26 aprilie 2020 • DUMINICA A III-A A PAȘTELUI • Sf. Anaclet, pp.
LECTURA I
Nu era posibil să fie ţinut sub puterea morţii.
Citire din Faptele Apostolilor 2,14.22-33
În ziua de Rusalii, Petru, stând în picioare, împreună cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a vorbit: “Bărbaţi iudei şi voi toţi care locuiţi în Ierusalim, să vă fie cunoscută aceasta şi fiţi atenţi la cuvintele mele! Pe Isus Nazarineanul, bărbat adeverit de Dumnezeu între voi prin fapte puternice, minuni şi semne pe care le-a făcut Dumnezeu prin el în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi, pe acesta, care a fost dat după planul stabilit şi preştiinţa lui Dumnezeu şi pe care voi l-aţi răstignit şi ucis prin mâinile celor fărădelege, pe acesta, Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile morţii, deoarece nu era posibil să fie ţinut sub puterea ei. Căci David spune cu privire la el: «Îl vedeam mereu în faţa mea pe Domnul, căci el este la dreapta mea ca să nu mă clatin. De aceea s-a bucurat inima mea şi limba mea a tresăltat de veselie; ba, mai mult, şi trupul meu se va odihni în speranţă, pentru că nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor şi nici nu vei permite ca sfântul tău să vadă putrezirea. Mi-ai făcut cunoscute căile vieţii, mă vei umple de bucurie cu prezenţa ta». Fraţilor, să-mi fie permis să vă vorbesc cu îndrăzneală despre patriarhul David: el a murit şi a fost îngropat şi mormântul lui este printre noi până în ziua de azi. Dar fiind profet şi ştiind că Dumnezeu îi făcuse jurământ să aşeze pe tronul său un descendent al lui, el a văzut dinainte şi a vorbit despre învierea lui Cristos: «El nu a fost lăsat în locuinţa morţilor şi nici trupul lui nu a văzut putrezirea». Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat şi noi toţi suntem martorii acestui fapt. Înălţat fiind acum la dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt l-a revărsat pe acesta, aşa cum vedeţi şi auziţi voi”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 15 (16),1-2a şi 5.7-8.9-10.11 (R.: 11a)
R.: Tu îmi vei face cunoscută, Doamne, cărarea vieţii.
sau:
Aleluia!
Păzeşte-mă, Dumnezeule, pentru că îmi caut refugiu în tine.
I-am spus Domnului: “Tu eşti Dumnezeul meu”.
Domnul este partea mea de moştenire şi cupa mea cu sorţi,
tu eşti acela care ai în mână soarta mea. R.
Îl binecuvântez pe Domnul, care m-a sfătuit,
la aceasta până şi noaptea mă îndeamnă inima.
Îl am mereu în faţa ochilor pe Domnul;
dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin. R.
De aceea, inima mea se bucură
şi sufletul meu tresaltă de bucurie;
ba chiar şi trupul meu se va odihni în siguranţă,
deoarece nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor,
nici nu vei îngădui ca cel credincios al tău
să vadă putrezirea. R.
Tu îmi vei face cunoscută cărarea vieţii;
în faţa ta sunt bucurii depline
şi desfătări veşnice la dreapta ta. R.
LECTURA A II-A
Aţi fost răscumpăraţi cu sângele preţios al lui Cristos, mielul fără cusur şi neprihănit.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru 1,17-21
Preaiubiţilor, dacă îl numiţi Tată pe cel care, fără de părtinire, judecă fapta fiecăruia, purtaţi-vă cu teamă în timpul înstrăinării voastre! Voi ştiţi că nu prin lucruri pieritoare, argint sau aur, aţi fost răscumpăraţi din purtarea voastră fără sens moştenită de la părinţi, ci cu sângele preţios al lui Cristos, care, ca un miel fără cusur şi neprihănit, era cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost dezvăluit pentru voi în timpurile de pe urmă. Prin el voi credeţi în Dumnezeu, care l-a înviat din morţi şi i-a dat gloria, aşa încât credinţa şi speranţa voastră să fie în Dumnezeu.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
Cf. Lc 24,32
(Aleluia) Doamne Isuse, explică-ne Scripturile; fă ca inimile noastre să se aprindă când tu însuţi ne vorbeşti! (Aleluia)
EVANGHELIA
L-au recunoscut la frângerea pâinii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 24,13-35
În aceeaşi zi, iată că doi dintre discipolii lui Isus se duceau spre un sat al cărui nume era Emaus, care era cam la şaizeci de stadii de Ierusalim. Aceştia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate. Pe când vorbeau şi se întrebau, Isus însuşi, apropiindu-se, mergea împreună cu ei. Dar ochii lor erau ţinuţi să nu-l recunoască. El le-a spus: “Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Ei s-au oprit trişti. Unul dintre ei, numit Cleopa, răspunzând, i-a spus: “Numai tu eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele petrecute în zilele acestea?” El le-a zis: “Ce anume?” Ei au spus: “Cele despre Isus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. Cum arhiereii şi conducătorii noştri l-au dat să fie condamnat la moarte şi l-au răstignit. Noi speram că el este cel care trebuia să elibereze Israelul; dar, cu toate acestea, iată, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri! Ba mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineaţă şi, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu. Unii dintre cei care sunt cu noi au mers şi ei la mormânt şi au găsit aşa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut”. Atunci le-a spus: “O, nepricepuţilor şi greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeţi! Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea şi să intre în gloria sa?” Şi, începând de la Moise şi toţi profeţii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el. Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a făcut că merge mai departe. Dar ei l-au îndemnat insistent: “Rămâi cu noi, pentru că este seară şi ziua e de acum pe sfârşite!” Atunci a intrat să rămână cu ei. Şi, pe când stătea la masă cu ei, luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o lor. Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut dinaintea lor. Iar ei spuneau unul către altul: “Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” Şi, ridicându-se în acelaşi ceas, s-au întors la Ierusalim. I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei care erau cu ei, care le-au zis: “Domnul a înviat într-adevăr şi s-a arătat lui Simon”. Iar ei le-au povestit cele de pe drum şi cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
Fragmentul evanghelic al acestei duminici ne readuce în atmosfera din cea de-a treia zi de după moartea lui Isus. Atmosfera e dominată de o linişte apăsătoare şi tensionată. Cei doi ucenici care părăsesc Ierusalimul îndreptându-se spre Emaus, poartă în minţile şi în sufletele lor scenele oribile ale morţii Învăţătorului lor, dar şi dezamăgirea că Cel care s-a manifestat ca un profet puternic prin faptele şi cuvintele sale şi despre care credeau ca va fi eliberatorul lui Israel, continua „să tacă” şi în a treia zi de după răstignire. Pe lângă acestea, în sufletele lor s-a cuibărit şi spaima trezită de vestea femeilor mironosiţe cum că trupul Lui nu s-ar mai afla în mormânt, ci, potrivit îngerilor întâlniți acolo, ar fi viu.
Însă, apariţia în povestire a Omului ce li se alătură pe cale va schimba încet-încet această atmosferă. Păşind alături de ei, Necunoscutul le va oferi celor doi ucenici ocazia să-şi exprime, mai întâi, dezamăgirile, pentru ca, mai apoi, El să-i ajute, conducându-i prin profeţiile Scripturii, să înţeleagă în ce fel pătimirile şi moartea lui Isus Cristos devin eliberatoare: Nu trebuia oare ca Mesia să sufere toate acestea pentru a intra în slava sa? Astfel, la capătul „itinerarului” prin Scripturi, inimile celor doi ardeau deja în ei.
Înţelegerea va fi completată ulterior de gestul frângerii şi oferirii pâinii de la cină (gest care le va deschide ochii şi îi va ajuta să-L recunoască), precum şi de mărturia dată de apostoli, potrivită cărora Domnul a înviat şi i s-a arătat lui Simon Petru. Or, celelalte două lecturi ale liturgiei cuvântului de astăzi nu sunt altceva decât mărturii ale acestui prim martor al învierii glorioase a Mântuitorului: Pe omul acesta [Isus], dat în mâinile voastre, după planul orânduit şi după ştiinţa de mai înainte a lui Dumnezeu, voi l-aţi răstignit şi omorât prin mâinile celor nelegiuiţi, dar Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de legăturile morţii (lectura I)… Printr-însul credeţi în Dumnezeu, care l-a înviat din morţi şi i-a dat slavă; astfel voi vă întemeiaţi credinţa şi speranţa pe Dumnezeu (lectura a II-a)
Aşadar, toate aceste trei elemente – 1. recitirea evenimentelor pătimirii, morţii şi învierii lui Isus Cristos în lumina Scripturilor, 2. celebrarea euharistică şi 3. mărturia apostolilor – au menirea să sădească în sufletele noastre credinţa în lucrarea eliberatoare înfăptuită de Fiul lui Dumnezeu şi să o actualizeze în viaţa fiecăruia dintre noi.
O astfel de convingere (credinţă) aduce sufletelor noastre pacea şi seninătatea. Într-adevăr, aidoma psalmistului noi ne îndreptăm adesea către Dumnezeu cu rugăciunea: Păzeşte-mă, Dumnezeule, pentru că mă încred în tine. Am spus lui Dumnezeu: „Tu eşti Dumnezeul meu!”… [Eu] îl am mereu în faţa ochilor pe Domnul; dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin… [căci] nu-mi va lăsa sufletul în locuinţa morţilor, nici nu va îngădui ca sfântul său să vadă putrezirea.
Pr. dr. Tarciziu Şerban
Calendarul săptămânii 26 aprilie – 3 mai 2020
26 D DUMINICA A III-A A PAȘTELUI; Sf. Anaclet, pp.
27 L Sf. Zita, fc.
28 M Ss. Petru Chanel, pr. m. *; Ludovic Maria Grignion de Montfort, pr. *; Valeria, m.
29 M Sf. Ecaterina Din Siena, Fc. Înv., Patroană A Europei
30 J Ss. Pius al V-lea, pp. *; Iosif Cotolengo, pr.; Sofia, fc. m.
1 V Ss. Iosif Muncitorul *; Ieremia, profet
2 S Ss. Atanasiu, ep. înv. **; Antonin din Florența, ep.
3 D DUMINICA A IV-A A PAȘTELUI; Ss. Filip și Iacob, ap.
Gândul săptămânii
“A fi supus numai lui Dumnezeu… Nu poate exista o libertate mai absolută decât aceasta..”
(Fericitul Vladimir Ghika)
© 2020 don Giovanni Berti, www.gioba.it
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
