4 noiembrie 2018 • DUMINICA A 31-A D.P.A. • Ss. Carol Borromeo, ep.; Felix de Valois, pustnic
LECTURA I
Ascultă, Israele: să-l iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima!
Citire din cartea Deuteronomului 6,2-6
Moise a spus poporului, zicând: „Să te temi de Domnul Dumnezeul tău, ca să păzeşti toate hotărârile şi toate poruncile sale pe care eu ţi le dau, tu, fiul tău, fiul fiului tău, în toate zilele vieţii tale şi ca să ţi se lungească zilele! Ascultă, Israele, şi bagă de seamă să împlineşti, ca să-ţi fie bine şi să te înmulţeşti mult în ţara în care curge lapte şi miere, după cum ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi: «Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta! Să fie aceste cuvinte pe care ţi le poruncesc astăzi în inima ta!»”
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 17(18),2b-4.47 şi 51ab (R.: 2)
R.: Te iubesc, Doamne, tu eşti tăria mea!
Te iubesc, Doamne, tăria mea,
Doamne, stânca mea,
fortăreaţa mea şi eliberatorul meu. R.
Dumnezeul meu, stânca mea
în care mi-am căutat refugiu,
scutul meu, cornul mântuirii mele şi scăparea mea.
Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudă,
şi sunt eliberat de duşmanii mei. R.
Viu este Domnul şi binecuvântată este stânca mea
şi preaînălţat este Dumnezeul mântuirii mele!
El dă mari izbânzi regelui său,
arată milostivire faţă de unsul său. R.
LECTURA A II-A
Isus, pentru că rămâne în veci, are o preoţie netrecătoare.
Citire din Scrisoarea către Evrei 7,23-28
Fraţilor, în vechea alianţă, erau mai mulţi cei care deveneau preoţi, pentru că moartea îi împiedica să dureze, dar el, pentru că rămâne în veci, are o preoţie netrecătoare. De aceea, el poate să mântuiască definitiv pe cei care se apropie prin el de Dumnezeu, căci este totdeauna viu pentru a interveni în favoarea lor. Într-adevăr, de un astfel de mare preot avem nevoie: sfânt, nevinovat, fără pată, separat de păcătoşi, mai presus de ceruri; el nu are nevoie, ca marii preoţi, să aducă jertfă în fiecare zi, mai întâi pentru păcatele proprii şi apoi pentru cele ale poporului: aceasta a făcut-o o dată pentru totdeauna, jertfindu-se pe sine însuşi. De fapt, Legea stabileşte ca mari preoţi oameni care au slăbiciuni, dar cuvântul jurământului, venit în urma Legii, îl constituie pe Fiul care este desăvârşit pentru totdeauna.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
In 14,23bc
(Aleluia) Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el, spune Domnul. (Aleluia)
EVANGHELIA
Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău! Să-l iubeşti pe aproapele tău!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,28b-34
În acel timp, unul dintre cărturari s-a apropiat de Isus şi l-a întrebat: „Care este prima dintre toate poruncile?” Isus i-a răspuns: „Prima este: «Ascultă, Israele: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta!» A doua este aceasta: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!» Nu este nicio altă poruncă mai mare decât acestea”. Cărturarul i-a zis: „Bine, învăţătorule, adevărat ai spus că el este unul singur şi că nu este altul în afară de el şi a-l iubi pe el din toată inima, din tot cugetul şi din toată puterea şi a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele”. Isus, văzând că a răspuns inteligent, i-a spus: „Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu”. Şi nimeni nu îndrăznea să-l mai întrebe.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
O întrebare de genul Care este cea dintâi dintre toate poruncile? era una obișnuită în disputele rabinice din timpul lui Isus. Dat fiind că învățații puseseră în evidență în Legea lui Moise nu mai puțin de 613 prescrieri de respectat cu strictețe dintre care 365 erau formulate în mod negativ (să nu… !) și numai 248 în mod pozitiv (să… !), întrebarea cărturarului ce se adresează lui Isus pare a fi cât se poate de legitimă. În fond, care ar fi, între toate aceste prescrieri, cea mai importantă? Această întrebare nu trebuie percepută, totuși, ca ivită din nevoia de a ierarhiza prescrierile, ci din aceea de a clarifica exigențele etice (mai precis cele legate de comportamentul corect).
În răspunsul său, Isus face, mai întâi, trimitere la rugăciunea pe care orice evreu o recită dimineața și seara: Ascultă, Israele: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn… (Dt 6, 4-5), rugăciune prin care își afirmă credința în Dumnezeul unic. O astfel de referință se dovedește a fi fundamentală, întrucât doar Dumnezeul unic este cel care trezește și angajează elanul cel mai profund și mai spontan din interiorul persoanei umane: să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta. În plus, acest elan de iubire nu este altceva decât răspunsul la grija și ajutorul arătat de Dumnezeu față de om în situații foarte concrete.
După un astfel de răspuns, Isus s-ar fi putut opri, întrucât cărturarul nu a cerut să-i indice decât o poruncă, pe cea dintâi. Dar El își continuă răspunsul, legând de porunca iubirii față de Dumnezeu pe cea a iubirii față de aproapele. Această poruncă la care se referă Isus este enunțată în cartea Leviticului (19, 18): Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Eu sunt Domnul. Ceea ce se cere în acest verset este un angajament real, activ, în care celălalt (și nu eu) este măsura. Potrivit acestei porunci, noi nu suntem chemați să facem pentru celălalt doar ceea ce am face fiecare pentru noi înșine, ci să ne îndreptăm către celălalt cu aceeași iubire pe care o arătăm fiecare față de noi înșine. Or, o astfel de iubire nu își poate afla sursa decât în Dumnezeu.
Originalitatea răspunsului lui Isus stă mai puțin în conținutul său, desprins din Vechiul Testament, cât mai ales în faptul că iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele își află de acum înainte în Isus adevărata sursă și consistența sa ultimă. Într‑adevăr, dăruirea și jertfa propriei sale vieți depășește toate ofrandele și sacrificiile de la Templul de la Ierusalim.
Ce diferită este această viziune de ceea ce ne înconjoară pe noi astăzi! Și totuși, ce ne inspiră nouă un astfel de mod de a vedea lucrurile? Ar putea deveni Isus modelul nostru de a ne dărui și a ne jertfi pentru aproapele, măcar din când în când?
Pr. dr. Tarciziu Şerban
Sfântul săptămânii
Leon cel Mare (+ 461)
Locul și data nașterii sunt necunoscute. A fost arhidiacon, consilier al Papei Celestin I și al Papei Sixt al III-lea. A fost trimis de Valentin în Galia cu misiunea de a aduce pacea acolo. În jurul anului 440 este ales papă. A fost un papă energic, i-a combătut pe manihei și priscilianiști. A fost cel dintâi papă căruia i s-a dat supranumele de „cel Mare”, atât pentru învățătura trasmisă poporului lui Dumnezeu prin cuvântul său plin de înțelepciune, cât și pentru susținerea cu tărie a învățăturii corecte despre Întrupare în cadrul Conciliului Ecumenic de la Calcedon.
Calendarul săptămânii 4-11 noiembrie 2018
4 D DUMINICA A 31-A D.P.A.; Ss. Carol Borromeo, ep.; Felix de Valois, pustnic
5 L Sf. Grigore Lakota, ep. m.
6 M Sf. Leonard, pustnic
7 M Sf. Villibrord, ep.
8 J Sf. Adeodat, pp.; Fer. Ioan Duns Scotus, pr.
9 V Sfinținerea Bazilicii Din Lateran
10 S Ss. Leon cel Mare, pp. înv. **; Oreste, m.
11 D DUMINICA A 32-A D.P.A.; Ss. Martin din Tours, ep.; Marina, fc. m.; Fer. Alice, fc. m.
Gândul săptămânii
“Aşteaptă moartea nu ca un condamnat, ci ca un luptător.” (Fericitul Vladimir Ghika)
© 2018 don Giovanni Berti, www.gioba.it
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
