26 decembrie 2021 • SFÂNTA FAMILIE: ISUS, MARIA ȘI IOSIF • Sf. Ștefan, primul martir
LECTURA I
Samuel, câte zile va avea, va fi dăruit Domnului.
Citire din cartea întâi a lui Samuel 1,20-22.24-28
Când s-au împlinit zilele, Ana a zămislit şi a născut un fiu. I-a pus numele Samuel, căci zicea: “De la Domnul l-am cerut!” Elcana a urcat cu toată casa lui să aducă Domnului jertfa de fiecare an şi să-şi împlinească votul. Dar Ana nu a urcat, ci i-a zis soţului ei: “Când îl voi înţărca pe copil, îl voi duce şi-l voi prezenta înaintea Domnului. Şi va rămâne acolo pentru totdeauna”. Când l-a înţărcat, l-a dus cu ea. A luat trei tauri, o efă de făină şi un burduf cu vin şi le-a dus în casa Domnului, la Şilo. Copilul era încă mic. Au înjunghiat taurul şi au dus copilul la Eli. Ana a zis: “Te rog, domnul meu! Pe viaţa ta, domnul meu: eu sunt femeia care stătea înaintea ta rugându-se Domnului! Pentru copilul acesta m-am rugat şi Domnul a ascultat cererea pe care i-am adresat-o. De aceea şi eu îl dăruiesc Domnului pentru toate zilele pe care le va avea de la Domnul”. Şi s-au prosternat acolo înaintea Domnului.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 83(84),2-3.5-6a.9-10 (R.: cf. 5)
R.: Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta, Doamne, pentru că te pot lăuda mereu!
Cât de plăcute sunt lăcaşurile tale, Doamne Sabaot!
Sufletul meu suspină, ba chiar tânjeşte după curţile Domnului.
Inima mea şi trupul meu tresaltă de bucurie
în Dumnezeul cel viu! R.
Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta,
pentru că te pot lăuda mereu!
Fericit este omul care îşi află tăria în tine
şi căile tale sunt mereu în inima sa! R.
Doamne Dumnezeule Sabaot, ascultă rugăciunea mea;
Dumnezeul lui Iacob, pleacă-ţi urechea!
Dumnezeule, scutul nostru,
priveşte şi vezi faţa unsului tău! R.
LECTURA A II-A
Ne numim copiii lui Dumnezeu. Şi suntem.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 3,1-2.21-24
Preaiubiţilor, vedeţi câtă iubire ne-a dăruit Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. De aceea lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu l-a cunoscut pe el. Iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu, dar nu s-a arătat încă ce vom fi. Ştim că atunci când se va arăta, vom fi asemenea lui pentru că îl vom vedea aşa cum este. Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne acuză, avem încredere în Dumnezeu şi orice i-am cere primim de la el pentru că ţinem poruncile lui şi facem ceea ce îi este plăcut. Aceasta este porunca lui: să credem în numele Fiului său Isus Cristos, şi să ne iubim unii pe alţii, după cum ne-a dat poruncă. Cel care ţine poruncile lui rămâne în el şi el în acesta. Prin aceasta cunoaştem că rămâne în noi, după Duhul pe care ni l-a dat.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
cf. Fap 16,14b
(Aleluia) Deschide, Doamne, inima noastră, ca să înţelegem cuvintele Fiului tău! (Aleluia)
EVANGHELIA
Isus este găsit de părinţii săi în mijlocul învăţătorilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,41-52
Părinţii lui Isus mergeau în fiecare an la Ierusalim, de sărbătoarea Paştelui. Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo, după obiceiul sărbătorii. Împlinindu-se acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui nu ştiau. Socotind însă că este cu grupul de pelerini, au mers cale de o zi şi-l căutau printre rude şi cunoscuţi. Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim căutându-l. După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. Toţi cei care îl ascultau se mirau de înţelepciunea şi de răspunsurile lui. Văzându-l, ei au rămas înmărmuriţi şi mama lui i-a spus: “Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!” El însă le-a spus: “De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?” Însă ei n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese. Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret şi era supus lor. Iar mama lui păstra toate aceste cuvinte în inima ei. Isus creştea în înţelepciune, statură şi har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
Fiul lui Dumnezeu, venind în lume, a voit să se insereze, ca toţi oamenii, într-o familie, într-un nucleu de intimitate filială, chiar dacă Maria şi Iosif erau într-o stare cu totul specială. Pentru Isus, familia compusă din doi soţi feciorelnici era mediul cel mai propice pentru viaţa sa pământească. Făcându-se om, el a voit să urmeze calea urmată de toţi oamenii: să aibă o patrie şi o familie pământească. Aceasta din urmă, deşi atât de simplă şi umilă încât nu se distingea cu nimic în extern de celelalte familii israelite, era lăcaşul preferat în care el a voit să fie supus şi ascultător. În Maria, mama sa, Isus a văzut întotdeauna o regină pe care Tatăl ceresc a înzestrat-o cu cele mai mari privilegii posibile şi pe care Duhul Sfânt a încoronat-o cu cele mai strălucitoare daruri.
Îşi însuşeşte iubirea perfectă acela care contemplă iubirea perfectă din sânul sfintei familii. La Polul Nord toate fiinţele – urşi, lupi, vulpi, câini, iepuri etc., – sunt albe. Au mereu zăpada albă înaintea ochilor şi îşi însuşesc aceeaşi culoare. Fecioara-Mamă contemplă iubirea desăvârşită a lui Isus; Isus contemplă în mama sa perfecţiunea harului şi privilegiile cu care Tatăl a înzestrat-o, iar în Iosif contemplă providenţa plină de grijă, iubirea maximă, de a le procura cele necesare pentru viaţa de zi cu zi, contemplă smerenia lui în slujirea perfectă; sfântul Iosif nu vorbeşte în faţa iubirii lui Isus şi a Mariei, el nu scoate un cuvânt, ci contemplă. Limba greacă are un cuvânt deosebit pentru contemplaţie – theôria – format din două cuvinte: Theôs – Dumnezeu şi horao – a vedea, ceea ce înseamnă: efortul de a-l vedea pe Dumnezeu. Cuvântul teorie din limba română înseamnă tot efortul de a-l convinge pe cineva despre un lucru care nu este evident la prima vedere. Sfântul Iosif contempla, făcea efortul spiritual, care îi aducea atâta fericire, de a vedea iubirea lui Dumnezeu în toate acţiunile lui Isus şi ale Mariei. Iată pentru ce, din sfânta familie din Nazaret, sfântul Iosif este cel mai aproape de noi, el este tatăl purtător de grijă al iubirii noastre, adică ne învaţă cum să contemplăm iubirea ca să fim desăvârşiţi şi fericiţi, chiar şi în necazuri.
A trăit în secolul al XIX-lea, în Franţa, un mare creştin, Fréderic Ozanam, profesor universitar la Sorbona (la Paris). Prietenul său, pr. Lacordaire, cel mai mare orator al timpului, spunea despre el: E atât de bun, de evlavios, de inteligent! Cu siguranţă că se va face preot şi va ajunge un episcop celebru. Dar s-a înşelat. Prietenul său a cunoscut o fată cuminte şi s-a căsătorit cu ea. Când a auzit, Lacordaire a rămas decepţionat şi a zis: Sărmanul Ozanam, a căzut şi el în capcană. Vorbele acestea au ajuns la urechile papei Pius al IX-lea, care îi cunoştea pe amândoi. După doi ani, Lacordaire vine la Roma şi este primit în audienţă de Sfântul Părinte. Cu această ocazie, papa îi spune: Părinte Lacordaire, ce-mi este dat să aud? Eu ştiam că Isus a orânduit şapte sacramente. Acum, spre surprinderea mea, îmi este dat să aud că lucrurile stau altfel: că Isus a orânduit şase sacramente şi o capcană. Nu, dragă părinte, căsătoria nu este o capcană; e un mare sacrament.
Este o taină mare, cum spune sfântul apostol Paul, în Cristos şi Biserică. Cristos a sfinţit prima biserică domestică în sânul sfintei familii din Nazaret, făcând-o obiect de contemplaţie pentru toate familiile creştine.
Anton Dancă, Vademecum. (Consideraţii, pilde şi exemple pentru solemnităţi şi duminici), Anul C, Editura Presa Bună, Iași, 2005.
Calendarul săptămânii 26 decembrie 2021 – 2 ianuarie 2022
26 D SFÂNTA FAMILIE: ISUS, MARIA ȘI IOSIF; Sf. Ștefan, primul martir
27 L Sf. Ioan, Ap. și Ev.
28 M Ss. Prunci Nevinovați, M.
29 M Ss. Thomas Becket, ep. m.; David, rege
30 J Sf. Felix I, pp.
31 V Ss. Silvestru I, pp.; Melania; Ecaterina Labouré, fc.
1 S SF. FC. MARIA, NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU (ANUL NOU); FER. MARIAN, PR.
2 D DUMINICA A II-A DUPĂ CRĂCIUN; Ss. Vasile cel Mare și Grigore din Nazianz, ep. înv.
Gândul săptămânii
“A iubi înseamnă să suferi cu celălalt și e bine să iubești chiar dacă mori din iubire.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
© 2021 don Giovanni Berti, www.gioba.it
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
