22 martie 2020 • DUMINICA A IV-A DIN POST • Sf. Lia, văduvă
LECTURA I
David este uns rege al lui Israel.
Citire din cartea întâi a lui Samuel 16,1b.6-7.10-13a
În zilele acelea, Domnul i-a spus lui Samuel: “Umple-ţi cornul cu untdelemn şi du-te! Te voi trimite la Iese, cel din Betleem, căci am văzut între fiii săi un rege pentru mine” Când ei au venit, Samuel l-a văzut pe Eliab şi a zis: “Cu siguranţă, unsul Domnului este înaintea lui”. Domnul i-a zis lui Samuel: “Nu te uita la chipul şi înălţimea staturii lui, căci l-am îndepărtat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ochi, Domnul, însă se uită la inimă”. Iese i-a făcut pe cei şapte fii ai săi să treacă prin faţa lui Samuel. Samuel i-a zis lui Iese: “Domnul nu l-a ales pe niciunul dintre ei”. Samuel i-a zis lui Iese: “Aceştia sunt toţi fiii tăi?” El a răspuns: “A mai rămas cel mai mic. Iată, păzeşte turma!” Şi Samuel i-a zis lui Iese: “Trimite să-l aducă, fiindcă nu ne vom aşeza la masă până când nu va veni aici!” Iese a trimis să-l aducă. Era roşcat, cu ochi frumoşi şi plăcut la vedere. Domnul i-a zis lui Samuel: “Ridică-te şi unge-l! El este”. Samuel a luat cornul cu untdelemn şi l-a uns în mijlocul fraţilor lui. Duhul Domnului a venit peste David din acea zi încolo.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 1)
R.: Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.
Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic;
el mă paşte pe păşuni verzi,
mă conduce la ape de odihnă,
îmi înviorează sufletul. R.
Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău,
căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.
Tu pregăteşti masă pentru mine în faţa asupritorilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă. R.
Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.
LECTURA A II-A
Ridică-te dintre cei morţi, iar Cristos te va lumina!
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 5,8-14
Fraţilor, odinioară eraţi întuneric, acum însă, lumină în Domnul. Umblaţi ca nişte fii ai luminii, căci rodul luminii constă în toată bunătatea, dreptatea şi adevărul! Discerneţi ceea ce este plăcut Domnului şi nu luaţi parte la faptele fără rod ale întunericului, ci mai degrabă denunţaţi-le! Căci este o ruşine chiar şi numai să se vorbească despre faptele săvârşite de ei în ascuns, pe când toate cele denunţate sunt dezvăluite de lumină, pentru că tot ce este dezvăluit este lumină. De aceea, se spune: “Trezeşte-te tu, care dormi, şi ridică-te dintre cei morţi, iar Cristos te va lumina!”
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
In 8,12bd
“Eu sunt lumina lumii, spune Domnul. Cine mă urmează va avea lumina vieţii”.
EVANGHELIA
Orbul s-a dus, s-a spălat şi, când s-a întors, vedea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 9,1-41
În acel timp, Isus a văzut un om orb din naştere. Discipolii lui l-au întrebat, zicând: “Rabbi, cine a păcătuit că s-a născut orb, el sau părinţii lui?” Isus a răspuns: “N-a păcătuit nici el, nici părinţii lui, ci este astfel ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Noi trebuie să săvârşim lucrările celui care m-a trimis, atât timp cât este zi; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. Cât timp sunt în lume, eu sunt lumina lumii”. După ce a spus acestea, a scuipat pe pământ, a făcut tină cu salivă, i-a pus tina pe ochi şi i-a zis: “Du-te şi spală-te la piscina Siloe!” – care înseamnă “Trimisul”. Aşadar, el a plecat, s-a spălat şi s-a întors văzând. Atunci, vecinii şi cei care îl văzuseră mai înainte că era cerşetor au zis: “Nu este el cel care şedea şi cerşea?” Unii spuneau: “El este”, alţii ziceau: “Nu, dar seamănă cu el”. El a zis: “Eu sunt”. Aşadar, i-au spus: “Cum ţi s-au deschis ochii?” El a răspuns: “Omul care se numeşte Isus a făcut tină, mi-a uns ochii şi mi-a zis: «Du-te la Siloe şi spală-te!» Deci m-am dus şi, după ce m-am spălat, mi-am redobândit vederea”. Ei i-au zis: “Unde este acela?” El a spus: “Nu ştiu”. L-au dus la farisei pe cel care fusese orb. De fapt, era sâmbătă ziua în care a făcut Isus tina şi i-a deschis ochii. Fariseii l-au întrebat din nou cum a început să vadă. El le-a zis: “Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat şi văd”. Câţiva dintre farisei ziceau: “Omul acesta nu este de la Dumnezeu, pentru că nu ţine sâmbăta”. Alţii însă ziceau: “Cum poate un om păcătos să facă astfel de semne?” Şi era dezbinare între ei. Deci i-au zis iarăşi orbului: “Tu ce spui despre el, de vreme ce ţi-a deschis ochii?” El a răspuns: “Este un profet”. Iudeii nu credeau despre el că fusese orb şi a început să vadă până când nu i-au chemat pe părinţii celui care şi-a redobândit vederea şi i-au întrebat: “Acesta este fiul vostru pe care spuneţi că l-aţi născut orb? Aşadar, cum de vede acum?” Părinţii lui au răspuns şi au zis: “Ştim că acesta este fiul nostru şi că l-am născut orb. Dar cum de vede acum nu ştim. Şi nici cine i-a deschis ochii nu ştim. Întrebaţi-l pe el; e destul de mare! Va vorbi el însuşi despre sine”. Părinţii lui au spus acestea pentru că se temeau de iudei. De fapt, iudeii se înţeleseseră deja ca, dacă cineva ar fi mărturisit că el este Cristos, să fie exclus din sinagogă. De aceea au spus părinţii lui: “E destul de mare; întrebaţi-l pe el!” Atunci l-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: “Dă mărire lui Dumnezeu! Noi ştim că omul acesta este un păcătos”. El a răspuns: “Eu nu ştiu dacă este un păcătos. Eu una ştiu: că eram orb şi acum văd”. Ei i-au zis: “Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?” Le-a răspuns: “V-am spus deja şi nu m-aţi ascultat. De ce vreţi să auziţi din nou? Nu cumva vreţi şi voi să deveniţi discipolii aceluia?” Atunci au început să-l insulte, zicând: “Tu eşti discipolul lui. Noi suntem discipolii lui Moise! Noi ştim că lui Moise i-a vorbit Dumnezeu. Dar acesta nu ştim de unde este”. Omul a răspuns şi le-a zis: “Tocmai asta-i de mirare, că voi nu ştiţi de unde este, iar el mi-a deschis ochii. Noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi ci, dacă cineva îl cinsteşte pe Dumnezeu şi face voinţa lui, pe acela îl ascultă. De când e lumea, nu s-a auzit ca cineva să fi deschis ochii unui orb din naştere. Dacă acesta n-ar fi de la Dumnezeu, n-ar fi putut face nimic”. I-au răspuns şi au zis: “Tu eşti născut cu totul în păcat şi ne înveţi pe noi?” Şi l-au dat afară. Isus a auzit că l-au dat afară şi, întâlnindu-l, i-a zis: “Crezi tu în Fiul Omului?” El a răspuns: “Cine este, Doamne, ca să cred în el?” Isus i-a spus: “L-ai şi văzut. Este cel care vorbeşte cu tine, el este”. El i-a zis: “Cred, Doamne”; şi l-a adorat. Isus i-a zis: “Am venit în lumea aceasta ca să fac judecată pentru ca cei ce nu văd să vadă, iar cei care văd să devină orbi”. Unii dintre fariseii care erau cu el au auzit acestea şi i-au zis: “Nu cumva suntem şi noi orbi?” Isus le-a zis: “Dacă aţi fi orbi, nu aţi avea păcat. Dar pentru că spuneţi: «Vedem», păcatul vostru rămâne”.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
Duminica a patra ne ajută să întărim în noi convingerea că în Isus Cristos se află sursa vindecării şi a împlinirii destinului nostru uman. Pentru a evidenţia cât mai bine această convingere, textele liturgiei cuvântului din această duminică încearcă să educe ochiul nostru pentru a-l învăţa să vadă.
În prima lectură, de exemplu, Dumnezeu îi cere profetului Samuel să-l identifice şi să-l ungă rege pe unul din fiii lui Iese betleemitul. Surprinzător e faptul că profetul identifică greşit persoana voită de Domnul. Din reproşul pe care Dumnezeu i-l adresează înţelegem care este cauza erorii lui Samuel: „ochiul” său s-a oprit la aparenţele exterioare, mai precis la înfăţişare, când, de fapt, el trebuia să se uite, aşa cum Domnul face, la inima omului. Astfel educat, profetul va reuşi, în cele din urmă, să vadă în tânărul trimis la câmp ca să păzească oile pe viitorul rege al lui Israel, nimeni altul decât David.
În fragmentul evanghelic, nevoia educării „ochiului” pentru „a vedea” esenţialul vieţii, pentru a descoperi Lumina lumii, este şi mai bine scoasă în evidenţă. Într-adevăr, fiind videcat de Isus, un cerşetor, orb din naştere, „a întrezărit” în Cel care l-a făcut să vadă un profet (In 9,17), venit din partea lui Dumnezeu (In 9,33), l-a descoperit pe Fiul lui Dumnezeu (In 9,35-38). În schimb, cei apropiaţi orbului şi mai ales fariseii, în faţa unei astfel de minuni, nu reuşesc să înţeleagă cum de a fost posibilă această vindecare şi mai ales cine este Cel care a săvârşit-o. Întrucât Isus a săvârşit acea vindecare în zi de sâmbătă, fariseii L-au catalogat drept păcătos (In 9,16) care nu vine de la Dumnezeu (In 9,16), iar fapta Lui nu poate să-l confirme drept Mesia (In 9,22). În felul acesta, cei care ar fi trebuit „să vadă” în videcarea lui Isus lucrarea salvatoare a lui Dumnezeu, se dovedesc „a fi orbi”.
De o astfel de „orbire” încearcă sfântul Paul, în lectura a doua, să-i prevină pe credincioşii din Efes. Evident, cu alţi termeni, apostolul îi îndeamnă: Fraţilor, odinioară eraţi întuneric, dar acum sunteţi lumină în Domnul. Trăiţi deci ca nişte copii ai luminii. Căci rodul luminii constă în tot ce este bunătate, dreptate şi adevăr. Cercetaţi ce este plăcut lui Dumnezeu şi nu luaţi câtuşi de puţin parte la lucrările neroditoare ale întunericului; dimpotrivă, osândiţi-le!
Noi ne însuşim aceste îndemnuri ale apostolului convinşi fiind că Isus Cristos este cu adevărat Lumina lumii (In 9,5), Cel care ne ajută „să vedem esenţialul vieţii”. Ne putem face proprie şi convingerea dătătoare de încredere a autorului psalmului responsorial: Domnul mă călăuzeşte pe cărări drepte pentru cinstea numelui său. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii, nu mă tem de nici un rău, căci tu eşti cu mine, toiagul şi nuiaua ta mă apără.
Pr. dr. Tarciziu Şerban
Calendarul săptămânii 22-29 martie 2020
22 D DUMINICA A IV-A DIN POST; Sf. Lia, văduvă
23 L Sf. Turibiu de Mongrovejo, ep. (*)
24 M Sf. Ecaterina a Suediei, clg.
25 M BUNA-VESTIRE; Sf. Dismas
26 J Sf. Emanuel, m.
27 V Sf. Rupert, ep.
28 S Fer. Renata, m.
29 D DUMINICA A V-A DIN POST; Sf. Eustasie, ep.
Gândul săptămânii
“La urma urmei, bunătatea nu e decât forma cea mai subtilă şi cea mai suplă a dreptăţii.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
© 2018 don Giovanni Berti, www.gioba.it
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
