • Ss. Emiliana, fc.; Eduard Mărturisitorul, rege
LECTURA I
Înţelepciunea lui Dumnezeu şi-a stabilit locuinţa în mijlocul poporului ales.
Citire din cartea lui Ben Sirah 24,1-2.8-12 (1-4.12-16)
Înţelepciunea îşi laudă sufletul, şi în Dumnezeu îşi găseşte preamărirea. şi în mijlocul poporului său se preamăreşte. În adunarea Celui Preaînalt îşi deschide gura şi înaintea puterii sale se preamăreşte, şi în mijlocul poporului său este lăudată, şi în adunarea sfântă este admirată, şi în mulţimea celor aleşi îşi află lauda, şi între cei binecuvântaţi este binecuvântată, în timp ce zice: “Atunci, Creatorul a toate mi-a poruncit, şi cel care m-a creat mi-a stabilit cortul şi mi-a zis: «În Iacob să locuieşti şi în Israel să ai moştenire! Înfige-ţi rădăcinile tale între aleşii mei!» Înaintea veacului, de la început m-a creat şi până în veac nu voi înceta. În cortul sfânt, înaintea lui am slujit şi astfel m-am stabilit în Sion. În cetatea iubită, la fel, m-a făcut să locuiesc şi în Ierusalim este puterea mea. Mi-am pus rădăcinile într-un popor glorios, în partea Domnului, moştenirea sa şi în adunarea sfinţilor mi-am luat locuinţă”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 146-147(147),12-13.14-15.19-20 (R.: In 1,14a)
R.: Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi.
sau:
Aleluia.
Preamăreşte-l, Ierusalim, pe Domnul,
laudă-l, Sion, pe Dumnezeul tău!
Căci el întăreşte zăvoarele porţilor tale,
el îi binecuvântează pe fiii tăi în mijlocul tău. R.
El dă pace ţinutului tău
şi te satură cu cel mai bun grâu.
El îşi trimite cuvântul pe pământ,
cuvântul lui aleargă cu iuţeală mare. R.
El îi face cunoscut lui Iacob cuvântul său,
lui Israel, hotărârile şi judecăţile sale.
El n-a făcut aşa cu niciun alt popor
şi nu le-a făcut cunoscute judecăţile sale. R.
LECTURA A II-A
El ne-a rânduit de mai înainte spre înfiere, prin Isus Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 1,3-6.15-18
Fraţilor, binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Cristos, întrucât ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui! În iubire, el ne-a rânduit de mai înainte spre înfiere, prin Isus Cristos, după placul voinţei sale, spre lauda gloriei harului său, cu care ne-a copleşit în Fiul său preaiubit. De aceea, şi eu, auzind de credinţa voastră în Domnul Isus şi de iubirea pe care o aveţi faţă de toţi sfinţii, nu încetez să mulţumesc pentru voi, amintindu-vă în rugăciunile mele, pentru ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl gloriei, să vă dea Duhul înţelepciunii şi al descoperirii, ca să-l cunoaşteţi pe deplin, luminându-vă ochii inimii voastre, ca să cunoaşteţi care este speranţa chemării sale, care este bogăţia gloriei moştenirii sale între cei sfinţi.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
cf. 1Tim 3,16
(Aleluia) Mărire ţie, Cristoase, propovăduit neamurilor; mărire ţie, Cristoase, crezut în lume. (Aleluia)
EVANGHELIA
Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 1,1-18
La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început la Dumnezeu. Toate au luat fiinţă prin el şi fără el nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există. În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor, iar lumina în întuneric luminează, dar întunericul nu a cuprins-o. A fost un om, trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să dea mărturie despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. Nu era el lumina, ci a venit să dea mărturie despre lumină. Cuvântul era lumina adevărată, care, venind în lume, luminează pe orice om. Era în lume şi lumea a luat fiinţă prin el, dar lumea nu l-a cunoscut. A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit. Însă celor care l-au primit, celor care cred în numele lui, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, care, nu din sânge, nici din voinţa trupului, nici din voinţa bărbatului, ci din Dumnezeu s-au născut. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. Ioan a dat mărturie despre el şi a strigat, zicând: “Acesta era cel despre care v-am spus: «Cel care vine după mine a fost înaintea mea pentru că era mai înainte de mine»”. Căci noi toţi am primit din plinătatea lui har după har. Pentru că Legea a fost dată prin Moise, harul şi adevărul au fost prin Isus Cristos. Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu; Fiul unic al lui Dumnezeu, cel care este spre pieptul Tatălui, el l-a revelat.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
Din prima lectură deducem că înţelepciunea lui Dumnezeu a locuit în poporul ales, adică în Israel. Dacă disecăm cuvântul înţelepciune din limba latină – sapientia – rezultă că este vorba de o ştiinţă plăcută, care delectează – sapida scientia –, care îşi are originea în Dumnezeu. Dumnezeu a revelat poporului său o parte din ştiinţa sa, care s-a concretizat în Legea dată lui Moise. Datorită Legii, Israelul se considera unic în lume şi admirat de toate neamurile pământului, fiindcă, păstrând Legea, a devenit cel mai fericit popor. Fericit omul, spune regele David în Cartea Psalmilor, care îşi află bucuria în poruncile Domnului. Şi dacă fiul său, Solomon, a ajuns cel mai înţelept dintre toţi înţelepţii de pe pământ, înţelepciunea sa o datorează revelaţiei divine.
Apostolul Paul consideră că noi, creştinii, suntem deasupra Israelului, fiindcă avem binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl în Cristos, ca să fim sfinţi şi neprihăniţi în faţa lui, ca să ajungem să moştenim bogăţia gloriei lui Cristos, pe Duhul Sfânt, autorul învierii şi fericirii veşnice (II).
Evanghelistul Ioan ne arată că înţelepciunea lui Dumnezeu s-a întrupat în Fiul său, în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei, toate comorile dumnezeirii. Venind în lume, Isus luminează pe tot omul, fiindcă în el este viaţa dumnezeiască şi viaţa sa dumnezeiască este lumina oamenilor. Lumina dumnezeiască a vieţii lui Isus de pe pământ a fost iubirea. Şi Isus ne-a lăsat iubirea sa dumnezeiască drept normă a vieţii noastre: Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu pe voi. Ce-ar fi viaţa fără lumina iubirii? Un iad. Or, prin porunca nouă a iubirii, Isus vrea ca noi să fim înţelepţi, să iubim dumnezeieşte, să devenim lumină pentru viaţa celor din jurul nostru.
C.S. Lewis (etnolog şi sociolog francez) spune că este un privilegiu divin de a fi mai mult iubitor decât iubit. Adică aşa cum Dumnezeu nu se lasă niciodată întrecut în iubire, la fel şi eu, trebuie să iubesc pe alţii mai mult decât mă iubesc alţii pe mine. Aceasta înseamnă de a nu ocupa centrul vieţii altuia pentru a-l face dependent de mine, ci de a-i oferi ceva pentru a-l susţine, de a-i da motive de împlinire în aşa fel ca eu să devin mai puţin important pentru el, adică trebuie procedat în aşa fel ca iubirea mea să facă persoana aproapelui mai puternică, mai fericită şi mai independentă. Iubirea, care nu urmăreşte acest scop, devine tiranie spirituală. Aceasta este chemarea mea sfântă pe care trebuie s-o realizez în timpul Crăciunului: iubirea eliberatoare.
Noi trebuie să iubim persoanele în aşa fel ca ele să fie libere, de a-i iubi pe alţii mai mult decât alţii pe noi. Deşi am mai spus acest exemplu, totuşi îl repet. Un dominican francez l-a comparat pe Dumnezeu cu un gentleman englez care este atât de discret încât nu doreşte în niciun chip să se impună în faţa celor pe care îi iubeşte. El priveşte discret prin deschizătura uşii, ca să se asigure că totul merge bine în relaţiile afective dintre oaspeţii săi, şi, asigurându-le cele necesare ca să se simtă bine, discret, se face nevăzut. După ce ne-a dat porunca nouă a iubirii, Isus s-a făcut nevăzut prin moarte, dar a rămas viu şi ascuns în Euharistie. Să ne amintim de ziua Învierii. Doi ucenici mergeau trişti spre Emaus. Isus, ca un străin, li se alătură; ei nu-l cunosc, dar Isus le cunoaşte necazul; îi luminează, îi întăreşte în credinţă şi li se arată la frângerea pâinii. Cei doi ucenici devin puternici în a înfrunta toate la întoarcerea spre Ierusalim, devin fericiţi vestind învierea lui Isus. Iubirea îi face liberi şi viaţa lor devine lumină pentru viaţa noastră.
Pr. Anton Dancă, VADEMECUM. (Consideraţii, pilde şi exemple pentru solemnităţi şi duminici), Anul C, Editura „Presa Bună”, Iași, 2005
Calendarul săptămânii 5-12 ianuarie 2025
5 D DUMINICA II DUPĂ CRĂCIUN; Ss. Emiliana, fc.; Eduard Mărturisitorul, rege
6 L EPIFANIA DOMNULUI; Sf. Andrei Corsini, ep.
7 M Ss. Raymund din Penyafort, pr. *; Lucian din Antiohia, pr. m.
8 M Sf. Severin, abate
9 J Sf. Adrian de Canterbury, abate; Fer. Alexia le Clerc, clg.
10 V Ss. Agaton, pp.; Grigore de Nyssa, ep.; Paul, primul pustnic
11 S Ss. Honorata, fc.; Teodosie, clg.
12 D BOTEZUL DOMNULUI; Ss. Tatiana, m.; Arcadie, m.; Cezara, clg.
Gândul săptămânii
“Simţim adesea nevoia să ne rugăm chiar în picioare fiind şi să gândim în genunchi.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
