4 septembrie 2022 • DUMINICA A XXIII-A D.P.A. • Ss. Rozalia, fc.; Moise, profet
LECTURA I
Cine se va gândi la ce vrea Domnul?
Citire din cartea Înţelepciunii 9,13-18b
Cine poate cunoaşte planul lui Dumnezeu şi cine se va gândi la ce vrea Domnul? Gândurile celor muritori sunt şovăielnice şi cugetările noastre, nesigure. Căci trupul coruptibil îngreunează sufletul şi trupul pământesc apasă peste mintea cu multe griji. Cu dificultate ne reprezentăm cele de pe pământ şi descoperim cu trudă cele la îndemână, dar cele din cer, cine le va da de urmă? Cine ar fi cunoscut planul tău, dacă nu i-ai fi dat înţelepciunea şi nu l-ai fi trimis pe Duhul tău Cel Sfânt din înălţimi? Astfel au fost îndreptate căile celor de pe pământ, oamenii au învăţat cele plăcute ţie.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 89(90),3-4.5-6.12-13.14 şi 17 (R.: 1)
R.: Doamne, tu ai fost locul nostru de refugiu din generaţie în generaţie.
Tu îl faci pe om să se întoarcă în ţărână,
tu ai spus: “Întoarceţi-vă, fiii lui Adam!”
Pentru că, în ochii tăi, o mie de ani
sunt ca ziua de ieri, care a trecut,
şi ca o strajă de noapte. R.
Îi iei ca un şuvoi; sunt ca un vis;
dimineaţa sunt ca iarba care creşte;
dimineaţa înfloreşte şi creşte,
seara este cosită şi se usucă. R.
Satură-ne dis-de-dimineaţă cu bunătatea ta,
ca să tresăltăm de bucurie şi să ne veselim în toate zilele vieţii noastre!
Bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru să fie asupra noastră!
Fă sigură pentru noi lucrarea mâinilor noastre!
Da, fă sigură lucrarea mâinilor noastre! R.
LECTURA A II-A
Să-l primeşti pe Onesim înapoi, dar nu ca pe un sclav, ci ca pe un frate iubit!
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filemon 9b-10.12-17
Fiul meu preaiubit, eu, Paul, acum bătrân şi prizonier al lui Cristos Isus: te rog pentru copilul meu, pentru Onesim, căruia i-am dat naştere în lanţuri. Ţi l-am trimis înapoi pe el, care este inima mea. Aş fi voit să-l ţin pentru mine, ca, în locul tău, să‑mi slujească mie, celui care sunt în lanţuri pentru evanghelie, dar n-am vrut să fac nimic fără consimţământul tău, pentru ca binele tău să nu fie silit, ci de bunăvoie. Poate tocmai de aceea a fost despărţit de tine pentru un timp, ca să-l primeşti înapoi pentru veşnicie, dar nu ca pe un sclav, ci mult mai mult decât un sclav, ca pe un frate iubit, mai ales pentru mine, dar cu atât mai mult pentru tine, atât ca om, cât şi ca frate în Domnul. Deci, dacă mă consideri părtaş în credinţă cu tine, primeşte-l ca pe mine însumi!
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
Ps 118(119),135
(Aleluia) Luminează-ţi faţa pentru slujitorul tău şi învaţă-mă hotărârile tale! (Aleluia)
EVANGHELIA
Niciunul dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,25-33
În acel timp, multă lume mergea după Isus, iar el, întorcându-se, le-a spus: “Dacă cineva vine la mine şi nu-şi urăşte tatăl, mama, femeia, copiii, fraţii şi surorile, ba chiar propria sa viaţă, nu poate fi discipolul meu. Cine nu-şi poartă crucea şi nu vine după mine nu poate fi discipolul meu. Într-adevăr, cine dintre voi, voind să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze cheltuiala, dacă are cu ce să-l termine? Pentru ca nu cumva, punând temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care-l văd să înceapă a-l lua în râs, spunând: «Acest om a început să construiască, dar nu poate să termine». Sau care rege, pornind la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă poate cu zece mii să-l înfrunte pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Iar de nu, pe când celălalt este încă departe, trimite solie ca să ceară pacea. Tot astfel, niciunul dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu”.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
Este dovedit ştiinţific faptul că omul nu-şi foloseşte niciodată creierul la întreaga lui capacitate de a gândi, ci doar a mia parte. Cartea Înţelepciunii găseşte o scuză omului că nu se implică mai mult în cunoaşterea planurilor şi voinţei lui Dumnezeu: trupul supus putrezirii ne îngreunează sufletul… ne împovărează mintea cu mii de griji (I). Deci se impune o eliberare a sufletului, a minţii de povara trupului. Cum? A spus-o Isus mulţimilor care îl urmau atunci şi ne-o spune şi nouă prin evanghelia de azi: Dacă vine cineva la mine şi nu mă iubeşte mai mult decât pe tatăl său, pe mama sa, pe soţia sa, pe copiii săi, pe fraţii şi surorile sale şi chiar decât viaţa sa proprie, nu poate fi ucenicul meu. Iată ceva nemaipomenit în istorie, ceva care la prima vedere pare contra naturii: de a-l iubi pe altcineva mai mult decât viaţa proprie. Şi totuşi, dacă stăm să judecăm mai profund lucrurile cu raţiunea luminată de credinţă, trebuie să-i dăm dreptate lui Isus. Că vom muri este sigur. Dar ne vom mântui? Ne pot da viaţă şi fericire veşnică: tata, mama, soţia, copiii, fraţii, surorile sau viaţa noastră pământească supusă morţii? Nicidecum. Atunci?
Isus, ca să nu rămânem de ruşine că ne-am pus speranţa în puterile proprii sau în alţii pentru zidirea unui turn sau câştigarea unei victorii, vrea să-i trimitem lui o solie de pace, să ne dea pacea sa izvorâtă din iubirea infinită a dumnezeirii sale. Această solie i-o trimitem ori de câte ori primim sfânta Împărtăşanie.
Când Isus a anunţat pentru a treia oară ucenicilor săi moartea sa iminentă le-a spus: Iată, urcăm la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor; îl vor condamna la moarte şi-l vor da pe mâna păgânilor. Aceştia îşi vor bate joc de el, îl vor scuipa, îl vor biciui şi-l vor ucide, dar după trei zile va învia. Aceste cuvine ne ajută să reflectăm asupra misterului Euharistiei, în care are loc transformarea extraordinară (transsubstanţierea) a pâinii şi a vinului în trupul şi sângele lui Cristos. Această transformare depinde de o altă transformare, enunţată în cuvintele rostite ceva mai înainte: Fiul Omului va fi dat în mâinile arhiereilor şi cărturarilor. A fi dat înseamnă că va fi condamnat, batjocorit, biciuit, ucis. Dar, ţinând cont de cuvintele lui Isus, anume că Fiul Omului a venit ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi, observăm o transformare între va fi dat şi să-şi dea viaţa. Va fi dat, adică i se va face o nedreptate, dar Mântuitorul transformă nedreptatea într-un dar mântuitor: să-şi dea viaţa. Este ceva foarte diferit. Fiul Omului va fi dat, deşi pune în evidenţă o nedreptate aducătoare de suferinţă, în care revolta ar fi pe deplin justificată, totuşi el realizează această transformare miraculoasă: face din suferinţa suportată pe nedrept o jertfă pozitivă, adică profită de nedreptate pentru a-i îndreptăţi pe mulţi scoţându-i din sclavia păcatului. Este o transformare cu adevărat extraordinară, să ia un eveniment negativ, cum este crucea, şi să îl transforme în evenimentul pozitiv al istoriei lumii, realizând cel mai neauzit dar al iubirii: să-şi dea viaţa pentru răscumpărarea celor mulţi.
Numai inima lui Isus putea opera această transformare care este condiţia fundamentală a Euharistiei: dacă Isus nu ar fi transformat această suferinţă suportată într-un dar generos, plin de caritate, nu ar fi putut să ne dea trupul său, să ne dea sângele său. Trebuia ca mai întâi să transforme evenimentul crucii în darul euharistic, ca apoi să ne transmită acest dar în sacrament, ca noi să găsim calea inversă: de la Euharistie la suportarea crucii de fiecare zi, să ne dea forţa să primim toate evenimentele vieţii noastre, chiar şi atunci când ne fac să suferim şi să le transformăm în jertfe generoase în unire cu Cristos, răstignit şi înviat. Datorită Euharistiei, această forţă se revarsă în noi prin Duhul Sfânt; şi Duhul lui Cristos, care l-a înviat din morţi, ne îndeamnă mereu şi se roagă în noi cu suspine negrăite, ca să ne bucurăm de învierea din ziua de apoi.
Cum să nu-l iubeşti pe Isus mai mult decât pe tata, mama, soţia, copiii, fraţii, surorile şi chiar decât viaţa proprie dacă îţi dă ceea ce nimeni nu poate da pentru veşnicie?
Călugărul bucătar din comunitatea sfântului Alfons Maria de Liguori nu avea nici alimente şi nici un ban pentru a le cumpăra. Sfântul s-a dus în capelă şi a bătut la uşa tabernacolului, zicând: Isuse, călugării mei au muncit pentru tine şi n-au ce mânca. Nu-i lăsa să sufere de foame. A îngenuncheat şi s-a rugat fierbinte. La scurt timp după aceea s-au auzit bătăi în poartă. Cineva le-a adus de mâncare din belşug.
Anton Dancă, VADEMECUM. (Consideraţii, pilde şi exemple pentru solemnităţi şi duminici), Anul C, Editura „Presa Bună”, Iași, 2005
Calendarul săptămânii 4-11 septembrie 2022
4 D DUMINICA A XXIII-A D.P.A.; Ss. Rozalia, fc.; Moise, profet
5 L Sf. Tereza de Calcutta, clg.
6 M Sf. Zaharia, profet
7 M Sf. Regina, fc. m.
8 J Nașterea Sf. Fc. Maria; Sf. Toma din Villanova, ep.
9 V Sf. Petru Claver, pr. *
10 S Sf. Nicolae din Tolentino, pr.
11 D DUMINICA A XXIV-A D.P.A.; Ss. Prot și Iacint, frați m.
Gândul săptămânii
“Cu Dumnezeu, păstrăm tot ce credem că este pierdut. Fără de El, pierdem tot ce credem că poate fi păstrat.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
© 2022 don Giovanni Berti, www.gioba.it
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
