21 martie 2021 • DUMINICA A V-A DIN POST • Sf. Nicolae din Flue, pustnic
LECTURA I
Voi încheia o alianţă nouă şi de păcatele lor nu-mi voi mai aduce aminte.
Citire din cartea profetului Ieremia 31,31-34
Domnul spune: “Iată, vin zile – oracolul Domnului – când voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda o alianţă nouă. Nu ca alianţa pe care am încheiat-o cu părinţii lor în ziua când i-am luat de mână şi i-am scos din ţara Egiptului, alianţa mea pe care ei au rupt-o, deşi eu stăpâneam peste ei – oracolul Domnului. Aceasta este alianţa pe care o voi încheia cu casa lui Israel după zilele acelea – oracolul Domnului: voi pune legea mea înlăuntrul lor şi în inima lor o voi scrie; eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul meu. Nimeni nu-l va mai învăţa pe aproapele său şi nimeni, pe fratele său, zicând: “Cunoaşte-l pe Domnul!”, pentru că toţi mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare – oracolul Domnului. Căci eu le voi ierta nelegiuirile şi de păcatele lor nu-mi voi mai aduce aminte”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 50(51),3-4.12-13.14-15 (R.: 12a)
R.: Creează în mine, Dumnezeule, o inimă curată!
Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate,
şi, după mulţimea îndurărilor tale, şterge fărădelegea mea!
Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea
şi curăţă-mă de păcatul meu! R.
Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi un duh statornic înnoieşte înlăuntrul meu!
Nu mă alunga de la faţa ta
şi duhul tău sfânt nu-l lua de la mine! R.
Dă-mi înapoi bucuria mântuirii tale
şi întăreşte-mă cu duh binevoitor!
Atunci voi învăţa pe cei fărădelege căile tale
şi cei păcătoşi la tine se vor întoarce. R.
LECTURA A II-A
A învăţat ascultarea şi a devenit cauză de mântuire veşnică.
Citire din Scrisoarea către Evrei 5,7-9
Fraţilor, în zilele vieţii sale pământeşti, Cristos a oferit, cu strigăte puternice şi cu lacrimi, rugăciuni şi cereri către acela care avea puterea să-l salveze de la moarte şi a fost ascultat datorită evlaviei lui. Şi, deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit, iar după ce a fost făcut desăvârşit, a devenit cauză de mântuire veşnică pentru toţi cei care ascultă de el.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
In 12,26
“Dacă îmi slujeşte cineva, să mă urmeze, spune Domnul, iar acolo unde sunt eu va fi şi cel care mă slujeşte”.
EVANGHELIA
Dacă bobul de grâu care cade în pământ moare aduce rod mult.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 12,20-33
În acel timp, printre cei care au urcat să se prosterneze de sărbători erau unii greci. Aceştia s-au apropiat de Filip, cel care era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat: “Domnule, vrem să-l vedem pe Isus”. Filip s-a dus şi i-a spus lui Andrei, iar Andrei şi Filip au venit şi i-au spus lui Isus. Isus le-a răspuns: “A venit ceasul ca Fiul Omului să fie glorificat. Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult. Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o păstrează pentru viaţa veşnică. Dacă îmi slujeşte cineva, să mă urmeze, iar acolo unde sunt eu va fi şi cel care mă slujeşte. Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti. Acum sufletul meu este tulburat şi ce să spun: «Tată, salvează-mă de ceasul acesta!»? Însă tocmai pentru aceasta am ajuns la ceasul acesta. Tată, glorifică numele tău!” Atunci a venit o voce din cer: “L-am glorificat şi iarăşi îl voi glorifica”. Mulţimea care stătea acolo şi care auzise spunea că a fost un tunet; alţii ziceau: “Un înger i-a vorbit”. Isus a răspuns: “Nu pentru mine a răsunat vocea aceasta, ci pentru voi. Acum are loc judecata acestei lumi; acum conducătorul acestei lumi va fi aruncat afară, iar eu, când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage pe toţi la mine”. Spunea aceasta arătând de ce moarte avea să moară.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
Cuvântul semnificativ al acestei a cincea duminici a Postului Mare este cel rostit de Isus Cristos atunci când, nişte greci, veniţi la Ierusalim pentru sărbătoarea Paştelui, au dorit să-l vadă pe Învăţătorul, devenit deja celebru dincolo de graniţele Israelului. Aşadar, atunci când apostolii Filip şi Andrei îi aduc la cunoştinţă lui Isus dorinţa acelor greci, El dă un răspuns surprinzător: A venit ceasul să fie preamărit Fiul Omului. Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod. Cererea grecilor avea în vedere satisfacerea unei curiozităţi, aceea de a vedea chipul Celui despre care multă lume vorbea cu admiraţie. Isus, în schimb, revelează mai mult decât un chip. În răspunsul său Mântuitorul dezvăluie esenţialul identităţii sale mesianice, identitate care se îndreaptă către preamărirea Fiului Omului, trecând prin moartea aducătoare de rod bogat, asemănătoare celei a bobului de grâu.
Încercând să înţelegem în ce ar consta rodul bogat la care se referă Isus, ne-am putea gândi că se referă la cei mulţi pe care, potrivit cărţii profetului Isaia (53,11), jertfa de sine a Servitorului suferind i-a îndreptăţit. În schimb, lectura întâi de astăzi ne face o sugestie complementară. Rodul bogat al jertfei Mântuitorului ar consta în înfăptuirea unui nou Legământ între Dumnezeu şi om. Prin acest nou Legământ Dumnezeu intenţionează o transformare fundamentală a omului: Acesta este legământul cel nou… Voi pune legea mea înlăuntrul lor şi în inima lor o voi scrie şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul meu. Nu-l va mai învăţa nimeni pe prietenul său… căci toţi mă vor cunoaşte… pentru că voi ierta fărădelegea lor şi de păcatul lor nu-mi voi mai aduce aminte.
Perspectiva morţii, însă, îl tulbură profund pe Isus: Acum sufletul meu e tulburat; şi ce să spun? Tată, izbăveşte-mă de ceasul acesta? Dar pentru aceasta am venit la ceasul acesta. Tată preamăreşte numele tău! Or, lectura a doua confirmă faptul că moartea lui Cristos nu a fost inutilă: Cristos, în zilele vieţii sale pământeşti, a înălţat, cu strigăt mare şi cu lacrimi rugăciuni şi cereri către Acela care îl putea scăpa din moarte şi a fost ascultat pentru evlavia sa. Şi, deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit şi, fiind dus la desăvârşire, a devenit, pentru toţi cei care ascultă de El, izvor de mântuire veşnică.
Ultimele cuvinte ale fragmentului evanghelic din această duminică sunt pe cât de consolatoare pe atât de dătătoare de speranţă: Acum are loc judecata acestei lumi; acum conducătorul acestei lumi va fi aruncat afară, iar eu, când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage pe toţi la mine.
Noi ne încredinţăm cu toată fiinţa noastră milostivirii divine pentru a deveni tot mai mult rodul mântuirii sale: Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate… şterge fărădelegea mea… Dă-mi înapoi bucuria mântuirii tale…
Pr. dr. Tarciziu Şerban
Calendarul săptămânii 21-28 martie 2021
21 D DUMINICA A V-A DIN POST; Sf. Nicolae din Flue, pustnic
22 L Sf. Lia, văduvă
23 M Sf. Turibiu de Mongrovejo, ep. (*)
24 M Sf. Ecaterina a Suediei, clg.
25 J BUNA VESTIRE; Sf. Dismas
26 V Sf. Emanuel, m.
27 S Sf. Rupert, ep.
28 D DUMINICA FLORIILOR; Fer. Renata, m.
Gândul săptămânii
“Fiul lui Dumnezeu a fost vândut, dar n-a fost cumpărat. Iată însă că cel vândut ne-a răscumpărat pe toţi.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
© 2021 don Giovanni Berti, www.gioba.it
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
