22 aprilie 2018 • DUMINICA 4 A PAŞTELUI • Ss. Soter şi Caius, pp.; Leonida, m.
LECTURA I
Nu este în nimeni altul mântuirea.
Citire din Faptele Apostolilor 4,8-12
În zilele acelea, Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a spus: “Conducători ai poporului şi bătrâni, noi suntem cercetaţi pentru binele făcut unui om bolnav şi cum a fost acesta salvat. Să vă fie cunoscut tuturor şi întregului popor al lui Israel: în numele lui Isus Cristos Nazarineanul, pe care voi l-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu l-a înviat din morţi, în el stă acesta înaintea voastră vindecat! Isus este «piatra dispreţuită de voi, constructorii, care a ajuns piatra unghiulară». Şi nu este în nimeni altul mântuirea, pentru că nu este niciun alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 117(118),1 şi 8-9.21-23.26 şi 28cd şi 29 (R.: 22)
R.: Piatra pe care au dispreţuit-o zidarii a ajuns în capul unghiului.
sau:
Aleluia.
Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun:
veşnică este îndurarea lui!
Mai bine este să-ţi cauţi refugiu la Domnul
decât să te încrezi în oameni.
Mai bine este să-ţi cauţi refugiu la Domnul
decât să te încrezi în cei puternici. R.
Te laud pentru că mi-ai răspuns şi ai fost mântuirea mea.
Piatra pe care au dispreţuit-o zidarii
a ajuns în capul unghiului.
Domnul a făcut acest lucru
şi este minunat în ochii noştri. R.
Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului!
Vă binecuvântăm din casa Domnului.
Dumnezeul meu, pe tine te preamăresc!
Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun:
veşnică este îndurarea lui! R.
LECTURA A II-A
Îl vom vedea aşa cum este.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 3,1-2
Iubiţilor, vedeţi câtă iubire ne-a dăruit Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. De aceea, lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu l-a cunoscut nici pe el. Iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu, dar nu s-a arătat încă ce vom fi. Ştim că atunci când se va arăta, vom fi asemenea lui pentru că îl vom vedea aşa cum este.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
In 10,14
(Aleluia) “Eu sunt păstorul cel bun, spune Domnul. Eu cunosc oile mele şi ele mă cunosc pe mine”. (Aleluia)
EVANGHELIA
Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 10,11-18
În acel timp, Isus a zis: “Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. Cel plătit şi care nu este păstor, căruia nu-i aparţin oile, vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul le răpeşte şi le împrăştie; pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi. Eu sunt păstorul cel bun. Eu le cunosc pe ale mele şi ale mele mă cunosc pe mine aşa cum mă cunoaşte Tatăl şi eu îl cunosc pe Tatăl; iar eu însumi îmi pun viaţa pentru oi. Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc; iar ele vor asculta glasul meu şi va fi o singură turmă şi un singur păstor. De aceea mă iubeşte Tatăl, pentru că îmi dau viaţa pentru ca s-o iau din nou. Nimeni n-o ia de la mine, ci eu o dau de la mine însumi. Am putere să o dau şi am putere să o iau din nou. Această poruncă am primit-o de la Tatăl meu”.
Cuvântul Domnului
Duminică, 22 aprilie, Colectă pentru Seminar în toate parohiile Arhidiecezei
Comentariu la textele liturgice
Cristos e viu! Ne-o spune glasul Păstorului care ne conduce. E adevărat!
În acest timp pascal Biserica evocă cu bucurie evenimentele pătimirii, morţii şi învierii Domnului. Simpla lor evocare, însă, nu este suficientă pentru a le aprecia valoarea. De fiecare dată ele sunt însoţite de cuvinte rostite de Isus înainte de moarte, de texte biblice ori de mărturii care indică sensul profund al evenimentelor pascale.
În această duminică fragmentul evanghelic ne oferă un cuvânt al lui Isus care ne explică de ce a murit Isus Cristos şi, mai ales, ce înseamnă moartea Lui: Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. Cel plătit… [când] vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul le răpeşte şi le risipeşte… Lui nu îi pasă de oi. Eu sunt Păstorul cel bun. Eu le cunosc pe ale mele şi ale mele mă cunosc pe mine… Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc; iar ele vor asculta glasul meu şi va fi o singură turmă şi un singur păstor… De aceea mă iubeşte Tatăl, pentru că îmi dau viaţa. Cu alte cuvinte, timpul pascal este, prin excelenţă, timpul în care Păstorul îşi adună turma risipită de năimiţi. Jertfa de sine este un mesaj de iubire concretă a Celui care împlineşte porunca Tatălui de a veni în ajutorul fiilor Săi. Cel care reuşeşte să discearnă acest „glas”, simţindu-se iubit, căutat, apărat, tămăduit de acest Păstor, în mod spontan se va ataşa de El… Îl va urma.
În acest sens, lectura întâi a acestei duminici ne prezintă, pe fondul relecturii Evenimentelor la Ierusalim, cum a fost posibilă vindecarea ologului din naştere de către Petru şi Ioan: Conducători ai poporului şi bătrâni… să vă fie cunoscut tuturor şi întregului popor al lui Israel că în numele lui Isus Cristos nazarineanul, pe care voi l-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu l-a înviat din morţi, stă acesta sănătos înaintea voastră! Un astfel de episod atestă, aşadar, realitatea vieţii celei noi ce izvorăşte din Jertfa de sine a lui Cristos. Ar fi de prisos să adaug faptul că cel vindecat s-a ataşat de cei care, tot mai mulţi, alcătuiau comunitatea celor care I-au auzit glasul şi Îl urmau pe Păstorul cel Bun.
La rândul ei, lectura a doua, pune în evidenţă soarta care îi aşteaptă pe cei care Îl urmează pe Bunul Păstor: Preaiubiţilor, vedeţi ce iubirea ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim copiii lui Dumnezeu, şi suntem! De aceea lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu l-a cunoscut nici pe El… Atunci când se va arăta El, vom fi asemenea lui pentru că îl vom vedea aşa cum este.
Toată această experienţă a primilor creştini ne este preţioasă ca să putem înţelege ce se întâmplă cu noi în aceste zile şi, mai ales, pe Cine trebuie să urmăm ca să avem parte de Viaţa adevărată.
Pr. dr. Tarciziu Şerban
Sfântul săptămânii
Ecaterina de Siena
(1347-1380)
S-a născut într-o familie numeroasă. La o vârstă fragedă face votul de a nu se căsători, lucru căruia părinţii i se împotrivesc. După ce trăieşte timp de 3 ani într-o singurătate aspră, i se permite să plece din casa părintească. Intră în ordinul terţiar dominican. Se alătură unui grup de femei alături de care vine în ajutorul celor sinistraţi şi săraci pe care-i găseşte pe străzi şi în spitale. În timpul ciumei din 1374 rămâne în oraş şi împreună cu alte femei îi îngrijeşte pe ciumaţi. Îl convinge pe Papa Grigore al XI-lea să revină la Roma. Se implică în opera de refacere a vieţii spirituale în rândul credincioşilor şi al clerului. Trimite numeroase scrisori, pe care le dictează neştiind să scrie. A dictat şi o carte. A fost canonizată în 1461, iar în 1970 a fost proclamată Învăţătoare a Bisericii.
Calendarul săptămânii 22-29 aprilie 2018
22 D DUMINICA 4 A PAŞTELUI; Ss. Soter şi Caius, pp.; Leonida, m.
23 L Ss. Gheorghe, m. *; Adalbert, ep. m. *
24 M Ss. Fidelis din Singmaringen, pr. m. *; Maria a lui Cleofa şi Salomea; Egbert, clg.
25 M Sf. Marcu, Ev.
26 J Sf. Anaclet, pp.
27 V Sf. Zita, fc.
28 S Ss. Petru Chanel, pr. m. *; Ludovic Maria Grignion de Montfort, pr. *; Valeria, m.
29 D DUMINICA 5 A PAŞTELUI; Sf. Ecaterina de Siena, fc. înv., patr. a Europei
Gândul săptămânii
“Cu cât un drum este mai bun, cu atât mai puţin păstrează urma paşilor ce trec.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
© 2018 don Giovanni Berti, www.gioba.it
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
