31 mai 2018 • TRUPUL ȘI SÂNGELE DOMNULUI • Vizita Sf. Fc. Maria; Sf. Petronela, fc. m.
LECTURA I
Iată sângele alianţei pe care Domnul a făcut-o cu voi.
Citire din cartea Exodului 24,3-8
În zilele acelea, Moise a venit şi a istorisit poporului toate cuvintele Domnului şi toate hotărârile. Tot poporul a răspuns într-un glas: “Tot ce a spus Domnul, vom face”. Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dis-de-dimineaţă, a zidit un altar la poalele muntelui şi a ridicat douăsprezece pietre pentru cele douăsprezece triburi ale lui Israel. A trimis nişte tineri dintre fiii lui Israel să aducă arderi de tot şi să aducă viţei ca jertfe de împăcare Domnului. Moise a luat jumătate din sânge şi l-a pus în vase, iar cu cealaltă jumătate a stropit altarul. A luat cartea alianţei şi a citit-o în auzul poporului. Ei au zis: “Tot ceea ce a spus Domnul, vom face şi vom asculta”. Moise a luat sângele şi a stropit poporul, zicând: “Iată sângele alianţei pe care a făcut-o Domnul cu voi potrivit tuturor acestor cuvinte”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 114-115(116),12-13.15 şi 16bc.17-18 (R.: cf. 13)
R.: Voi lua potirul mântuirii şi voi invoca numele Domnului.
sau:
Aleluia.
Ce-i voi da în schimb Domnului
pentru tot binele pe care mi l-a făcut?
Voi lua potirul mântuirii
şi voi invoca numele Domnului. R.
Lucru de preţ este în faţa Domnului
moartea celor credincioşi ai săi.
Eu sunt slujitorul tău şi fiul slujitoarei tale!
Tu ai desfăcut legăturile mele. R.
Îţi voi aduce jertfă de laudă
şi voi invoca numele Domnului.
Voi împlini voturile făcute Domnului
de faţă cu tot poporul său. R.
LECTURA A II-A
Sângele lui Cristos va curăţa conştiinţa voastră.
Citire din Scrisoarea către Evrei 9,11-15
Fraţilor, Cristos, devenit marele preot al bunurilor viitoare, trecând printr-un cort mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mână de om, adică nu este din această lume, a intrat o dată pentru totdeauna în sfânta sfintelor, nu cu sânge de ţapi şi viţei, ci cu propriul lui sânge, dobândind o mântuire veşnică. Căci dacă sângele de ţapi şi de tauri şi cenuşa de juncă cu care sunt stropiţi cei întinaţi îi sfinţeşte spre curăţia trupului, cu cât mai mult sângele lui Cristos, care prin Duhul veşnic s-a oferit pe sine fără prihană lui Dumnezeu, va curăţa conştiinţa voastră de faptele moarte, pentru a aduce cult Dumnezeului celui viu. Şi de aceea el este mijlocitorul unei alianţe noi, pentru ca, prin moartea lui pentru răscumpărarea din greşelile din timpul primei alianţe, cei chemaţi să primească promisiunea moştenirii veşnice.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
In 6,51ab
(Aleluia) “Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer, spune Domnul. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci”. (Aleluia)
EVANGHELIA
Acesta este trupul meu. Acesta este sângele meu.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 14,12-16.22-26
În prima zi a Azimelor, când se jertfea Paştele, discipolii săi i-au spus lui Isus: “Unde vrei să mergem să pregătim ca să mănânci Paştele?” Atunci a trimis doi dintre discipolii săi şi le-a spus: “Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om care duce un urcior cu apă; mergeţi după el şi, acolo unde va intra, spuneţi stăpânului casei că învăţătorul zice: «Unde este camera mea, în care să mănânc Paştele cu discipolii mei?»! El vă va arăta o sală mare la etaj, gata pregătită. Pregătiţi acolo pentru noi!” Discipolii au ieşit şi au venit în cetate. Ei au găsit după cum le spusese şi au pregătit Paştele. Şi, în timp ce mâncau, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, le-a dat-o şi le-a spus: “Luaţi, acesta este trupul meu!” Apoi, luând potirul şi mulţumind, l-a dat lor şi au băut din el toţi. Şi le-a spus: “Acesta este sângele meu, al alianţei, care se varsă pentru mulţi. Adevăr vă spun că nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou în împărăţia lui Dumnezeu!” Şi, cântând imnuri, au ieşit spre Muntele Măslinilor.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
Solemnitatea Preasfântului Trup şi Sânge este reluarea misterului din Joia Sfântă, când Isus ne-a lăsat Euharistia la Cina cea de Taină. Fiind ajunul pătimirii şi morţii Domnului, n-am avut timpul necesar contemplării acestui mare Mister al credinţei. Acum, după ce am meditat şi contemplat moartea, învierea, înălţarea Domnului la cer, apoi trimiterea Duhului Sfânt şi misterul unui Dumnezeu în trei persoane, sfânta Biserică ne întoarce să aprofundăm jertfa lui Isus de la Cina cea de Taină şi, pătrunzând măreţia ei cu ochii credinţei, să-i aducem mulţumirea cuvenită, fiindcă numai prin ea îi putem aduce lui Dumnezeu cultul suprem, vrednic de măreţia lui infinită, în care să găsim şi pentru noi fericirea deplină.
Este înscris în firea omului simţul jertfei de adoraţie, de mulţumire, de laudă, de preamărire, de cerere şi de ispăşire în faţa Creatorului. Ştim că Abel a adus jertfe din turmele sale, Cain din roadele câmpului, Noe, după ieşirea din arcă, a făcut la fel, Abraham a voit să-l jertfească chiar pe fiul său, Melchisedec aducea jertfa de pâine şi de vin etc. Cărţile Vechiului Testament se întrec în a descrie ce, cum şi când se aduceau jertfele prescrise de legea lui Moise.
Noi, creştinii, avem o singură jertfă, a Mielului lui Dumnezeu, Isus Cristos, rânduită în Joia Mare la Cina cea de Taină; ea a fost încredinţată discipolilor săi, rânduiţi părtaşi la preoţia Mântuitorului, meniţi s-o aducă de la răsăritul soarelui şi până la apus, până la sfârşitul veacurilor pe tot rotogolul pământului. Ca să-i aducem laudele cuvenite, trebuie să înţelegem măreţia jertfei şi să credem în efectul ei mântuitor. Deşi este greu, totuşi trebuie să încercăm.
La Cina cea de Taină Isus a spus asupra pâinii şi vinului: Acesta este trupul meu… Acesta este sângele meu. Prin cuvântul este, Isus a pus, a fixat în punctul acum, în prezentul veşnic întreaga substanţă a pâinii şi întreaga substanţă a vinului în substanţa preexistentă a lui însuşi – Eu sunt -, realizând ceva nou. Substanţa pâinii şi substanţa vinului sunt primite într-o ordine superioară, sunt ridicate din limitele realităţii lor naturale, obişnuite, devenind, prin puterea creatoare a cuvintelor lui Isus, o cu totul altă realitate în profunzimea lor, ceea ce numim transsubstanţiere. Substanţa pâinii şi cea a vinului, legate de trecut, când s-au format prin germinaţia naturală, apoi legate de viitor şi menite să dispară prin descompunere chimică, prin transsubstanţiere devin trup şi sânge şi sunt fixate în acest acum, în prezentul veşnic. Astfel se face că prin cuvântul este, când ne împărtăşim realizăm o unitate cu acela care este învierea şi viaţa în sine, cu Cristos. Cerul şi pământul vor trece, spune Cel ce Este, dar cuvintele mele nu vor trece. Cuvintele lui Isus: Acesta este trupul meu… Acesta este sângele meu sunt fixate, bătute în cuie, cum se zice, inamovibile în Eu sunt, în prezentul veşnic. Când preotul celebrează jertfa sfintei Liturghii şi le repetă – Acesta este trupul meu… Acesta este sângele meu – în persoana lui Cristos, ele sunt deja prezente în Eu sunt. De aceea spune Isus despre cel ce se împărtăşeşte că are viaţă veşnică, nu că va avea, ci are acum. Preotul celebrant nu face altceva decât să ofere pâinea şi vinul aduse pe altar, adică să le scoată din trecutul şi viitorul lor printr-un semn văzut – prinderea cu mâinile şi rostirea cu buzele – şi să le fixeze, prin cuvintele lui Isus, în prezentul veşnic al trupului şi sângelui său, lăsând vederii şi gustului doar speciile de pâine şi de vin.
Stând şi contemplând acest mister euharistic nu se poate să nu fim cuprinşi de uimire faţă de înţelepciunea şi iubirea lui Dumnezeu arătate nouă în Cristos Isus, ca viaţa noastră legată de trecut şi viitor să se fixeze în veşnicul prezent.
Adrian Dancă, VADE MECUM. Consideraţii, pilde şi exemple pentru solemnităţi şi duminici, Ed. Presa Bună, Iaşi, 2005
Sfântul săptămânii
Ferdinand (1199-1252)
I-a urmat mamei sale Berengaria pe tronul Castiliei în 1217, și tatălui său Alfons al IX-lea pe cel al Leonului în 1230. Va continua războiul împotriva maurilor început de tatăl său.
În 1239 a instituit universitatea din Salamanca și a început construirea domului din Toledo. A fost ocrotitor al ordinelor religioase. S-a purtat cu blândețe față de evrei și arabi, dar s-a arătat intrasigent cu ereticii. A dat dovadă de prudență în domnie, a fost spirijinitor al artelor și al științei și zelos în răspândirea credinței.
Va fi canonizat de Papa Clement al X-lea în 1671.
Calendarul săptămânii 27 mai – 3 iunie 2018
27 D PREASFÂNTA TREIME; Sf. Augustin de Canterbury, ep.
28 L Sf. Gherman, ep.
29 M Sf. Maxim, ep.
30 M Ss. Ferdinand, rege; Ioana d’Arc, fc.
31 J TRUPUL ŞI SÂNGELE DOMNULUI; Vizita Sf. Fc. Maria; Sf. Petronela, fc. m.
1 V Sf. Iustin, filosof m. **
2 S Ss. Marcelin şi Petru, m. *
3 D DUMINICA A 9-A D.P.A.; Ss. Carol Lwanga şi îns. m.
Gândul săptămânii
“Nu ne putem cunoaşte cu adevărat decât cu ajutorul lui Dumnezeu şi în lumina lui.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
© 2018 don Giovanni Berti, www.gioba.it
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
