3 martie 2019 • DUMINICA A VIII-A D.P.A. • Sf. Cunegunda, împ.; Marin, ostaș m.
LECTURA I
Nu lăuda pe nimeni înainte de a-l fi auzit vorbind.
Citire din cartea lui Ben Sirah 27,4-7
Când se scutură sita, rămâne mizeria; tot aşa, defectele omului ies la iveală în discursul lui. Vasele olarului, cuptorul le încearcă, iar încercarea omului este în conversaţia lui. Rodul pomului arată îngrijirea lui; tot aşa, cuvântul revelează gândirea inimii omului. Înainte de discurs, nu-l lăuda pe om: aceasta este încercarea oamenilor.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 91(92),2-3.13-14.15-16 (R.: 2a)
R.: Cât de frumos este să-l lăudăm pe Domnul!
Cât de frumos este să-l lăudăm pe Domnul,
să cântăm numele tău, Preaînalte,
să facem cunoscută de dimineaţă îndurarea ta
şi noaptea fidelitatea ta! R.
Cel drept va înflori ca un palmier,
va creşte ca un cedru din Liban.
Cei plantaţi în casa Domnului
vor înflori în curţile Dumnezeului nostru. R.
Ei aduc roade şi la bătrâneţe,
îşi păstrează seva şi prospeţimea,
ca să facă cunoscut că: “Domnul, stânca mea, este drept,
în el nu este nedreptate”. R.
LECTURA A II-A
Mulţumire fie lui Dumnezeu, care ne dă victoria, prin Domnul nostru Isus Cristos.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 15,54-58
Fraţilor, când fiinţa aceasta supusă putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi fiinţa aceasta muritoare se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul scris: “Moartea a fost înghiţită de victorie. Unde este, moarte, victoria ta? Unde este, moarte, ghimpele tău?” Ghimpele morţii este păcatul, iar puterea păcatului este Legea. Însă mulţumire fie lui Dumnezeu care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos. Aşa încât, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi; prisosind totdeauna în lucrarea Domnului, ştiind că munca voastră nu este zadarnică în Domnul!
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
Fil 2,15-16
(Aleluia) Păziţi cuvântul vieţii, ca să fiţi în mijlocul lumii ca nişte făclii mereu aprinse! (Aleluia)
EVANGHELIA
Gura lui vorbeşte din prisosul inimii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,39-45
În acel timp, Isus le-a spus şi o parabolă: “Poate un orb să conducă un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? Discipolul nu este superior învăţătorului, dar orice discipol instruit va fi la fel ca învăţătorul său. De ce, aşadar, vezi paiul din ochiul fratelui tău, însă nu iei în seamă bârna din ochiul tău? Cum poţi să-i spui fratelui tău: «Frate, lasă-mă să scot paiul din ochiul tău!» atunci când nu vezi bârna din ochiul tău? Ipocritule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea limpede să scoţi paiul din ochiul fratelui tău! Căci nu este niciun pom bun care să facă fructe rele şi, iarăşi, niciun pom rău care să facă fructe bune, pentru că orice pom se cunoaşte după fructele proprii: doar nu se culeg smochine din spini şi nici struguri din mărăcini. Omul bun scoate binele din tezaurul bun al inimii sale, iar cel rău scoate răul din tezaurul rău al inimii sale. Căci gura lui vorbeşte din prisosul inimii”.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
În prima lectură Ben Sirah ne dă trei sfaturi pentru cunoaşterea semenilor: 1) pleava rămâne numai când se cerne grâul; 2) numai după arderea din cuptor se pot alege oalele bune de cele rele, şi 3) pomul se cunoaşte după fructele pe care le face. La ce servesc aceste sfaturi? De a nu lăuda pe nimeni înainte de a-l cunoaşte, fiind ştiut că lauda adusă celui rău îl face şi mai rău; apoi pe cel rău îl poţi învinge numai după ce l-ai cunoscut. Lectura a doua ne arată că de la cei răi ne vine răul cel mai mare, păcatul şi prin păcat moartea sufletului. Biruinţa noastră asupra păcatului şi a morţii o avem numai prin Cristos. Ca recunoştinţă ni se cere multă străduinţă de a fi colaboratori la opera de înlăturare a păcatului din lume. Nu putem să fim colaboratori ai mântuirii dacă mai întâi nu ne cunoaştem pe noi înşine în spirit de credinţă. Evanghelia ascultată ne cere acest lucru: ca să vedem bârna din ochiul nostru. Deseori ne credem drepţi şi sfinţi şi-i condamnăm pe alţii, dar oare Dumnezeu are aceeaşi părere despre noi, el care găseşte pete şi în îngeri, nu vede că şi noi suntem cu bârna în ochi?
Întreaga istorie dă mărturie de efectele dezastruoase ale păcatului pe care omul îl vede în altul şi nu-l vede în sufletul său. Toţi dăm vina pe Adam şi Eva. Adam vinovat, cu bârna în ochi, a îndrăznit să vadă paiul din ochiul lui Dumnezeu, zicând: Femeia pe care mi-ai dat-o mi-a dat şi am mâncat. Prin urmare: Eşti vinovat că mi-ai dat-o. Adevărul este că având bârna în ochi vedem greşeli şi acolo unde nu sunt. Din acest motiv vinovăţia este mai mare.
Un singur păcat, într-o fracţiune de secundă, l-a schimbat chiar pe Lucifer din înger al luminii în înger al întunericului, fiindcă nici o bârnă nu-i mai mare decât mândria, pe care nu şi-a văzut-o în ochii săi, devenind veşnic duşman al lui Dumnezeu. Un singur păcat i-a destituit pe Adam şi Eva din starea de prietenie cu Dumnezeu, lipsindu-i de orice dar supranatural şi preternatural, condamnându-i la moarte şi trăgând după ei omenirea întreagă.
Numai pătimirile lui Isus ne descoperă cât este de mare răutatea şi puterea distrugătoare a păcatului. Mădularele sfârtecate ale lui Cristos, insultele duşmanilor şi, mai ales, moartea atât de crudă, toate ne spun că păcatul este un fel de deicid, uciderea lui Dumnezeu. Ce nerecunoştinţă! El, care a trecut pe pământ făcând numai bine, are parte de atâta nerecunoştinţă! El, Fiul lui Dumnezeu, din cauza păcatului, a devenit „omul durerilor… lovit de Dumnezeu şi umilit… străpuns pentru fărădelegile noastre, nimicit din cauza păcatelor noastre”. De ce? Omul nu-şi vede bârna din ochi.
Cu toate acestea, Cristos a îmbrăţişat moartea de bunăvoie spre a-l salva pe omul păcătos. Mielul nevinovat, prin sângele său vărsat de bunăvoie, ne-a meritat viaţa şi prin el ne-a împăcat cu Dumnezeu, cu sine şi cu noi înşine şi între noi şi ne-a scos din sclavia satanei şi a păcatului, ca noi să dobândim puterea necesară de a scoate bârna din ochii noştri, şi apoi paiul din ochii aproapelui.
Anton Dancă, VADEMECUM, (Consideraţii, pilde şi exemple pentru solemnităţi şi duminici), Anul C, Editura „Presa Bună”, 2005
Sfântul săptămânii
Sf. Francisca Romana (1384-1440)
Francisca s-a născut şi a crescut la Roma, într-o familie nobilă şi bogată. Ar fi vrut să îmbrăţişeze viaţa monahală, dar după voinţa părinţilor ei s-a căsătorit de timpuriu. A avut trei copii. Viaţa ei nu a fost lipsită de încercări. Soţul ei a fost bolnav timp de mulţi ani, doi dintre copiii lor au murit în timpul unor epidemii de ciumă. Francisca a practicat mereu faptele de caritate, îngrijindu-se de bolnavi şi de săraci. A fondat o confraternitate de oblate pe lângă mănăstirea benedictină “Sf. Maria cea Nouă”. Ea însăşi, după moartea soţului, s-a alăturat oblatelor la Tor di Specchi, organizate între timp în congregaţie, dar fără a fi supuse clauzurii şi fără a depune voturi formale. A fost canonizată în anul 1608 de Papa Paul al V-lea.
Calendarul săptămânii 3-10 martie 2019
3 D † DUMINICA A VIII-A D.P.A.; Sf. Cunegunda, împ.; Marin, ostaș m.
4 L Sf. Cazimir, rege**; Sf. Ioan Anton Farina, ep.
5 M Ss. Luciu I, pp.; Teofil, ep.; Adrian din Cezareea, m.
6 M MIERCUREA CENUȘII (post și abstinență); Sf. Coletta, fc.; Fer. Roza din Viterbo, fc.
7 J Ss. Perpetua și Felicitas, m. (*)
8 V Sf. Ioan al lui Dumnezeu, clg. (*)
9 S Cei 40 de Ss. ostași capadocieni, m. (*); Sf. Francisca Romana, clg. (*)
10 D † DUMINICA I DIN POST.; Sf. Simpliciu, pp.
Gândul săptămânii
“A vorbi de rău despre oameni ne deprinde să-L defăimăm pe Dumnezeu.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
© 2018 don Giovanni Berti, www.gioba.it
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
