24 martie 2019 • DUMINICA III DIN POST • Sf. Ecaterina a Suediei, clg.
LECTURA I
Cel Care Este m-a trimis la voi.
Citire din cartea Exodului 3,1-8a.13-15
În zilele acelea, Moise păştea turma lui Ietro, socrul său, preotul din Madian. A condus turma dincolo de pustiu şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb. Îngerul Domnului i s-a arătat într-o flacără de foc din mijlocul rugului. El s-a uitat şi, iată, rugul ardea cu foc, dar rugul nu se mistuia. Moise a zis: “Ia să merg şi să văd această mare arătare: de ce nu se mistuie rugul!” Când Domnul a văzut că el a mers să vadă, Dumnezeu l-a strigat din mijlocul rugului şi a zis: “Moise! Moise!” Iar el a răspuns: “Iată-mă!” El i-a zis: “Nu te apropia aici! Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este pământ sfânt!” Şi a zis: “Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob”. Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să-l privească pe Dumnezeu. Domnul a zis: “Am văzut necazul poporului meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele lor din cauza asupritorilor. Îi cunosc durerea. Am coborât ca să-l scot din mâna egiptenilor şi să-l fac să urce din ţara aceea într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară în care curge lapte şi miere. Moise i-a zis lui Dumnezeu: “Iată, eu voi merge la fiii lui Israel şi le voi spune: «Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi»; şi dacă mă vor întreba: «Care este numele lui?», ce să le spun?” Dumnezeu i-a zis lui Moise: “EU SUNT CEL CARE SUNT”. Şi a adăugat: “Aşa să le spui fiilor lui Israel: «EU SUNT m-a trimis la voi»”. Dumnezeu i-a mai zis lui Moise: “Aşa să le spui fiilor lui Israel: «Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob, m-a trimis la voi. Acesta este numele meu pentru veşnicie, aceasta este amintirea mea din generaţie în generaţie»”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 102(103),1-2.3-4.6-7.8 şi 11 (R.: 8a)
R.: Îndurător şi milostiv este Domnul.
Binecuvântează-l, suflete al meu, pe Domnul
şi tot ce este în mine să binecuvânteze numele său cel sfânt!
Binecuvântează-l, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de binefacerile sale! R.
El îţi iartă toate nelegiuirile
şi te vindecă de orice boală.
El îţi răscumpără viaţa din adânc
şi te încununează cu îndurare şi dragoste. R.
Domnul face dreptate şi judecată dreaptă
tuturor celor care trăiesc în asuprire.
El a făcut cunoscute lui Moise căile sale
şi faptele sale minunate, fiilor lui Israel. R.
Domnul este îndurător şi milostiv,
el este îndelung răbdător şi plin de îndurare.
Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ,
tot atât de mare este îndurarea sa faţă de cei care se tem de el. R.
LECTURA A II-A
Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să fie un exemplu şi au fost scrise ca avertizare pentru noi.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 10,1-6.10-12
Fraţilor, nu vreau ca voi să rămâneţi în ignoranţă: părinţii noştri au fost cu toţii sub nor şi toţi au trecut prin mare şi toţi, întru Moise, au fost botezaţi în nor şi în mare. Toţi au mâncat aceeaşi hrană spirituală şi toţi au băut aceeaşi băutură spirituală pentru că ei beau din stânca spirituală care îi urma, iar stânca era Cristos. Totuşi cei mai mulţi dintre ei nu i-au plăcut lui Dumnezeu, de aceea au pierit în pustiu. De fapt, acestea au devenit pentru noi exemple, ca să nu dorim cele rele aşa cum au dorit ei. Nici să nu murmuraţi aşa cum au murmurat unii dintre ei şi au fost nimiciţi de îngerul nimicitor. Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să fie un exemplu şi au fost scrise ca avertizare pentru noi, cei la care a ajuns sfârşitul veacurilor, aşa încât cel care crede că se ţine pe picioare să vadă să nu cadă!
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
Mt 4,17b
“Convertiţi-vă, spune Domnul, pentru că împărăţia cerurilor s-a apropiat!”
EVANGHELIA
Dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 13,1-9
În acel timp, au venit la Isus unii care i-au povestit despre galileenii al căror sânge Pilat îl amestecase cu cel al jertfelor lor. El, răspunzând, le-a zis: “Vi se pare că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au suferit aceasta? Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel. Sau vi se pare că cei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloe şi i-a ucis erau mai vinovaţi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim? Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel”. Apoi le-a spus această parabolă: “Un om a plantat un smochin în via sa şi a venit să caute fructe în el, dar nu a găsit şi i-a spus viticultorului: «Iată, sunt trei ani de când vin să caut fructe în smochinul acesta, dar nu găsesc. Taie-l! De ce să mai secătuiască pământul?» Acesta, răspunzând, i-a zis: «Stăpâne, mai lasă-l şi anul acesta pentru ca să-l sap de jur împrejur şi să-i pun gunoi la rădăcină! Poate va face fructe la anul. Dacă nu, îl vei tăia»”.
Cuvântul Domnului
Duminică, 31 martie 2019, colectă în toate bisericile Arhidiecezei pentru Caritas
Comentariu la textele liturgice
În centrul tematicii acestei a treia duminici a Postului Mare se află un paradox. Pe de o parte, lectura I ne prezintă o iniţiativă emoţionantă a lui Dumnezeu faţă de poporul lui Israel pe când acesta se afla în robia din Egipt. Arătându-i-se lui Moise în rugul aprins, Dumnezeu îi spune: Am văzut necazul poporului meu care este în Egipt şi am auzit strigătul lui din pricina asupritorilor lui; îi cunosc durerile. Am coborât să-l izbăvesc din mâinile egiptenilor şi să-l scot… spre un pământ bun şi întins… Or, noi ştim că această eliberare nu a întârziat mult, Dumnezeu dovedind în felul acesta că este cu adevărat fidel promisiunilor sale făcute lui Abraham, Isaac şi Iacob, strămoşii acestui popor. Pe de altă parte, Sfântul Paul constată, în lectura a doua (şi nu ar fi primul), că, după ieşirea din Egipt, acei părinţi… deşi au trecut prin Marea [Roşie], au mâncat aceeaşi mâncare spirituală şi au băut aceeaşi băutură spirituală, cei mai mulţi dintre ei s-au răzvrătit şi de aceea au fost nimiciţi… Aşadar, cei eliberaţi din sclavie au uitat foarte repede (poate mult prea repede!) ceea ce Dumnezeu a făcut pentru ei. De aceea, pedeapsa de a nu fi fost lăsaţi să intre în pământul cel bun şi întins şi de a muri în pustiu nu apare decât ca o consecinţă firească a „mofturilor”, a murmurelor şi a răzvrătirilor continue ce exprimau refuzul voinţei lui Dumnezeu. Pornind, însă, de la această viziune în care o încălcare a voinţei lui Dumnezeu atrage după sine o pedeapsă, a generat ideea că orice păcat se sancţionează prin pedeapsă nimicitoare. În acest caz, imaginea lui Dumnezeu ar fi mai curând aceea a unui justiţiar care sancţionează prompt orice abatere de la lege, imagine care o contrazice pe cea din prima lectură.
Isus refuză o astfel de idee care ar acredita sancţionarea automată a oricărei abateri de la voinţa lui Dumnezeu şi mai ales nu este de acord ca, în nenorocirile ce se pot abate asupra unora sau a altora, să se vadă în mod nemijlocit o pedeapsă divină. Într-adevăr, în fragmentul evanghelic de astăzi, refuză să îi considere mai păcătoşi pe nefericiţii din Galileea care au fost măcelăriţi de către Pilat pe când se îndreptau spre Templu pentru a aduce jertfe, ca şi pe cei peste care s-a prăbuşit un turn al cetăţii Ierusalimului. Şi totuşi, trebuie să fim conştienţi că orice păcat atrage după sine, mai devreme sau mai târziu, consecinţe dureroase inevitabile. În acest caz, prevenţia este soluţia cea mai bună, soluţie care în termeni biblici se numeşte convertire. Nu întâmplător Isus sugerează această soluţie, dar o face sub formă imperativă: dacă nu vă veţi converti cu toţii veţi pieri la fel… Partea a doua a fragmentului evanghelic de astăzi ne ilustrează, prin intermediul unei parabole, răbdarea de care Dumnezeu dă dovadă faţă de cei care nu răspund vocaţiei lor (de femeie ori de bărbat, de mamă ori de tată, profesionale, civice etc.) care cuprinde în ea, în fond, voinţa lui Dumnezeu.
Această duminică, aşadar, pe lângă imaginea de Dumnezeu atent, fidel şi milostiv care veghează asupra noastră şi ne însoţeşte pe drumurile vieţii, ne pune în faţa unei alegeri fundamentale care presupune împlinirea ori ratarea dureroasă a destinului nostru. Ne rămâne nouă să facem un discernământ profund, să face alegerile potrivite pentru a ne împlini, iar dacă descoperim că ne-am abătut de la vocaţia noastră, să ne convertim.
Pr. dr. Tarciziu Şerban
Sfântul săptămânii
Renata (1751-1794)
A fost martirizată în 1794 la Angers, fiind ghilotinată pentru fidelitatea ei față de Biserica Catolică. Laică și văduvă, în timpul Revoluției franceze își exprimase dorința de a muri mai degrabă pentru numele lui Isus decât să renunțe la credința ei.
A fost beatificată în anul 1984 de către Papa Ioan Paul al II-lea împreună cu martirii din Angers, care au preferat moartea ca să-și apere credința.
Calendarul săptămânii 24-31 martie 2019
24 D † DUMINICA III DIN POST; Sf. Ecaterina a Suediei, clg.
25 L † BUNA-VESTIRE; Sf. Dismas
26 M Sf. Emanuel, m.
27 M Sf. Rupert, ep.
28 J Fer. Renata, m.
29 V Sf. Eustasie, ep.
30 S Sf. Ioan Climac (Scărarul), abate
31 D † DUMINICA IV DIN POST; Sf. Veniamin, diacon m.
Gândul săptămânii
“Orice suferinţă îndurată aşa cum vrea Dumnezeu nu e decât reversul unei bucurii care te aşteaptă, eternă şi nemăsurată.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
© 2019 don Giovanni Berti, www.gioba.it
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
