26 martie 2023 • DUMINICA A V-A DIN POST • Sf. Emanuel, m.
LECTURA I
Voi pune Duhul meu în voi şi veţi trăi.
Citire din cartea profetului Ezechiel 37,12-14
În zilele acelea, Domnul Dumnezeu a zis: “Iată, eu voi deschide mormintele voastre, vă voi face să ieşiţi din mormintele voastre, poporul meu, şi vă voi face să veniţi în pământul lui Israel. Veţi cunoaşte că eu sunt Domnul când voi deschide mormintele voastre şi vă voi face să ieşiţi din mormintele voastre, poporul meu! Voi pune duhul meu în voi şi veţi trăi; vă voi face să vă odihniţi în pământul vostru şi veţi cunoaşte că eu, Domnul, am vorbit şi am făcut»” – oracolul Domnului.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 129(130),1-2.3-4.5-6ab.7-8 (R.: 7b)
R.: La Domnul este îndurare şi belşug de mântuire.
Dintru adâncuri strig către tine, Doamne,
Doamne, ascultă glasul meu!
Pleacă-ţi urechea ta la glasul rugăciunii mele! R.
Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta?
La tine însă este iertare,
şi ne temem de tine. R.
Eu nădăjduiesc în Domnul;
sufletul meu speră în cuvântul său.
Sufletul meu îl aşteaptă pe Domnul
mai mult decât aşteaptă străjerii ivirea zorilor. R.
Să nădăjduiască Israel în Domnul,
căci la Domnul este îndurare şi belşug de mântuire!
El îl va mântui pe Israel de toate fărădelegile sale. R.
LECTURA A II-A
Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morţi locuieşte în voi.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,8-11
Fraţilor, cei care sunt în trup nu pot să-i placă lui Dumnezeu. Însă voi nu sunteţi în trup, ci în Duh, din moment ce Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, acesta nu este al lui. Dar dacă Cristos este în voi, deşi trupul este muritor din cauza păcatului, Duhul este viaţă datorită dreptăţii. Dacă Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morţi locuieşte în voi, cel care l-a înviat pe Cristos din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, prin Duhul lui, care locuieşte în voi.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
In 11.25a.26a
“Eu sunt învierea şi viaţa, spune Domnul. Oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci”.
EVANGHELIA
Eu sunt învierea şi viaţa.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 11,1-45
În acel timp, era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, din satul Mariei şi al Martei, sora ei. Maria era aceea care îl unsese pe Domnul cu mireasmă şi îi uscase picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav. Aşadar, surorile au trimis să i se spună: “Doamne, iată, cel care-ţi e prieten este bolnav!” Auzind, Isus a zis: “Această boală nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea”. Deşi Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr, când a auzit că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care era. Abia după aceea le-a spus discipolilor: “Să mergem din nou în Iudeea!” Discipolii i-au spus: “Rabbi, acum căutau iudeii să te bată cu pietre şi tu mergi iarăşi acolo?” Isus a răspuns: “Oare nu sunt douăsprezece ore într-o zi? Dacă cineva umblă în timpul zilei, nu se poticneşte, pentru că vede lumina acestei lumi. Însă dacă cineva umblă în timpul nopţii, se poticneşte, pentru că lumina nu este în el”. După ce a spus acestea, a adăugat: “Lazăr, prietenul nostru a adormit, dar mă duc să-l trezesc”. Atunci discipolii i-au zis: “Doamne, dacă doarme, va fi salvat!” De fapt, Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre somnul obişnuit. Aşadar, Isus le-a spus deschis: “Lazăr a murit şi mă bucur pentru voi că nu eram acolo, pentru ca voi să credeţi. Dar să mergem la el!” Atunci Toma, cel numit Geamănul, a spus celorlalţi discipoli: “Să mergem şi noi ca să murim cu el!” Când a venit Isus, a aflat că era deja de patru zile în mormânt. Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii. Şi mulţi iudei veniseră la Marta şi Maria să le consoleze pentru fratele lor. Când a auzit că a venit Isus, Marta i-a ieşit în întâmpinare. Maria însă stătea în casă. Aşadar, Marta i-a spus lui Isus: “Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit! Însă şi acum ştiu că tot ce vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da”. Isus i-a spus: “Fratele tău va învia”. Marta i-a zis: “Ştiu că va învia la înviere, în ziua de pe urmă”. Isus i-a spus: “Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?” Ea, răspunzând, a zis: “Da, Doamne; eu am crezut că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume”. După ce a spus ea aceasta, s-a dus şi a chemat-o pe sora ei, Maria, spunându-i în taină: “Învăţătorul este aici şi te cheamă”. Când a auzit, Maria s-a ridicat repede şi a venit la el. Încă nu ajunsese Isus în sat, ci se afla tot în locul unde îl întâmpinase Marta. Atunci iudeii, care erau cu ea în casă şi o consolau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă şi a ieşit, au venit după ea crezând că merge la mormânt ca să plângă acolo. Când a ajuns Maria unde era Isus, văzându-l, a căzut la picioarele lui, spunându-i: “Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit”. Iar Isus, când a văzut-o că plânge şi că plâng şi iudeii care au venit cu ea, s-a înfiorat în spirit şi s-a tulburat. Şi a zis: “Unde l-aţi pus?” I-au răspuns: “Doamne, vino şi vezi!” Şi Isus a lăcrimat. Atunci iudeii au început să spună: “Iată cât de mult îl iubea!” Dar unii dintre ei au zis: “Nu a putut el, care a deschis ochii orbului, să facă în aşa fel ca acesta să nu moară?” Isus s-a înfiorat din nou şi a mers la mormânt. Era o grotă, iar la intrare era pusă o piatră. Isus a zis: “Ridicaţi piatra!” Marta, sora celui mort, i-a zis: “Doamne, miroase de acum, căci e de patru zile”. Isus i-a spus: “Nu ţi-am zis că dacă vei crede vei vedea gloria lui Dumnezeu?” Au ridicat deci piatra. Atunci şi-a ridicat ochii şi a spus: “Tată, îţi mulţumesc că m-ai ascultat. Eu ştiam că mă asculţi întotdeauna. Însă am spus-o pentru mulţimea ce mă înconjoară, ca să creadă că tu m-ai trimis”. Spunând acestea, a strigat cu glas puternic: “Lazăr, vino afară!” A ieşit mortul legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză, iar faţa lui era înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: “Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!” Mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ceea ce făcuse el au crezut în el.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
„Eu sunt învierea şi viaţa; cine crede în mine, chiar dacă moare, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci”, a spus Isus Martei, care i-a adus la cunoştinţă că fratele ei, Lazăr, a murit.
Nimeni nu se îndoieşte că Isus l-a înviat pe Lazăr ca să trezească credinţa în adevărul că el este „învierea şi viaţa”, că propria lui înviere va sta la răscrucea dintre Vechiul şi Noul Testament. Credem că prin învierea lui Lazăr Isus şi-a dovedit puterea sa dumnezeiască, însă tot atât de adevărat este că în nicio altă parte a evangheliei Isus nu şi-a arătat mai bine calitatea sa de om ca aici, dovedind discipolilor săi că misiunea lor viitoare, bazată pe iubire, are menirea de a săvârşi minuni: învierea morţilor. Prezenţa înlăcrimată a lui Isus la mormântul lui Lazăr mai are menirea unei chemări adresate fiecărui credincios pentru Vinerea Mare: pregătirea lacrimilor şi vărsarea lor sub cruce. Cu un ochi să plângem pentru păcatele noastre, cu altul să vărsăm lacrimi de iubire pentru Iubirea care suferă şi moare pe cruce numai din iubire. „Stătea Maica-ndurerată lângă cruce, înlăcrimată, pe când Fiul suferea…” Lacrimile noastre din Vinerea Mare o vor determina pe Mama-Fecioară să stea şi lângă noi, „acum şi în ceasul morţii noastre”.
În cazul în care suntem cu adevărat credincioşi făgăduinţelor de la sfântul Botez şi faţă de tot ceea ce spunem în fiecare duminică la sfânta Liturghie – „Cred în Dumnezeu… în învierea morţilor şi viaţa veacului ce va veni…” – comunicăm cu certitudinile lui Dumnezeu, pe care Isus le confirmă. Cu toată siguranţa minunii pe care o va săvârşi, Mântuitorul, apropiindu-se de mormânt, „a plâns”, încât cei de faţă spuneau: „Iată cât de mult îl iubea”, iar în persoana lui Lazăr ne-a iubit şi pe noi. Deci iubirea sa ne va învia.
Isus este Dumnezeu adevărat. El ştie că Tatăl l-a ascultat totdeauna şi ca atare îl va învia din morţi şi pe el, şi totuşi plânge cu cei ce plâng, ca să dea valoare lacrimilor lor pentru ca odată să se bucure cu cei ce se bucură în împărăţia Tatălui său ceresc. A plâns, arătând urcuşul său, ca om, pe scara valorilor cuprinsă în cele nouă fericiri (sau, opt, după alţii; dar şi opt este semnul infinitului); „Fericiţi cei ce plâng, pentru că ei vor fi consolaţi”. Nimeni nu poate sări de pe treapta întâi pe a noua, adică de la „sărăcia cu duhul” la martiriu, la dorinţa vieţii din iubire.
Vom fi noi, oare, mai puţin omenoşi la mormântul celor care au trecut la cele veşnice? Dacă ne-am pus nădejdea în Cristos numai pentru cele pământeşti, atunci suntem, aşa cum spune sfântul Paul, cei mai nenorociţi dintre oameni; şi lacrimile nu folosesc la nimic, adică nu şterg păcatele şi nu măresc iubirea care să ducă la înviere. Dar Isus a înviat el însuşi din morţi ca să dea rodnicie dublă lacrimilor noastre: iertarea de păcate şi învierea din morţi.
Datorită lacrimilor vărsate pe grămada de gunoi, pe când îşi curăţa rănile cu un ciob, Iob, al cărui nume vine din ebraicul iib şi înseamnă „a fi duşmănit, a fi tratat de cineva ca duşman”, a ajuns la credinţa că din mormânt va învia şi cu ochii săi din trupul care se destramă îl va vedea pe Dumnezeu.
Să cerem lui Isus darul lacrimilor mântuitoare, ca să urcăm o treaptă mai sus pe scara valorilor spirituale: „Fericiţi cei blânzi!”
Anton Dancă, VADEMECUM. (Consideraţii, pilde şi exemple pentru solemnităţi şi duminici), Anul A, Editura „Presa Bună”, 2005
Calendarul săptămânii 26 martie – 2 aprilie 2023
26 D DUMINICA A V-A DIN POST; Sf. Emanuel, m.
27 L Sf. Rupert, ep.
28 M Fer. Renata, m.
29 M Sf. Eustasie, ep.
30 J Sf. Ioan Climac (Scărarul), abate
31 V Sf. Veniamin, diacon m.
1 S Sf. Hugo, ep.
2 D DUMINICA FLORIILOR; Sf. Fracisc de Paola, pustnic
Gândul săptămânii
“Orice suferinţă îndurată aşa cum vrea Dumnezeu nu e decât reversul unei bucurii care te aşteaptă, eternă şi nemăsurată.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
© 2023 don Giovanni Berti, www.gioba.it
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
