27 decembrie 2020 • SFÂNTA FAMILIE: ISUS, MARIA ȘI IOSIF • Sf. Ioan, ap. și ev.
LECTURA I
Cel care va ieşi din măruntaiele tale, el te va moşteni.
Citire din cartea Genezei 15,1-6; 21,1-3
În zilele acelea, cuvântul Domnului a fost către Abram într-o viziune, zicând: “Nu te teme, Abram! Eu sunt scutul tău şi răsplata ta va fi foarte mare”. Abram a zis: “Doamne Dumnezeul meu, ce-mi vei da? Căci merg din viaţă fără copii, şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc”. Abram a zis: “Iată, tu nu mi-ai dat descendenţă şi de aceea mă va moşteni un servitor al casei mele”. Dar, iată, cuvântul Domnului a fost către el, zicând: “Nu te va moşteni acesta! Căci cel care va ieşi din măruntaiele tale, el te va moşteni”. L-a condus afară şi i-a zis: “Priveşte spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri!” Şi i-a spus: “Aşa va fi descendenţa ta”. El a crezut în Domnul şi Domnul i-a considerat aceasta ca dreptate. Domnul a vizitat-o pe Sara, după cum spusese, şi a făcut Domnul pentru Sara după cum spusese. Sara a zămislit şi i-a născut lui Abraham un fiu la bătrâneţea lui, la timpul hotărât, aşa cum îi spusese Dumnezeu. Abraham i-a pus fiului său, pe care i l-a născut Sara, numele Isaac.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 104(105),1-2.3-4.5-6.8-9 (R.: 8a)
R.: Dumnezeu îşi aduce aminte întotdeauna de alianţa sa.
Lăudaţi-l pe Domnul, invocaţi numele lui!
Faceţi cunoscute printre popoare faptele sale minunate!
Cântaţi-i, cântaţi psalmi!
Meditaţi la toate minunile sale! R.
Lăudaţi-vă cu numele lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor care îl caută pe Domnul!
Căutaţi-l pe Domnul şi ajutorul lui,
căutaţi întotdeauna faţa lui! R.
Aduceţi-vă aminte de faptele minunate pe care le-a făcut,
de minunile sale şi de judecăţile gurii sale!
Voi, descendenţii lui Abraham, slujitorul lui,
voi, copiii lui Iacob, aleşii lui! R.
El îşi aduce aminte întotdeauna de alianţa sa,
de cuvântul pe care l-a dat pentru o mie de generaţii,
de alianţa pe care a încheiat-o cu Abraham,
de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac. R.
LECTURA A II-A
Credinţa lui Abraham, a Sarei şi a lui Isaac.
Citire din Scrisoarea către Evrei 11,8.11-12.17-19
Fraţilor, prin credinţă, Abraham a ascultat atunci când a fost chemat să plece spre un loc pe care avea să-l primească drept moştenire şi a plecat fără să ştie unde merge. Prin credinţă, şi Sara, deşi sterilă şi trecută de vârstă, a primit puterea de a zămisli un fiu, pentru că l-a considerat demn de încredere pe cel care făcuse promisiunea. De aceea, dintr-un singur om – şi acela aproape de moarte – s-au născut urmaşi mulţi cât stelele cerului şi cât nisipul de pe ţărmul mării, care este fără număr. Prin credinţă, Abraham l-a adus ca jertfă pe Isaac atunci când a fost pus la încercare; şi era să-l jertfească pe singurul născut, el care primise cu bucurie promisiunile, căruia i se spusese: “În Isaac va fi numită descendenţa ta”. El credea că Dumnezeu este atât de puternic încât să învie morţii, de aceea l-a redobândit ca semn.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
Evr 1,1-2
(Aleluia) După ce în trecut a vorbit în multe rânduri şi în multe moduri părinţilor noştri prin profeţi, Dumnezeu, în aceste zile din urmă, ne-a vorbit nouă prin Fiul. (Aleluia)
EVANGHELIA
Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,22-40
Când s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, părinţii lui Isus l-au dus la Ierusalim ca să-l ofere Domnului, după cum este scris în Legea Domnului: “Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul” şi să aducă jertfă, după cum este spus în Legea Domnului: “o pereche de turturele sau doi pui de porumbel”. Şi iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon, şi acesta era un om drept şi evlavios care aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui. Îi fusese revelat de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului. A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinţii l-au adus pe copilul Isus ca să îndeplinească obiceiurile Legii cu privire la el, l-a luat în braţele sale şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând: “Acum, slobozeşte-l, pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău în pace, căci au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israel!” Tatăl şi mama lui Isus se mirau de cele spuse despre el. Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: “Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn de contradicţie – ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi -, iar o sabie va străpunge sufletul tău!” Era acolo şi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria ei, era acum văduvă şi ajunsese la optzeci şi patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni. Fiind prezentă şi ea, îl mărturisea pe Dumnezeu şi vorbea despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului. Când au împlinit totul după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
În aceste zile ale Crăciunului sufletele ni s-au umplut de bucuria întâlnirii cu Pruncul născut la Betleem. Fiul lui Dumnezeu, Cel prin care toate s-au făcut, Cel în care era viaţa şi care era lumina oamenilor… s-a făcut trup şi a locuit între noi…, iar noi am luat din plinătatea lui har peste har… Abia după ce contemplăm acest mister ne înţelegem identitatea şi menirea noastră de copii ai lui Dumnezeu, copii născuţi nu din sânge, nici din voinţă omenească, ci din Dumnezeu… În lumina aceluiaşi mister, liturgia cuvântului din această primă duminică de după Crăciun ne invită să descoperim ceva din identitatea şi menirea familiei.
Niciuna din lecturile biblice ale acestei duminici nu defineşte în mod explicit ce este o familie. Ele ne prezintă, mai curând, diferite ipostaze de viaţă ale unor familii din Sfânta Scriptură, ipostaze care descriu familia şi menirea ei.
În prima lectură ne este relatată drama unei familii care, deşi nu duce lipsă de nimic, suferă foarte mult din lipsă de copii. Abraham şi Sara, după o viaţă trăită în totală fidelitate faţă de Dumnezeu, au ajuns la adânci bătrâneţi fără a se bucura de vreun urmaş. Drept care Abraham i se plânge lui Dumnezeu: Doamne Dumnezeul meu… Tu nu mi-ai dat urmaş, de aceea moştenitorul va fi un rob din casa mea. Din drama acestor doi soţi intuim că, în vocaţia fundamentală a oricărei familii, un loc important trebuie să îl ocupe copiii în calitate de urmaşi şi de moştenitori ai părinţilor.
Aşadar, în faţa unei atari fideliteţi, Dumnezeu răspunde plângerii lui Abraham promiţându-i nu doar un urmaş, ci un întreg popor: [Domnul] l-a condus afară şi i-a zis: „Priveşte cerul şi numără stelele, dacă poţi”. Şi a continuat: „Atât de mulţi vor fi urmaşii tăi”. Atunci, Abraham, odată în plus, îşi arată fidelitatea faţă de Dumnezeu dând crezare promisiunii sale, iar pentru aceasta Domnul l-a socotit drept. Or, despre moştenirea lăsată de Abraham şi Sara urmaşilor lor, textele de astăzi nu reţin decât acest unic element: credinţa lor. Într-adevăr, lectura a doua a acestei duminici „cântă” credinţa celor doi soţi care a făcut posibilă zămislirea unui popor atât de numeros, în condiţiile în care Sara deja era trecută de vârstă. Mai mult, atunci când Dumnezeu îi cere lui Abraham să-şi jertfească fiul, tot prin credinţă l-a redobândit: El se gândea că Dumnezeu poate să ajungă până acolo, încât să învie morţii. Iată pentru ce i-a fost redat fiul, şi acesta era un fapt profetic. Altfel spus, odată dobândit, un copil nu devine „proprietatea absolută” a părinţilor. Numai atunci când părinţii acceptă să se „desprindă” de copilul lor pentru a-l oferi prin credinţă lui Dumnezeu, mai precis pentru a-l destina unui parcurs de viaţă în conformitate cu voinţa lui Dumnezeu, îl redobândesc pe deplin ca urmaş şi moştenitor.
În această ipostază ni-i prezintă sfântul evanghelist Luca pe Maria şi pe Iosif: Iosif şi Maria l-au dus pe Isus la Ierusalim, ca să-l pună înaintea Domnului, precum este scris în Legea Domnului… Dar, odată ajunşi la Ierusalim, părinţii descoperă, prin intermediul bătrânului Simeon, că Dumnezeu vrea ca Isus să devină mântuirea pregătită înaintea tuturor popoarelor, să devină lumină pentru luminarea neamurilor şi, nu în ultimul rând, să devină slava poporului său, Israel. Sigur că destinul lui Isus este unic şi deosebit de amplu, dar de fapt destinul fiecărui copil este unic, chiar dacă se înscrie într-o vocaţie obişnuită. Esenţial este ca el să fie ajutat să-şi descopere vocaţia pe care Dumnezeu i-a rezervat-o şi să o urmeze cu fidelitate. Prin urmare, fiecare copil, indiferent de profesia pe care o va îmbrăţişa într-o zi sau de starea de viaţă în care se va angaja – căsătorit ori consacrat – va trebui să se înscrie în lucrarea de mântuire a tuturor, să devină lumină pentru luminarea celor din jurul său şi mândria familiei şi a poporului din care face parte, mândria Bisericii lui Isus Cristos. În felul acesta un parcurs de viaţă care are, la prima vedere, aparenţe modeste, se înscrie în proiectul general al istoriei mântuirii.
Aşa se prezintă, în fond, parcursul fiecărui personaj al evangheiliei acestei duminici. Maria şi Iosif îşi trăiesc vocaţia lor de soţi şi părinţi, împlinind în permanenţă cele prevăzute de voinţa şi de Legea Domnului. Bătrânul Simeon duce o viaţă în dreptate şi în frică de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, aşteptare răsplătită din plin. Profetesa Ana, fiica lui Fanuel, rămasă văduvă, ea nu se îndepărta de templu, slujind zi şi noapte în post şi rugăciune. Cu alte cuvinte, fiecare şi-a descoperit vocaţia şi menirea numai în măsura în care, prin credinţă, s-au consfinţit lui Dumnezeu şi i-au împlinit voinţa.
Pr. dr. Tarciziu Şerban
Calendarul săptămânii 27 decembrie 2020 – 3 ianuarie 2021
27 D SFÂNTA FAMILIE: ISUS, MARIA ȘI IOSIF; Sf. Ioan, ap. și ev.
28 L Sf. Prunci Nevinovați, M.
29 M Ss. Thomas Becket, ep. m.; David, rege
30 M Sf. Felix I, pp.
31 J Ss. Silvestru I, pp.; Melania; Ecaterina Labouré, fc.
1 V SF. FC. MARIA, NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU (ANUL NOU); Fer. Marian, pr. m.
2 S Ss. Vasile cel Mare și Grigore din Nazianz, ep. înv. **
3 D DUMINICA A 2-A DUPĂ CRĂCIUN; Preasfântul Nume al lui Isus; Ss. Argeu, Narcis și Marcelin, frați, Claudion și îns. m. din Tomis; Genoveva, fc.
Gândul săptămânii
“În locul urării: “Dumnezeu să fie cu voi”, ar fi mai potrivit şi mai folositor să spunem “Fiţi cu Dumnezeu”, deoarece Dumnezeu este mereu cu noi, în schimb noi nu suntem întotdeauna cu Dumnezeu.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
© 2020 don Giovanni Berti, www.gioba.it
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
