27 octombrie 2024 • DUMINICA A XXX-A D.P.A. • Sf. Evarist, pp. m.
LECTURA I
Pe orbi şi pe şchiopi îi aduni din colţurile pământului.
Citire din cartea profetului Ieremia 31,7-9
Aşa vorbeşte Domnul: “Strigaţi de bucurie pentru Iacob, chiuiţi de veselie pentru conducătorul neamurilor! Faceţi să se audă «Aleluia!» şi spuneţi: «Doamne, mântuieşte-l pe poporul tău şi pe restul lui Israel!» Iată, îi aduc înapoi din ţara de nord, îi adun din colţurile pământului; printre ei sunt orbi, şchiopi, femei însărcinate şi care nasc: o mare adunare se întoarce aici. Ei vin plângând şi rugându-se; îi conduc să meargă la torente de apă, pe un drum drept pe care nu se vor poticni, pentru că eu voi fi un tată pentru Israel, iar Efraim va fi întâiul meu născut”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 125(126),1-2ab.2cd-3.4-5.6 (R.: 3)
R.: Domnul a făcut pentru noi lucruri minunate.
Când Domnul i-a întors pe locuitorii Sionului din robie,
ni se părea că visăm.
Atunci, gura ni s-a umplut de strigăte de bucurie
şi limba, de cântări de veselie. R.
Atunci se spunea printre neamuri:
“Lucruri mari a făcut Domnul pentru ei”.
Lucruri mari a făcut Domnul pentru noi
şi suntem plini de bucurie. R.
Întoarce, Doamne, captivitatea noastră
ca pâraiele în Negheb!
Cei ce seamănă cu lacrimi
vor secera cu bucurie. R.
Plecând, mergeau şi plângeau
aruncând în pământ sămânţa;
venind, se întorceau cu strigăte de veselie,
purtându-şi snopii. R.
LECTURA A II-A
Tu eşti preot în veci, după rânduiala lui Melchisedec.
Citire din Scrisoarea către Evrei 5,1-6
Fraţilor, orice mare preot este luat dintre oameni, pus pentru oameni în relaţiile cu Dumnezeu, ca să ofere daruri şi jertfe pentru păcate. El poate avea compătimire pentru cei care sunt în ignoranţă şi în rătăcire, întrucât şi el este cuprins de slăbiciune şi din cauza ei trebuie să ofere jertfe pentru păcate atât pentru popor, cât şi pentru sine. Nimeni nu-şi ia singur această cinste, ci numai cel chemat de Dumnezeu, la fel ca Aaron. Tot la fel şi Cristos: nu şi-a atribuit de la sine gloria de a deveni mare preot, ci i-a dat-o acela care i-a spus: “Fiul meu eşti tu; eu astăzi te-am născut”; după cum se mai spune în alt loc: “Tu eşti preot în veci, după rânduiala lui Melchisedec”.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
cf. 2Tim 1,10
(Aleluia) Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa prin evanghelie. (Aleluia)
EVANGHELIA
Rabbuni, să-mi recapăt vederea!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,46-52
În acel timp, ieşind din Ierihon Isus cu discipolii săi şi cu o mulţime numeroasă, un cerşetor orb, Bartimeu, fiul lui Timeu, stătea lângă drum. Auzind că este Isus din Nazaret, a început să strige şi să spună: “Fiul lui David, Isuse, îndură-te de mine!” Mulţi îl certau ca să tacă, însă el striga şi mai tare: “Fiul lui David, îndură-te de mine!” Oprindu-se, Isus a spus: “Chemaţi-l!” Şi l-au chemat pe orb spunându-i: “Curaj, ridică-te, te cheamă!” Iar el, aruncându-şi haina, a sărit în picioare şi a venit la Isus. Isus, întrebându-l, i-a zis: “Ce vrei să fac pentru tine?” Orbul i-a spus: “Rabbuni, să-mi recapăt vederea”. Atunci Isus i-a zis: “Mergi, credinţa ta te-a mântuit!” Îndată şi-a recăpătat vederea şi îl urma pe cale.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
Episodul vindecării orbului de la Ierihon, citit în duminica a treizecea de peste an, se situează imediat după momentul în care Isus a prezis pentru a treia oară că, mergând la Ierusalim, va fi dat la moarte, dar că va şi învia (Mc 10,32-34). Or, tocmai atunci când cei doisprezece apostoli nu au înţeles gravitatea anunţului făcut de Isus, când cei doi fii ai lui Zebedeu se grăbesc să ceară locurile de vază de lângă tronul de slavă al Învăţătorului lor şi când ceilalţi ucenici contestă atitudinea celor doi fraţi, nutrind însă şi ei aceeaşi ambiţie, mesajul pascal este întrezărit şi primit de un cerşetor orb de la porţile Ierihonului. Dar să remarcăm faptul că persoana cea mai săracă (lipsită de orice bun personal) se dovedeşte a fi şi cea mai disponibilă. Acel orb nu are, precum ucenicii, vreo idee preconcepută cu privire la regalitatea lui Isus în care crede. El nu face decât să asculte şi să spere. Iar când vocea lui poate fi auzită, el începe să strige cu putere şi perseverenţă: Fiul lui David, ai milă de mine! În rugămintea sa, orbul nu cere ceva precis (precum fiii lui Zebedeu), ci aşteaptă doar ca privirea Mântuitorului să se oprească asupra lui. Perseverenţa lui (în care putem întrezări o expresie de credinţă mare, deschisă şi primitoare) este răsplătită. Isus îl cheamă, iar orbul, părăsindu-şi haina (simbolul vieţii trecute), se ridică şi vine către Cel ce l-a chemat. Şi, deşi este fiul lui Timeu, el nu se sprijină pe nimeni din familia sa sau pe trecutul său, ci păşeşte hotărât către Cristos. Or, această atitudine manifestă deja trăsăturile adevăratului ucenic care a devenit atunci când a răspuns la chemare, când a renunţat la trecutul său şi, după vindecarea săvârşită de Isus ca răsplată pentru credinţa sa, când l-a urmat pe Cel care l-a vindecat. Dar ce diferenţă între acest nou ucenic şi ceilalţi! Pe când însoţitorii lui Isus Cristos sunt plini de ambiţii, orbul nu doreşte decât să vadă clar şi să-şi conformeze viaţa celor văzute. Iar credinţa lui l-a mântuit şi l-a vindecat, întrecând astfel până şi grupul celor doisprezece apostoli.
În faţa unui astfel de model nu putem să nu ne întrebăm: Care este atitudinea mea faţă de Isus? Ce exprimă rugăciunea mea? Nu cumva încerc să mă folosesc de Isus pentru a-mi satisface dorinţele adesea meschine ori ambiţiile personale, sau, dimpotrivă, rugăciunea mea mă aşează în atitudine de ascultare, de disponibilitate şi de primire a voinţei lui Dumnezeu?
Mai mult, sunt eu oare gata să împărtăşesc destinul lui Isus, care este şi al ucenicului, de a participa la suferinţele şi încercările Lui, sau mai curând mă las condus de ispita de a-i dicta lui Cristos o mântuire născocită de mintea mea?
O atitudine care reflectă convingerea că ştim de ce avem noi nevoie se dovedeşte a fi mai mult decât imprudentă. Doar cel care s-a detaşat de toate şi care are conştiinţa „orbirii” sale, poate cere vindecarea de la Isus Cristos pentru a începe o viaţă nouă.
Pr. dr. Tarciziu Şerban
Calendarul săptămânii 27 octombrie – 3 noiembrie 2024
27 D DUMINICA A XXX-A D.P.A.; Sf. Evarist, pp. m.
28 L Ss. Simon și Iuda, ap.
29 M Ss. Narcis, patriarh de Ierusalim; Felician, m.
30 M Sf. Gerard de Potenza, ep.
31 J Sf. Alfons Rodriguez, clg.
1 V TOȚI SFINȚII
2 S POMENIREA TUTUROR CREDINCIOȘILOR RĂPOSAȚI
3 D DUMINICA A XXXI-A D.P.A.; Ss. Martin de Porres, clg.; Silvia, mamă
Gândul săptămânii
“Cea mai potrivită cale de a-i sărbători pe sfinţi este aceea de a le semăna lor. De ce n-am încerca să trăim ca ei, fie şi numai o zi, de ziua lor?”
(Fericitul Vladimir Ghika)
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
