27 septembrie 2020 • DUMINICA A XXVI-A D.P.A. • Sf. Vincențiu de Paul, pr.
LECTURA I
Dacă cel rău se întoarce de la fărădelegea sa, îşi va salva viaţa.
Citire din cartea profetului Ezechiel 18,25-28
Aşa vorbeşte Domnul: “Voi ziceţi: «Calea Domnului nu este dreaptă». Ascultaţi, voi, casă a lui Israel: oare calea mea nu este dreaptă? Sau poate căile voastre nu sunt drepte. Dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui, săvârşeşte nedreptate şi moare din cauza ei, el moare din cauza nedreptăţii pe care o săvârşeşte. Dar dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui pe care a comis-o şi face dreptate şi judecată, acela îşi va face sufletul să trăiască. Pentru că a văzut şi s-a întors de la răutatea pe care a comis-o, el va trăi şi nu va muri”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 24(25),4-5ab.6-7.8-9 (R.: 6a)
R.: Aminteşte-ţi, Doamne, de îndurarea şi de milostivirea ta!
Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale
şi învaţă-mă cărările tale!
Călăuzeşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă,
căci tu eşti Dumnezeul mântuirii mele! R.
Aminteşte-ţi, Doamne, de îndurarea şi de milostivirea ta,
pentru că ele sunt din veşnicie!
Nu-ţi adu aminte
de păcatele tinereţii mele şi de nelegiuirile mele;
adu-ţi aminte de mine în milostivirea ta,
pentru bunătatea ta, Doamne! R.
Domnul este bun şi drept,
de aceea el îi învaţă pe cei păcătoşi calea;
îi face pe cei sărmani să umble după dreptate,
îi învaţă pe cei smeriţi căile sale. R.
LECTURA A II-A
Să aveţi în voi acea atitudine care este în Cristos Isus!
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 2,1-11
Fraţilor, dacă este o mângâiere în Cristos, dacă este o stimulare a iubirii, dacă este o comuniune a duhului, dacă este o simţire şi îndurare, faceţi-mi bucuria deplină: să gândiţi la fel, să aveţi aceeaşi iubire, aceeaşi simţire, un singur cuget! Să nu faceţi nimic din ambiţie sau din laudă deşartă, ci, cu umilinţă, fiecare să-l considere pe celălalt mai presus de sine, fără ca cineva dintre voi să aibă în vedere numai ale sale, ci şi ale altora! Să aveţi în voi acea atitudine care este în Cristos Isus! El, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu că este egal cu Dumnezeu, ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar, după felul lui de a fi, a fost aflat ca un om. S-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce. Pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în numele lui Isus să se plece tot genunchiul: al celor din ceruri, al celor de pe pământ şi al celor de dedesubt, şi orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
In 10,27
(Aleluia) Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc, iar ele mă urmează. (Aleluia)
EVANGHELIA
I-a părut rău şi s-a dus. Vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 21,28-32
În acel timp, Isus le-a zis arhiereilor şi bătrânilor poporului: “Ce părere aveţi? Un om avea doi fii. S-a apropiat de primul şi i-a zis: «Fiule, du-te azi şi lucrează în vie!» El i-a răspuns: «Nu vreau», dar apoi i-a părut rău şi s-a dus. A venit apoi la celălalt şi i-a spus la fel, iar el i-a răspuns: «Da, Doamne», dar nu s-a dus. Care dintre aceştia doi a făcut voinţa tatălui?” I-au spus: “Primul”. Isus le-a zis: “Adevăr vă spun că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu. Căci Ioan a venit la voi pe calea dreptăţii, dar nu aţi crezut în el, însă vameşii şi desfrânatele l-au crezut. Voi însă, deşi aţi văzut, nici măcar după aceea nu v-a părut rău, ca să credeţi în el”.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
În seria celor trei duminici în care, prin intermediul unor parabole, Isus Cristos propune o învăţătură menită să indice corecta conformare cu voinţa lui Dumnezeu pentru o viaţă bună personală, comunitară şi socială, în această a doua duminică ni se propune spre meditare Parabola celor doi fii. Parabola schiţează o scenă în care un tată se adresează personal fiecăruia din cei doi fii, trimiţându-i să muncească în via sa. Până aici scena rămâne în limitele banalului cotidian. Ea devine însă surprinzătoare în momentul în care cel dintâi dintre fii, cu o atitudine obraznică, îi răspunde tatălui Nu vreau!, dar pe urmă, părându-i rău, s-a dus. Dimpotrivă, fratele său, adoptă în faţa aceleiaşi porunci, atitudinea de fiu obedient, răspunzându-i tatălui său, Da, mă duc!, dar, continuă Isus, nu s-a dus. Mântuitorul povesteşte această parabolă în contextul în care, după intrarea triumfală în Ierusalim şi după alungarea vânzătorilor din Templu, este interpeleat de către mai marii preoţilor şi de către bătrâni, Cu ce autoritate săvârşeşte gesturile acestea şi cine i-a dat autoritatea? (21,23). Incapabili să recunoască originea divină a autorităţii mesianice a lui Isus, responsabilii religioşi şi politici ai acelui timp se aseamănă cu cel de-al doilea fiu care afirmă că, prin ceea ce fac, împlinesc voinţa lui Dumnezeu dar, în realitate, i se opun trimisului Stăpânului ceresc. Dimpotrivă, numeroasele exemple de convertiri din rândul vameşilor şi al desfrânatelor îi îngăduie Mântuitorului să îi indice pe aceştia ca fiind autentici împlinitori ai voinţei lui Dumnezeu, care se vor bucura de acceptarea filială în Împărăţia lui Dumnezeu.
Celelalte două texte biblice ale liturghiei de astăzi nu fac decât să întărească trăsăturile profilurilor schiţate lui Dumnezeu, împlinitorilor dar şi neîmplinitorilor voinţei divine. Astfel prima lectură face să răsune voicile contestatarilor din timpul profetului Ezechiel: Calea Domnului nu este dreaptă! Acestor remarci Dumnezeu le răspunde printr-o întrebare: oare calea mea nu este dreaptă, sau căile voastre nu sunt drepte? Mai apoi, Domnul le face cunoscute conscinţele atât ale abaterii de la voinţa Sa, cât şi pe cele ale convertirii: Dacă cel drept se abate de la dreptatea sa şi săvârşeşte fărădelegea, apoi moare în starea aceasta, el moare pentru fărădelegea pe care a săvârşit-o. Iar dacă cel rău se întoarce de la fărădelegea pe care a săvârşit-o şi face ceea ce este bun şi drept, îşi va salva viaţa.
Creştinilor din Filipi sfântul Paul le detaliază puţin în ce constă, în concret, împlinirea voinţei Domnului: faceţi-mi bucuria prin aceea că aveţi cu toţii o singură simţire, o singură dragoste şi un singur gând; nu faceţi nimic din spirit de ceartă sau de mărire deşartă! Dar să aveţi destulă smerenie, ca să-i consideraţi pe ceilalţi superiori vouă. Fiecare dintre voi să se gândească nu la interesele proprii, ci la binele celorlalţi. Să aveţi deci în voi aceleaşi simţăminte pe care le avea şi Cristos Isus.
În încercarea de a împlini şi noi voinţa lui Dumnezeu, Îl putem ruga cu cuvintele psalmistului: Arată-mi, Doamne, căile tale, condu-mă pe cărările tale. Povăţuieşte-mă în adevărul tău…
Pr. dr. Tarciziu Şerban
Calendarul săptămânii 27 septembrie – 4 octombrie 2020
27 D DUMINICA A XXVI-A D.P.A.; Sf. Vincențiu de Paul, pr.
28 L Ss. Venceslau, m. *; Laurențiu Ruiz și îns., m. *; Fer. Amalia, m.
29 M Sf. Mihail, Gabriel și Rafael, Arhangheli
30 M Ss. Ieronim, pr. înv. **; Grigore Luminătorul, ep.
1 J Sf. Tereza a Pruncului Isus, fc. înv. **; Roman Melodul, diacon
2 V Ss. Îngeri Păzitori **
3 S Ss. Martiri din Tomis **; Ss. Dionisiu Areopagitul; Candida, m.; Crescențiu, pr. m.; Fer. Constantin Ignațiu Bogdanffy, ep. m.
4 D DUMINICA A XXVII-A D.P.A.; Sf. Francisc din Assisi
Gândul săptămânii
“Harul este cea mai preţioasă comoară făcută unei creaturi.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
© 2020 don Giovanni Berti, www.gioba.it
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
