30 decembrie 2018 • SFÂNTA FAMILIE: ISUS, MARIA ȘI IOSIF • Sf. Felix I, pp.
LECTURA I
Samuel, câte zile va avea, va fi dăruit Domnului.
Citire din cartea întâi a lui Samuel 1,20-22.24-28
Când s-au împlinit zilele, Ana a zămislit şi a născut un fiu. I-a pus numele Samuel, căci zicea: „De la Domnul l-am cerut!” Elcana a urcat cu toată casa lui să aducă Domnului jertfa de fiecare an şi să-şi împlinească votul. Dar Ana nu a urcat, ci i-a zis soţului ei: „Când îl voi înţărca pe copil, îl voi duce şi-l voi prezenta înaintea Domnului. Şi va rămâne acolo pentru totdeauna”. Când l-a înţărcat, l-a dus cu ea. A luat trei tauri, o efă de făină şi un burduf cu vin şi le-a dus în casa Domnului, la Şilo. Copilul era încă mic. Au înjunghiat taurul şi au dus copilul la Eli. Ana a zis: „Te rog, domnul meu! Pe viaţa ta, domnul meu: eu sunt femeia care stătea înaintea ta rugându-se Domnului! Pentru copilul acesta m-am rugat şi Domnul a ascultat cererea pe care i-am adresat-o. De aceea şi eu îl dăruiesc Domnului pentru toate zilele pe care le va avea de la Domnul”. Şi s-au prosternat acolo înaintea Domnului.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 83(84),2-3.5-6a.9-10 (R.: cf. 5)
R.: Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta, Doamne, pentru că te pot lăuda mereu!
Cât de plăcute sunt lăcaşurile tale, Doamne Sabaot!
Sufletul meu suspină, ba chiar tânjeşte după curţile Domnului.
Inima mea şi trupul meu tresaltă de bucurie
în Dumnezeul cel viu! R.
Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta,
pentru că te pot lăuda mereu!
Fericit este omul care îşi află tăria în tine
şi căile tale sunt mereu în inima sa! R.
Doamne Dumnezeule Sabaot, ascultă rugăciunea mea;
Dumnezeul lui Iacob, pleacă-ţi urechea!
Dumnezeule, scutul nostru,
priveşte şi vezi faţa unsului tău! R.
LECTURA A II-A
Ne numim copiii lui Dumnezeu. Şi suntem.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 3,1-2.21-24
Preaiubiţilor, vedeţi câtă iubire ne-a dăruit Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. De aceea lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu l-a cunoscut pe el. Iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu, dar nu s-a arătat încă ce vom fi. Ştim că atunci când se va arăta, vom fi asemenea lui pentru că îl vom vedea aşa cum este. Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne acuză, avem încredere în Dumnezeu şi orice i-am cere primim de la el pentru că ţinem poruncile lui şi facem ceea ce îi este plăcut. Aceasta este porunca lui: să credem în numele Fiului său Isus Cristos, şi să ne iubim unii pe alţii, după cum ne-a dat poruncă. Cel care ţine poruncile lui rămâne în el şi el în acesta. Prin aceasta cunoaştem că rămâne în noi, după Duhul pe care ni l-a dat.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
cf. Fap 16,14b
(Aleluia) Deschide, Doamne, inima noastră, ca să înţelegem cuvintele Fiului tău! (Aleluia)
EVANGHELIA
Isus este găsit de părinţii săi în mijlocul învăţătorilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,41-52
Părinţii lui Isus mergeau în fiecare an la Ierusalim, de sărbătoarea Paştelui. Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo, după obiceiul sărbătorii. Împlinindu-se acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui nu ştiau. Socotind însă că este cu grupul de pelerini, au mers cale de o zi şi-l căutau printre rude şi cunoscuţi. Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim căutându-l. După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. Toţi cei care îl ascultau se mirau de înţelepciunea şi de răspunsurile lui. Văzându-l, ei au rămas înmărmuriţi şi mama lui i-a spus: „Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!” El însă le-a spus: „De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?” Însă ei n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese. Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret şi era supus lor. Iar mama lui păstra toate aceste cuvinte în inima ei. Isus creştea în înţelepciune, statură şi har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
Biserica trăiește astăzi bucuria Nașterii Domnului, a Fiului lui Dumnezeu, la Betleem: ca mister al familiei, al Sfintei Familii.
Este un adevăr profund uman; prin nașterea unui copil comunitatea conjugală formată dintr-un bărbat și o femeie, din soț și soție, devine familie într-un mod mai perfect. În același timp, acesta este un mare mister al lui Dumnezeu care se dezvăluie înaintea oamenilor: misterul ascuns în credința și în inima acelor soți, Maria și Iosif din Nazaret. La început numai ei au fost martori ai faptului că acel copil născut la Betleem, este „Fiul celui Preaînalt”, venit în lume prin lucrarea Duhului Sfânt.
Numai celor doi, Mariei și lui Iosif, le-a fost dat să cunoască misterul acelei familii, pe care Tatăl Ceresc, prin nașterea lui Isus, a format-o cu ei și între ei.
În măsura în care acest mister se dezvăluie înaintea ochilor credinței celorlalți oameni, Biserica întreagă vede în Sfânta Familie o expresie particulară a apropierii lui Dumnezeu și un semn particular de ridicare a oricărei familii umane, în demnitatea ei, potrivit cu proiectul Creatorului.
Această demnitate este confirmată prin sacramentul căsătoriei, cu acel sacrament care este mare – așa cum spune Sfântul Paul – „în Cristos și în Biserică” (cf. Ef 5, 32).
Îndreptându-ne ochii credinței noastre către Sfânta Familie, liturgia duminicii de astăzi încearcă să pună în evidență ceea ce este decisiv pentru sfințenia și demnitatea familiei.
Mărturia despre viața Sfintei Familii de la Nazaret, așa cum ați auzit, este foarte concisă, dar și bogată în conținut.
(…) Cuvintele rostite de Isus se proiectează asupra viitorului său: „De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?”
Tocmai aceste cuvinte care se proiectează asupra viitorului – cuvinte pe care Maria și Iosif nu le-au înțeles în acel moment – constituie o certitudine a sfințeniei familiei de la Nazaret.
Cuvinte ca acestea, care trimit la viitorul copiilor, sunt rodul unei maturități spirituale intense a oricărei familii creștine.
Alături de părinți trebuie să se maturizeze tinerii, fiii și fiicele, pentru o vocație specifică pe care fiecare dintre ei o primește de la Dumnezeu.
Biserica privește astăzi la exemplul Sfintei Familii de la Nazaret, și în același timp se roagă pentru toate familiile.
Papa Ioan Paul al II-lea, Omilie, Piața Venezia, 29 decembrie 1985
Sfântul săptămânii
Genoveva (422-500)
S-a născut la Nanterre, în apropiere de Paris. La vârsta de 15 ani s-a consfințit lui Dumnezeu, cerând să facă parte dintr-un grup de tinere consacrate. S-a dedicat îngrijirii celor lipsiți și bolnavi și a dus o viață de pocăință. Când Parisul a fost amenințat de huni, Genoveva i-a convins pe parizieni să rămână în cetate și să-și pună încrederea în ocrotirea lui Dumnezeu. Când a apărut foametea în cetate, Genoveva a adunat cereale de la țărani și le-a împărțit cu generozitate.
Calendarul săptămânii 30 decembrie 2018 – 6 ianuarie 2019
30 D SF. FAMILIE: ISUS, MARIA ȘI IOSIF; Sf. Felix I, pp.
31 L Ss. Silvestru I, pp. *; Melania; Ecaterina Labouré, fc.
1 M SF. FC. MARIA, NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU (ANUL NOU); Fer. Marian, pr. m.
2 M Ss. Vasile cel Mare și Grigore din Nazianz, ep. înv. **
3 J Psf. Nume al lui Isus *; Ss. Argeu, Narcis și Marcelin, frați, Claudion și îns., m. din Tomis *; Genoveva, fc.
4 V Sf. Angela din Foligno, văduvă
5 S Ss. Emiliana, fc.; Eduard Mărturisitorul, rege
6 D EPIFANIA DOMNULUI; Sf. Andrei Corsini, ep.
Gândul săptămânii
“Cel care se despoaie pentru ceilalţi, se îmbracă cu Cristos.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
© 2018 don Giovanni Berti, www.gioba.it
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
