28 iulie 2019 • DUMINICA A XVII-A D.P.A. • Sf. Victor I, pp. m.
LECTURA I
Să nu se supere Domnul meu, dacă îndrăznesc să mai vorbesc!
Citire din cartea Genezei 18,20-32
În zilele acelea, Domnul a zis: “Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit şi păcatul lor este foarte greu. De aceea voi coborî să văd dacă purtarea lor corespunde cu strigătul lor ajuns până la mine; iar de nu, voi şti ce să fac”. Bărbaţii s-au întors de acolo şi s-au îndreptat spre Sodoma, în vreme ce Abraham stătea încă înaintea Domnului. Abraham s-a apropiat şi i-a zis: “Oare îl vei nimici pe cel drept împreună cu cel nelegiuit? Poate că se află cincizeci de drepţi în cetate; oare îi vei nimici şi nu vei suporta locul pentru cei cincizeci de drepţi care sunt în ea? Departe de tine să faci un lucru ca acesta: să-l faci pe cel drept să moară împreună cu cel nelegiuit şi să fie cu cel drept cum este cu cel nelegiuit! Departe de tine! Oare judecătorul întregului pământ nu va face judecată?” Domnul i-a răspuns: “Dacă voi găsi în Sodoma, în cetate, cincizeci de drepţi, voi suporta tot locul de dragul lor!” Abraham a reluat: “Iată, am îndrăznit să vorbesc cu Domnul, eu care sunt praf şi cenuşă! Poate că din cincizeci de drepţi vor lipsi cinci. Vei nimici pentru cei cinci toată cetatea?” I-a răspuns: “N-o voi nimici dacă voi găsi acolo patruzeci şi cinci”. Abraham a continuat să vorbească şi a zis: “Poate că se vor găsi acolo patruzeci”. I-a răspuns: “Nu o voi face de dragul celor patruzeci”. A zis: “Să nu se mânie Domnul meu dacă voi mai vorbi! Poate că se vor găsi acolo treizeci!” A răspuns: “Nu o voi face dacă voi găsi acolo treizeci!” Abraham a zis: “Iată, am îndrăznit să mai vorbesc Domnului meu. Poate se vor găsi acolo douăzeci!” A răspuns: “Nu o voi distruge de dragul celor douăzeci!” A zis: “Să nu se mânie Domnul meu dacă voi mai vorbi o singură dată. Poate se vor găsi acolo zece!” A răspuns: “Nu o voi nimici de dragul celor zece!”
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 137(138),1-2a.2bc-3.6-7ab.7c-8 (R.: cf. 3a)
R.: Ascultă-mă, Doamne, când strig către tine!
Te laud, Doamne, din toată inima,
pentru că ai ascultat cuvintele gurii mele.
Îţi cânt înaintea îngerilor.
Mă prostern spre templul tău cel sfânt. R.
Laud numele tău pentru îndurarea şi adevărul tău,
căci ţi s-a mărit faima prin împlinirea cuvintelor tale.
În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat,
m-ai îmbărbătat şi sufletul mi l-ai întărit. R.
Oricât de sus ar fi Domnul, el îl vede pe cel umil
şi îl recunoaşte din depărtare pe cel mândru.
Chiar dacă trebuie să trec printr-o mare strâmtorare,
tu mă faci să trăiesc, în ciuda mâniei duşmanilor mei. R.
Tu îţi întinzi mâna şi dreapta ta mă mântuieşte.
Domnul va duce la bun sfârşit
ceea ce a început pentru mine.
Doamne, bunătatea ta este veşnică.
Nu părăsi, Doamne, lucrarea mâinilor tale! R.
LECTURA A II-A
Dumnezeu v-a readus la viaţă împreună cu el, iertându-vă toate nelegiurile.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Coloseni 2,12-14
Fraţilor, înmormântaţi fiind împreună cu el prin Botez, aţi şi fost înviaţi, prin credinţă, împreună cu el, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, cel care l-a înviat pe el din morţi. Pe voi, care eraţi morţi pentru nelegiuirile şi necircumcizia trupului vostru, v-a readus la viaţă împreună cu el, iertându-vă toate nelegiurile. El a şters documentul cu poruncile care erau împotriva voastră şi l-a anulat pironindu-l pe cruce.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
Rom 8,15
(Aleluia) Nu aţi primit un Duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: “Abba, Tată!” (Aleluia)
EVANGHELIA
Cereţi şi vi se va da!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 11,1-13
În acel timp, Isus se afla într-un loc oarecare şi se ruga. Când a terminat, unul dintre discipolii săi i-a spus: “Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, aşa cum Ioan i-a învăţat pe discipolii lui”. Atunci le-a zis: “Când vă rugaţi, spuneţi: «Tată, sfinţească-se numele tău, vie împărăţia ta! Dă-ne nouă în fiecare zi pâinea cea de toate zilele şi iartă-ne păcatele noastre pentru că şi noi iertăm oricui ne greşeşte; şi nu ne duce în ispită!»” Apoi le-a spus: “Dacă unul dintre voi are un prieten şi merge la el la miezul nopţii şi-i spune: «Prietene, împrumută-mi trei pâini pentru că un prieten al meu a sosit la mine dintr-o călătorie şi nu am ce să-i pun înainte!», dacă celălalt dinăuntru, răspunzând, îi zice: «Nu mă deranja; uşa este deja închisă şi copiii sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau», vă spun, chiar dacă nu se va scula să-i dea pentru că îi este prieten, pentru insistenţa lui se va scula şi-i va da ceea ce are nevoie. De aceea şi eu vă spun: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide! Căci oricine cere primeşte; cine caută găseşte; iar celui care bate i se va deschide. Care tată dintre voi, dacă fiul îi cere un peşte, îi va da în loc de peşte un şarpe, sau dacă îi cere un ou, îi va da un scorpion? Aşadar, dacă voi, cei care sunteţi aici, răi cum sunteţi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru din ceruri îl va da pe Duhul Sfânt celor care i-l cer?”
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
Acela care s-a obişnuit să recite rugăciunea Tatăl nostru în varianta Evangheliei Sfântului Matei nu poate să nu tresară la auzul variantei mult mai scurte propuse în Evanghelia Sfântului Luca. Dar, dacă privim contextul în care cei doi evanghelişti inserează această rugăciune, ne dăm seama de „coloratura” originală pe care ea o capătă în fiecare din cele două Evanghelii. Într-adevăr, Mt 6,1-18 conţine o învăţătură referitoare la adevărata practică religioasă, propusă în opoziţie cu una ipocrită, în timp ce Lc 11,1-13 conţine o adevărată învăţătură despre rugăciune. Cu alte cuvinte, dacă Matei pune în discuţie modul corect de a ne ruga în comparaţie cu cel ipocrit al fariseilor sau al păgânilor, Luca insistă asupra nu doar a conţinutului sau a modului de a ne ruga, cât mai ales asupra necesităţii rugăciunii.
Învăţătura Sfântului Luca are ca punct de plecare exemplul lui Isus de a se ruga (v. 1). Or, noi ştim că evanghelistul vorbeşte de multe ori şi cu plăcere despre rugăciunea lui Isus. De exemplu, prezentându-l pe Isus rugându-se în grădina Ghetsemani, Sfântul Luca pune accentul pe o rugăciune din ce în ce mai insistentă. În felul acesta Isus arată comunităţii în ce fel poate cineva rezista în faţa satanei: prin rugăciune (Lc 22,39-46). De asemenea, ultimul cuvânt al lui Isus pe cruce este o rugăciune, oferind astfel exemplul oferirii sale totale Tatălui (Lc 23,46).
Rugăciunea Tatăl nostru în varianta Sfântului Luca cuprinde cinci cereri. Primele două îl privesc pe Dumnezeu însuşi: ca numele lui să sfinţit, adică El să fie cunoscut şi recunoscut ca Dumnezeu; ca Împărăţia sa, inaugurată de Isus, să vină să se instaureze definitiv. Mai apoi, ucenicul cere hrana de care are nevoie în fiecare zi. În felul acesta el îşi arată încrederea că Dumnezeu va avea grijă de bucăţica de pâine a fiecărei zile şi nicidecum preocuparea pentru o viaţă prosperă, lipsită de griji. Ceea ce mai imploră ucenicul este iertarea, acea iertare pe care la rândul său o oferă celui care i-a greşit. Cât priveşte ultima invocaţie, nu ne duce pe noi în ispită, traducerea Lecţionarului nu este prea fericită întrucât ea lasă impresia că Dumnezeu ne supune ispitei. O traducere mai fericită ar fi, nu ne lăsa să intrăm în ispită. Ispita nu desemnează aici micile tentaţii obişnuite, ci mai curând cele care periclitează în mod grav mântuirea sau fidelitatea faţă de Dumnezeu şi care ne-ar aduce sub stăpânirea satanei. Aşadar, în rugăciunea Tatăl nostru, noi îi cerem lui Dumnezeu să îndepărteze din calea noastră un pericol atât de mare.
După acest model de rugăciune, Isus propune o scurtă parabolă care să ilustreze succesul rugăciunii insistente, iar în versetele 11-13 exprimă nu atât exigenţa rugăciunii cât mai ales ceea ce ea obţine. Or, „obiectul” cererii este Duhul Sfânt, iar Tatăl împlineşte o astfel de cerere.
În concluzie, acest pasaj ni-l prezintă pe Isus învăţând prin viaţa sa şi prin cuvintele sale nevoia de ne ruga, o rugăciune constată care traversează întreaga viaţă (v. şi Lc 18,1; 21,36). Şi, dacă am voi să caracterizăm pe scurt darul Tatălui care răspunde rugăciunilor, am vorbi despre Duhul Sfânt.
Pr. dr. Tarciziu Şerban
Sfântul săptămânii
Ioan Maria Vianney (1786-1859)
„Parohul de Ars” a fost beatificat de Papa Pius al X-lea în 1905 și canonizat de Papa Pius al XI-lea în 1925, care l-a proclamat în 1929 patronul parohilor din întreaga lume. Papa Ioan al XXIII-lea l-a prezentat ca model de viață și asceză sacerdotală, de evlavie și cult euharistic și de zel pastoral.
Se naște într-o familie de cultivatori. Perioada copilăriei sale este una grea pentru exercitarea credinței în Franța, dar acest lucru nu împiedică vocația sa. La vârsta de 13 ani primește prima sfântă împărtășanie. Începe să frecventeze școala la 17 ani, lucru imposibil înainte din cauza lipsei de institutori. Este hirotonit preot în 1815, în ciuda dificultăților de învățare pe care le avea. În 1818 este numit paroh de Ars.
Calendarul săptămânii 28 iulie – 4 august 2019
28 D DUMINICA A 17-A D.P.A.; Sf. Victor I, pp. m.
29 L Ss. Marta **, Lazăr și Maria, frați
30 M Sf. Petru Crisologul, ep. înv. *
31 M Sf. Ignațiu de Loyola, pr. **
1 J Sf. Alfons M. de Liguori, ep. înv. **
2 V Ss. Eusebiu de Vercelli, ep. *; Petru Iulian Eymard, pr. *; Portiuncula
3 S Sf. Martin, pustnic
4 D DUMINICA A 18-A D.P.A.; Sf. Ioan Maria Vianney, pr.
Gândul săptămânii
“Ascultarea e sora răbdării.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
© 2018 don Giovanni Berti, www.gioba.it
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
