24 martie 2024 • DUMINICA FLORIILOR • Sf. Ecaterina a Suediei, clg.
LECTURA I
Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau.
Citire din cartea profetului Isaia 50,4-7
Domnul Dumnezeu mi-a dat o limbă de discipol ca să ştiu să vin în ajutor cu un cuvânt celui frânt; el mă trezeşte dimineaţa, de dimineaţă îmi deşteaptă urechea ca să ascult asemenea discipolilor. Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea şi eu nu m-am împotrivit, nu m-am dat înapoi. Spatele l-am dat celor care mă loveau, obrajii, celor care îmi smulgeau barba. Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau. Domnul Dumnezeu mi-a venit în ajutor, de aceea nu am fost umilit; de aceea mi-am făcut faţa ca de cremene şi ştiu că nu voi fi făcut de ruşine.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 21(22),8-9.17-18a.19-20.23-24 (R.: 2a)
R.: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?
Toţi care mă văd îşi bat joc de mine,
strâmbă din buze şi dau din cap:
“S-a încrezut în Domnul, să-l scape,
să-l mântuiască dacă şi-a găsit în el plăcerea!” R.
Iată, mă înconjoară câinii,
o bandă de răufăcători mă împresoară;
mi-au străpuns mâinile şi picioarele,
mi-au numărat toate oasele. R.
Îşi împart între ei hainele mele
şi pentru tunica mea au aruncat sorţii.
Dar tu, Doamne, nu sta deoparte,
ajutorul meu, grăbeşte-te să mă ajuţi! R.
Voi vesti numele tău fraţilor mei,
în mijlocul adunării te voi lăuda.
Cei care vă temeţi de Domnul, lăudaţi-l,
toată seminţia lui Iacob, preamăriţi-l;
să se teamă de el toată seminţia lui Israel! R.
LECTURA A II-A
S-a umilit pe sine. Pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 2,6-11
Fraţilor, Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu că e egal cu Dumnezeu, ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar, după felul lui de a fi, a fost aflat ca un om. S-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce. Pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în numele lui Isus să se plece tot genunchiul: al celor din ceruri, al celor de pe pământ şi al celor de dedesubt, şi orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
Fil 2,8-9
Cristos s-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce. Pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume.
EVANGHELIA
Pătimirea Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 14,1-15,47
E. Peste două zile aveau să fie Paştele şi Azimele, iar arhiereii şi cărturarii căutau cum să-l prindă pe Isus prin viclenie ca să-l ucidă, căci spuneau:
A. “Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se răzvrătească poporul”.
E. Fiind în Betania în casa lui Simon Leprosul, pe când stătea la masă, a venit o femeie care avea un vas din alabastru cu mireasmă de nard curat, foarte scump, şi, spărgând vasul, i-a turnat pe cap. Dar erau acolo unii care, indignaţi, ziceau unii către alţii:
A. “Pentru ce s-a făcut această risipă de mireasmă? Căci mireasma aceasta ar fi putut fi vândută cu trei sute de dinari şi să se dea săracilor”.
E. Şi erau revoltaţi împotriva ei. Însă Isus a spus:
+. “Lăsaţi-o! De ce o necăjiţi? A făcut un gest frumos faţă de mine, căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi şi oricând voiţi puteţi să le faceţi bine; pe mine însă nu mă aveţi întotdeauna. Ea a făcut ce a putut: a uns de mai înainte trupul meu pentru înmormântare. Adevăr vă spun, oriunde va fi predicată evanghelia în lumea întreagă, se va spune în amintirea ei şi ceea ce a făcut ea”.
E. Iuda Iscariot, unul dintre cei doisprezece, a venit la arhierei ca să-l dea pe mâna lor. Când au auzit, s-au bucurat şi i-au promis că-i vor da arginţi. Iar el căuta un moment potrivit ca să-l dea pe mâna lor.
În prima zi a Azimelor, când se jertfea Paştele, discipolii săi i-au spus:
A. “Unde vrei să mergem să pregătim ca să mănânci Paştele?”
E. Atunci a trimis doi dintre discipolii săi şi le-a spus:
+. “Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om care duce un urcior cu apă; mergeţi după el şi, acolo unde va intra, spuneţi stăpânului casei că învăţătorul zice: «Unde este camera mea, în care să mănânc Paştele cu discipolii mei?» El vă va arăta o sală mare la etaj, gata pregătită. Pregătiţi acolo pentru noi!”
E. Discipolii au ieşit şi au venit în cetate. Ei au găsit după cum le spusese şi au pregătit Paştele.
Când s-a înserat, a venit împreună cu cei doisprezece. Şi, în timp ce stăteau la masă şi mâncau, Isus a spus:
+. “Adevăr vă spun, unul dintre voi, care mănâncă cu mine, mă va trăda!”
E. Atunci au început să se întristeze şi să-i spună unul după altul:
A. “Nu cumva eu?”
E. El le-a spus:
+. “Unul dintre cei doisprezece, cel care întinge cu mine în blid. Într-adevăr, Fiul Omului merge după cum este scris despre el. Însă vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Ar fi fost mai bine pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut”.
E. Şi, în timp ce mâncau, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, le-a dat-o şi le-a spus:
+. “Luaţi, acesta este trupul meu!”
E. Apoi, luând potirul şi mulţumind, l-a dat lor şi au băut din el toţi. Şi le-a spus:
+. “Acesta este sângele meu, al alianţei, care se varsă pentru mulţi. Adevăr vă spun că nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou în împărăţia lui Dumnezeu!”
E. Şi, cântând imnuri, au ieşit spre Muntele Măslinilor. Iar Isus le-a spus:
+. “Voi toţi vă veţi scandaliza, căci este scris: «Voi bate păstorul şi oile se vor risipi». Dar după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galileea”.
E. Atunci Petru i-a zis:
A. “Chiar dacă toţi se vor scandaliza, eu nu”.
E. Dar Isus i-a zis:
+. “Adevăr îţi spun că tu, astăzi, în această noapte, înainte de a fi cântat cocoşul de două ori, de trei ori mă vei renega”.
E. Iar el spunea şi mai insistent:
A. “Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega”.
E. Şi toţi ziceau la fel.
Apoi au venit într-un loc al cărui nume era “Ghetsemani” şi le-a spus discipolilor săi:
+. “Staţi aici până când mă voi ruga!”
E. Isus i-a luat cu sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan şi a început a se înfiora şi a se nelinişti şi le-a spus:
+. “Sufletul meu este trist până la moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi!”
E. Şi, mergând puţin mai în faţă, a căzut la pământ şi se ruga ca, dacă este posibil, să treacă de la el ceasul acela, zicând:
+. “Abba, Tată! Pentru tine totul este posibil. Îndepărtează de la mine potirul acesta! Însă nu ceea ce vreau eu, dar ceea ce vrei tu”.
E. Apoi a venit şi i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru:
+. “Simon, dormi? Nu ai putut să veghezi nici măcar un ceas? Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită! Căci sufletul este plin de avânt, dar trupul este slab”.
E. Şi, plecând din nou, s-a rugat spunând aceleaşi cuvinte. A venit din nou şi i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi şi nu ştiau ce să-i răspundă. A venit a treia oară şi le-a spus:
+. “Dormiţi mai departe şi odihniţi-vă! Ajunge! A venit ceasul. Iată, Fiul Omului este dat pe mâna păcătoşilor! Ridicaţi-vă, să mergem! Iată, cel care mă trădează este aproape!”
E. Şi îndată, pe când încă mai vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi împreună cu el o mulţime, cu săbii şi ciomege, din partea arhiereilor, a cărturarilor şi a bătrânilor, iar trădătorul lui le dăduse un semn, spunând:
A. “Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeţi-l şi duceţi-l sub pază sigură!”
E. Venind, s-a apropiat îndată de el şi i-a spus:
A. “Rabbi!”
E. Şi l-a sărutat. Atunci ei au pus mâna pe el şi l-au prins. Însă unul dintre cei care erau de faţă, scoţându-şi sabia, l-a lovit pe servitorul arhiereului şi i-a tăiat urechea. Luând cuvântul, Isus le-a zis:
+. “Aţi ieşit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să mă prindeţi. Zi de zi eram la voi şi învăţam în templu, şi nu m-aţi arestat. Dar aceasta-i ca să se împlinească Scripturile”.
E. Atunci, discipolii, părăsindu-l, au fugit cu toţii. Însă îl urma un tânăr oarecare, acoperit numai cu o pânză pe trupul gol; l-au prins, dar acesta, lăsând pânza, a fugit gol.
L-au dus pe Isus în faţa marelui preot şi s-au adunat toţi arhiereii, bătrânii şi cărturarii. Iar Petru l-a urmat de departe până în interiorul curţii marelui preot şi, stând împreună cu servitorii, se încălzea la foc. Iar arhiereii şi tot Sinedriul căutau o mărturie împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte, dar nu găseau, căci mulţi dădeau mărturie falsă împotriva lui, dar mărturiile nu se potriveau. Câţiva, ridicându-se, dădeau mărturie falsă împotriva lui, zicând:
A. “Noi l-am auzit pe acesta, spunând: «Eu voi distruge acest templu făcut de mâini omeneşti şi în trei zile voi construi un altul, nefăcut de oameni»”.
E. Dar nici aşa mărturia lor nu se potrivea. Atunci marele preot, ridicându-se în mijlocul lor, l-a întrebat pe Isus:
A. “Nu răspunzi nimic? Ce mărturie dau aceştia împotriva ta?”
E. Însă el tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot l-a întrebat din nou şi i-a spus:
A. “Tu eşti Cristos, Fiul Celui Binecuvântat?”
E. Isus a zis:
+. “Eu sunt. Şi-l veţi vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului”.
E. Atunci marele preot şi-a sfâşiat hainele şi a spus:
A. “Ce nevoie mai avem de martori? Aţi auzit blasfemia. Ce vi se pare?”
E. Toţi l-au condamnat ca fiind vinovat de moarte. Unii au început să-l scuipe şi, acoperindu-i faţa, îl loveau spunându-i:
A. “Profeţeşte!”
E. Iar servitorii îi dădeau palme.
Pe când Petru era jos, în curte, a venit una dintre servitoarele marelui preot şi, văzându-l pe Petru încălzindu-se, l-a privit fix şi i-a zis:
A. “Şi tu erai cu Nazarineanul, cu Isus”.
E. Dar el a negat, spunând:
A. “Nu ştiu, nu înţeleg ce zici!”
E. Şi a ieşit afară în faţa curţii. Şi a cântat cocoşul. Iar servitoarea, văzându-l, a început din nou să le spună celor care stăteau acolo:
A. “Acesta este dintre ei”.
E. Dar el a negat din nou. După câtva timp, cei care stăteau acolo i-au spus din nou lui Petru:
A. “Cu adevărat eşti dintre ei, căci eşti galileean”.
E. Iar el a început să se blesteme şi să jure:
A. “Nu-l cunosc pe omul acesta despre care vorbiţi”.
E. Şi îndată cocoşul a cântat a doua oară. Atunci, Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Isus: “Înainte ca un cocoş să cânte de două ori, de trei ori mă vei renega”. Şi a izbucnit în plâns.
E. Dis-de-dimineaţă, făcând consiliu, arhiereii, împreună cu bătrânii şi cărturarii şi tot Sinedriul, legându-l pe Isus, l-au dus şi l-au predat lui Pilat. Pilat l-a întrebat:
A. “Tu eşti regele iudeilor?”
E. El i-a răspuns:
+. “Tu zici”.
E. Iar arhiereii îl acuzau de multe lucruri. Pilat l-a întrebat din nou:
A. “Nu răspunzi nimic? Iată de câte lucruri te acuză!”
E. Dar Isus n-a mai răspuns nimic, încât Pilat se mira. Cu ocazia sărbătorilor, le elibera un deţinut pe care îl cereau ei. Pe atunci era închis un oarecare Baraba, care, împreună cu nişte răzvrătiţi, în timpul unei revolte, comiseseră crimă. Mulţimea a urcat şi a început să ceară să le facă aşa cum făcea întotdeauna. Pilat le-a răspuns:
A. “Vreţi să vi-l eliberez pe regele iudeilor?”
E. Căci ştia că din invidie îl dăduseră arhiereii pe mâna lui. Însă arhiereii instigau mulţimea ca să-l elibereze mai degrabă pe Baraba. 12 Pilat le-a spus din nou:
A. “Atunci ce să fac cu cel pe care îl numiţi regele iudeilor?”
E. Iar ei au strigat iarăşi:
P. “Răstigneşte-l!”
E. Pilat le-a spus:
A. “Dar ce rău a făcut?”
E. Însă ei strigau mai tare:
P. “Răstigneşte-l!”
E. Astfel, Pilat, voind să facă pe placul mulţimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a fost biciuit, l-a dat să fie răstignit.
Soldaţii l-au adus în curte, adică în pretoriu, şi au adunat toată cohorta. L-au îmbrăcat cu o haină de purpură şi, împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap. Apoi au început să-l salute:
P. “Bucură-te, rege al iudeilor!”
E. Şi-l loveau peste cap cu o trestie, îl scuipau şi, căzând în genunchi, se prosternau înaintea lui. Şi, după ce şi-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de haina de purpură şi l-au îmbrăcat cu hainele lui. Apoi l-au dus afară ca să-l răstignească.
Au constrâns un trecător, un oarecare Simon din Cirene, care venea de la câmp, tatăl lui Alexandru şi al lui Rufus, ca să ducă crucea lui Isus. L-au dus la locul numit “Golgota”, care, tradus, înseamnă “locul Craniului”. Şi a fost socotit cu cei fărădelege. Şi i-au dat vin înmiresmat, dar el nu a luat. Apoi l-au răstignit şi, împărţind hainele lui, au aruncat zarurile pentru ele, care ce să ia. Era ceasul al treilea când l-au răstignit. Era scrisă inscripţia condamnării lui: “Regele Iudeilor”. Împreună cu el au răstignit şi doi tâlhari, unul la dreapta şi altul la stânga lui. Astfel s-a împlinit Scriptura care spune: “Şi a fost socotit cu cei fărădelege”.
Cei care treceau rosteau blasfemii împotriva lui, clătinând din cap şi spunând:
A. “Hei, tu, care dărâmi templul şi-l construieşti în trei zile, salvează-te pe tine însuţi coborând de pe cruce!”
E. La fel şi arhiereii, între ei, îl luau în râs împreună cu cărturarii şi spuneau:
A. “Pe alţii i-a salvat, pe sine nu se poate salva. Cristos, regele Israelului, să coboare acum de pe cruce ca să vedem şi să credem!”
E. Îl insultau şi cei răstigniţi cu el.
Fiind ceasul al şaselea s-a făcut întuneric pe întreg pământul până la ceasul al nouălea. La ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic:
+. Eloí, Eloí, léma sabactáni?”,
E. care, tradus, înseamnă:
+. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”
E. Unii dintre cei care erau de faţă, auzindu-l, spuneau:
A. Iată, îl cheamă pe Ilie!”
E. Cineva, alergând, a înmuiat un burete în oţet şi, punându-l într-o trestie, i-a dat să bea, spunând:
A. Lăsaţi, să vedem dacă vine Ilie ca să-l ia jos!”
E. Dar Isus, scoţând un strigăt puternic, şi-a dat sufletul.
Aici se îngenunchează şi se face o pauză.
Atunci catapeteasma templului s-a sfâşiat în două, de sus până jos. Când centurionul care stătea în faţa lui a văzut cum şi-a dat sufletul, a spus:
A. Cu adevărat acest om era Fiul lui Dumnezeu!”
E. Erau şi câteva femei care priveau de departe; printre ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob cel Mic şi a lui Ioses, şi Salomé, care îl urmau de când era în Galileea şi îl slujeau; şi multe altele care urcaseră cu el la Ierusalim.
Când s-a făcut seară, întrucât era ziua Pregătirii, care este ajunul sâmbetei, a venit Iosif din Arimateea, membru respectat în Sinedriu, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi a îndrăznit să intre la Pilat şi să ceară trupul lui Isus. Pilat s-a mirat că murise deja şi, chemându-l pe centurion, l-a întrebat dacă a murit de mult. Aflând de la centurion, i-a dăruit lui Iosif trupul. Iosif, cumpărând un giulgiu, a luat jos trupul, l-a înfăşurat în giulgiu şi l-a pus într-un mormânt care fusese săpat în stâncă. Apoi a rostogolit piatra la intrarea în mormânt. Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Ioses, priveau unde l-au pus.
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
