28 iulie 2024 • DUMINICA XVII D.P.A. • Sf. Victor I, pp. m.

LECTURA I

Vor mânca şi va mai rămâne!
Citire din cartea a doua a Regilor 4,42-44

În zilele acelea, a venit un om din Baal-Şalişa. A adus pâine la omul lui Dumnezeu, pâine din primele roade ale pământului, douăzeci de pâini de orz şi spice în sacul său. Elizeu a zis: „Dă oamenilor să mănânce!” Slujitorul său a răspuns: „Cum pot să dau aceasta la o sută de oameni?” Dar Elizeu a zis: „Dă oamenilor să mănânce! Căci aşa spune Domnul: «Vor mânca şi va mai rămâne»”. Atunci le-a pus în faţa lor; ei au mâncat şi a mai rămas, după cuvântul Domnului.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 144(145),10-11.15-16.17-18 (R.: 16)

R.: Tu deschizi, Doamne, mâinile tale şi saturi cu dărnicie orice vietate.

Să te laude pe tine, Doamne, toate lucrările tale
şi credincioşii tăi să te binecuvânteze;
să facă cunoscută gloria domniei tale
şi să vorbească despre puterea ta! R.

Ochii tuturor sunt îndreptaţi spre tine în aşteptare,
tu le dai hrană la vreme potrivită.
Tu deschizi mâinile tale
şi saturi cu dărnicie orice vietate. R.

Drept este Domnul pe toate căile sale
şi credincios în toate lucrările sale.
Domnul este alături de toţi cei care-l cheamă,
de toţi cei care-l cheamă în adevăr. R.

LECTURA A II-A

Este un singur trup, un singur Domn, o singură credinţă, un singur Botez.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 4,1-6

Fraţilor, aşadar, vă îndemn, eu, prizonierul în Domnul, să umblaţi în mod vrednic de chemarea pe care aţi primit-o: cu toată umilinţa şi blândeţea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire, străduindu-vă să păstraţi unitatea Duhului în legătura păcii. Este un singur trup şi un singur Duh, după cum aţi şi fost chemaţi la o singură speranţă, aceea a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur Botez, un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este peste toate, prin toţi şi în toţi.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE

Lc 7,16bc
(Aleluia) Un mare profet s-a ridicat printre noi şi Dumnezeu a vizitat poporul său. (Aleluia)

EVANGHELIA

Au împărţit celor care şedeau cât a voit fiecare.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,1-15

În acel timp, Isus a trecut pe malul celălalt al Mării Galileii sau a Tiberiadei. Îl urma o mulţime mare pentru că văzuse semnele pe care le făcuse cu bolnavii. Isus s-a urcat pe munte şi s-a aşezat acolo împreună cu discipolii lui. Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. Ridicându-şi ochii şi văzând că o mulţime mare venea după el, Isus i-a zis lui Filip: „De unde vom cumpăra pâini ca aceştia să mănânce?” Însă spunea aceasta punându-l la încercare; de fapt, el ştia ce avea de gând să facă. Filip i-a răspuns: „Nu le-ar ajunge pâine de două sute de dinari ca să ia fiecare câte puţin”. Unul dintre discipolii lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a zis: „Este aici un copilaş care are cinci pâini de orz şi doi peştişori. Însă ce sunt acestea pentru atâţia?” Isus a zis: „Faceţi-i pe oameni să se aşeze!” În locul acela era multă iarbă. Aşadar, s-au aşezat bărbaţii, în număr cam de cinci mii. Isus a luat pâinile şi, mulţumind, le-a dat celor aşezaţi; la fel şi din peştişori, cât a voit fiecare. Când s-au săturat, le-a spus discipolilor săi: „Adunaţi bucăţile rămase, ca să nu se piardă nimic!” Aşadar, au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri cu bucăţi care au rămas de la cei ce mâncaseră din cele cinci pâini de orz. Văzând semnul pe care îl făcuse, oamenii spuneau: „Cu adevărat, acesta este profetul care vine în lume!” Aşadar, cunoscând că au să vină şi să-l ia cu forţa ca să-l facă rege, Isus s-a retras din nou pe munte, el singur.

Cuvântul Domnului


Comentariu la textele liturgice

Pentru această a XVII-a duminică de peste an, lectura evanghelică se limitează la relatarea înmulţirii pâinilor (In 6,1-15). Acest episod nu este decât începutul unui lung capitol al evangheliei sfântului Ioan intitulat, în funcţie de conţinutul său doctrinal, „discursul despre pâinea vieţii” şi care, subîmpărţit, ne va fi propus spre meditare în următoarele patru duminici. Cele patru părţi ale capitolului propuse de Lecţionarul nostru s-ar putea intitula: 1. minunea pâinilor (vv. 1-15); 2. Isus merge pe apele mării (vv. 16-25); 3. discursul despre pâinea vieţii (vv. 26-59); 4. reacţiile la cuvintele lui Isus (vv. 60-70).
Nu putem să nu remarcăm faptul că acest episod al înmulţirii pâinilor, spre deosebire de restul capitolului, se apropie foarte mult de cele ale evangheliilor sinoptice (Mt 14,13-21; Mc 6,30-44 şi Lc 9,10-17). Precizări precum numărul de coşuri cu resturile de pâine, douăsprezece, sau cel al persoanelor hrănite, cinci mii, sunt identice. În plus gesturile lui Isus sunt relatate cu aceeaşi nuanţă liturgică într-un identic context pascal şi cu un acelaşi scop catehetic. Cu toate acestea sfântul Ioan îşi păstrează originalitatea, iar povestirea sa comportă o cateheză care îi este proprie. Sfântul Ioan, de exemplu, situează evenimentul minunii pâinilor într-un cadru geografic care, în sine, cuprinde deja o învăţătură. Astfel, menţiunea Galileei face posibilă apropierea acestui „semn” al înmulţirii pâinilor şi al săturării mulţimilor de primul „semn”, cel împlinit de Isus la Cana când, transformând apa în vin, şi-a manifestat slava (2,1-11). Apoi, iniţiativa de a da de mâncare mulţimii îi aparţine lui Isus, iar hrana oferită nu va fi un act de „milă” faţă cei înfometaţi (Mt 15,32; Mc 8,2), ci un „semn” al unei realităţi venite de sus din cer. Altfel spus, Isus reiterează minunea hrănirii cu mană a poporului flămând de către Moise. Ceea ce îl deosebeşte de conducătorul exodului este faptul că Isus nu are nevoie să mijlocească hrana venită din cer ci, cu putere proprie, înmulţeşte pâinile. Cât priveşte pâinile, sfântul Ioan este singurul care precizează din ce sunt ele făcute: din orz, hrana săracilor (Jud 7,13 sau Ez 4,12) dar şi materie de ofrandă la templu (Nm 5,15; Ez 45,13). Nu în ultimul rând, descrierea minunii înmulţirii pâinilor e realizată prin evidenţierea unor gesturi ale lui Isus care le anticipă pe cele ale Ultimei Cine: a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a împărţit-o. Ucenicilor nu le va reveni decât să adune resturile în coşuri.
Reacţia mulţimii este aceea de a exclama în mod spontan că Isus este Profetul prevestit de Moise (v. Dt 18,18) şi, de vreme ce a împlinit unul din semnele de atâta timp aşteptat, nu e de mirare ca au voit să-l facă rege (mesia politic). Conotaţia politică a acestui titlu îl face pe Isus să refuze.
O astfel de relatare ne pune în faţa misterului persoanei lui Isus: vindecător şi, mai ales, Profetul care reiterează minunile exodului. Pentru noi, spre deosebire de contemporanii lui Isus, apelativul de „rege” s-a purificat de conotaţiile mesianice (politice) şi de aceea ne este mult mai uşor să întrezărim în euharistie prezenţa lui Cristos, Rege şi Domn, cel care oferă pâinea vieţii şi care este el însuşi această pâine a vieţii.

Pr. dr. Tarciziu Şerban


Calendarul săptămânii 28 iulie – 4 august 2024

28 D DUMINICA XVII D.P.A.; Sf. Victor I, pp. m.
29 L Ss. Marta, Maria și Lazăr, frați **
30 M Sf. Petru Crisologul, ep. înv. *
31 M Sf. Ignațiu de Loyola, pr. **
1 J Sf. Alfons M. de Liguori, ep. înv. **
2 V Ss. Eusebiu de Vercelli, ep. *; Petru Iulian Eymard, pr. *; Portiuncula
3 S Sf. Martin, pustnic
4 D DUMINICA XVIII D.P.A.; Sf. Ioan Maria Vianney, pr.


Gândul săptămânii

“Multe putem aştepta de la cei care ştiu să aştepte.”
(Fericitul Vladimir Ghika)


 


Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro

Show Buttons
Hide Buttons