21 octombrie 2018 • DUMINICA A 29-A D.P.A. • Ss. Ursula și îns., m.; Celina; Ilarion, abate
LECTURA I
Dacă îşi va da viaţa ca ispăşire, servitorul Domnului îşi va vedea urmaşii.
Citire din cartea profetului Isaia 53,10-11
Domnului i-a plăcut să-l zdrobească prin suferinţă; când sufletul şi-l va pune ca jertfă pentru vinovăţie, va vedea o descendenţă care-şi va lungi zilele şi dorinţa Domnului, prin mâna lui, va avea succes. Din truda sufletului său va vedea şi va fi satisfăcut în cunoaşterea lui; slujitorul meu cel drept îi va îndreptăţi pe mulţi şi va lua asupra sa păcatele lor.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 32(33),4-5.18-20.22 (R.: 22)
R.: Fie, Doamne, mila ta asupra noastră, după cum şi noi am sperat în tine!
Drept este Cuvântul Domnului
şi toate lucrările sale sunt vrednice de crezare.
El iubeşte dreptatea şi judecata;
pământul este plin de bunătatea Domnului. R.
Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi
spre cei care se tem de el,
spre cei care nădăjduiesc în mila lui,
ca să scape de la moarte sufletele lor
şi să-i hrănească în timp de foamete! R.
Sufletul nostru îl aşteaptă pe Domnul;
pentru că el este scutul şi apărătorul nostru.
Fie, Doamne, mila ta asupra noastră,
după cum şi noi am sperat în tine! R.
LECTURA A II-A
Să ne apropiem cu toată încrederea de tronul harului.
Citire din Scrisoarea către Evrei 4,14-16
Fraţilor, având, aşadar, un mare preot minunat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea credinţei! Căci nu avem un mare preot care să nu poată suferi împreună cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul care a fost încercat în toate asemenea nouă, în afară de păcat. Aşadar, să ne apropiem cu toată încrederea de tronul harului, ca să primim îndurare şi să găsim ca ajutor harul său la timpul potrivit!
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
Mc 10,45
(Aleluia) Fiul Omului a venit ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi. (Aleluia)
EVANGHELIA
Fiul Omului a venit ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,35-45
În acel timp, Iacob şi Ioan, fiii lui Zebedeu, s-au apropiat de Isus şi i-au spus: „Învăţătorule, vrem să faci pentru noi ceea ce îţi cerem”. El le-a spus: „Ce vreţi să fac pentru voi?” Atunci ei i-au spus: „Fă-ne să stăm unul la dreapta şi altul la stânga ta în gloria ta!” Dar Isus le-a spus: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi potirul pe care-l beau eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care eu sunt botezat?” Ei i-au spus: „Putem”. Iar Isus le-a zis: „Potirul pe care-l beau eu îl veţi bea, iar cu botezul cu care sunt botezat eu veţi fi botezaţi. Însă a sta la dreapta sau la stânga mea nu eu trebuie să dau, ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit”. Când au auzit, cei zece au fost cuprinşi de indignare faţă de Iacob şi Ioan. Chemându-i la sine, Isus le-a spus: „Voi ştiţi că cei care sunt consideraţi conducători ai popoarelor le domină şi cei mari dintre ei îşi fac simţită puterea asupra lor. Dar între voi să nu fie aşa! Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru şi cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul tuturor! Pentru că nici Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi”.
Cuvântul Domnului
Duminică, 21 octombrie 2018, Colectă în toate bisericile Arhidiecezei pentru misiunile pontificale.
Comentariu la textele liturgice
Ca o continuare a învăţăturii de duminica trecută, Isus, în evanghelia de astăzi, detaliază un aspect fundamental: cum trebuie să se trăiască în comunitate pentru ca viaţa să fie armonioasă şi, deci, frumoasă? Doi dintre apropiaţii săi – fiii lui Zebedeu – credeau că, dacă ocupă locuri de frunte, aidoma conducătorilor popoarelor şi a celor care deţin puterea, vor fi pe deplin satisfăcuţi. Isus, însă, adunându-i pe toţi ucenicii în jurul său le-a dat o învăţătură genială: între voi să nu fie aşa! Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru şi cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul tuturor! Aşadar, nu puterea discreţionară şi arogantă orânduieşte bine viaţa în comunitate, ci slujirea, pusă în folosul tuturor. Aceasta este cheia succesului. Drept argument Isus se dă pe sine însuşi ca exemplu: nici Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.
Nu este oare totuşi o utopie să-ţi închipui că un astfel de model de viaţă ar fi realizabil? Cu toţii avem experienţa, fie din familiile noastre, fie din comunităţile în care trăim şi lucrăm, fie din socitate, că o astfel de orânduire este aproape imposibil de realizat. Şi totuşi, acolo unde ea funcţionează, viaţa este cu adevărat armonioasă şi senină. Trebuie subliniat, însă, ca ea nu se impune de la sine, ci „se construieşte” zi de zi. În răspunsul dat celor doi fraţi doritori să stea unul la dreapta şi altul la stânga în gloria sa, Isus scoate în evidenţă două condiţii: să bea pahrul pe care şi El îl va bea şi să fie botezaţi cu botezul cu care va fi botezat El. Prin aceste două metafore Mântuitorul exprimă ceea ce ei au de asumat şi mai ales în ce stare de spirit. Într-adevăr, a bea paharul (pe care îl va pomeni şi în Grădina Măslinilor) presupune a asuma toate responsabilităţile care îi revin Lui în calitate de Mesia, iar în cazul nostru ar fi vorba de asumarea responsabilităţilor ce ne revin în calitate de creştini în sfera familială, profesională, socială ori politică. A fi botezat presupune, aşa cum spune sfântul Paul, a face să moară omul cel vechi din noi, supus pornirilor cărnii şi a lăsa să învie omul cel nou care se lasă condus de Duhul lui Dumnezeu. Primele două lecturi evocă întreg procesul de înnoire-înviere pe care l-a iniţiat Fiul lui Dumnezeu, proces care, odată cu botezul, ne transformă şi pe noi. Psalmul responsorial ne oferă câteva trăsături ale omului înnoit. Acesta înfăptuieşte dreptatea şi judecata…, se teme de Domnul şi nădăjduieşte în mila lui…, El este scutul şi apărătorul său în orice situaţie.
Pentru a şti să ne orânduim şi noi viaţa în pace şi armonie putem să îi cerem Domnului, împreună cu psalmistul: Fie, Doamne, mila ta asupra noastră, după cum am sperat şi noi în tine!
Pr. dr. Tarciziu Şerban
Sfântul săptămânii
Ilarion (291-371)
S-a născut din părinți păgâni la Tabata, un mic sat din Palestina. A fost trimis la studii în Alexandria, iar după convertirea la creștinism s-a remarcat printr-o mare integritate morală. S-a retras în Tebaida în preajma Sfântului Antonie cel Mare. După moartea părinților săi s-a întors la casa părintească și și-a dăruit bunurile fraților și săracilor. S-a retras apoi definitiv la Maium, în Palestina. Și-a împărțit timpul între rugăciune, studierea Scripturilor și munca manuală. A fost un model de viață eremită.
Calendarul săptămânii 21-28 octombrie 2018
21 D DUMINICA A 29-A D.P.A.; Ss. Ursula și îns., m.; Celina; Ilarion, abate
22 L Sf. Ioan Paul al II-lea, pp.
23 M Sf. Ioan din Capistrano, pr. **
24 M Sf. Anton M. Claret, ep. *
25 J Ss. Crisant și Daria, soți m.; Mina, ostaș m.
26 V Ss. Dumitru, m. *; Lucian și Marcian, m.
27 S Sf. Evarist, pp. m.
28 D DUMINICA A 30-A D.P.A.; Ss. Simon și Iuda, ap.
Gândul săptămânii
“Nimic nu sărăceşte şi nu îmbogăţeşte mai mult decât timpul.” (Fericitul Vladimir Ghika)
© 2018 don Giovanni Berti, www.gioba.it
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
