20 iunie 2019 • TRUPUL ȘI SÂNGELE DOMNULUI • Ss. Pavel și Chiriac din Tomis și îns. m.; Fer. Margareta Ball, văduvă, m.
LECTURA I
A oferit pâine şi vin.
Citire din cartea Genezei 14,18-20
În zilele acelea, Melchisedec, regele din Salem, a adus pâine şi vin; el era preot al Dumnezeului celui Preaînalt. El l-a binecuvântat şi a spus: “Binecuvântat să fie Abram de Dumnezeul cel Preaînalt, Creatorul cerului şi al pământului, şi binecuvântat să fie Dumnezeu cel Preaînalt care te-a eliberat din mâinile asupritorilor tăi!”
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 109(110),1.2.3.4 (R.: 4bc)
R.: Preot în veci eşti tu, după rânduiala lui Melchisedec.
Oracolul Domnului către Domnul meu:
“Şezi la dreapta mea
până îi voi pune pe duşmanii tăi
scăunel picioarelor tale!” R.
Domnul va întinde din Sion sceptrul puterii tale:
“Domneşte în mijlocul duşmanilor tăi!” R.
În ziua puterii tale,
tu domneşti strălucind de sfinţenie;
din sânul aurorei, ca roua te-am născut. R.
Domnul s-a jurat şi nu-i va părea rău:
“Tu eşti preot în veci,
după rânduiala lui Melchisedec”. R.
LECTURA A II-A
Ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din potirul acesta, vestiţi moartea Domnului.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 11,23-26
Fraţilor, eu am primit de la Domnul ceea ce v-am transmis: că Domnul Isus, în noaptea în care era vândut, a luat pâinea şi, mulţumind, a frânt-o şi a zis: “Acesta este trupul meu cel care este pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea mea!” De asemenea, după cină, a luat potirul, spunând: “Acesta este potirul noului legământ în sângele meu. Faceţi aceasta ori de câte ori beţi în amintirea mea!” Căci ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din potirul acesta, vestiţi moartea Domnului până când va veni.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
In 6,51ab
(Aleluia) “Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer, spune Domnul. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci”. (Aleluia)
EVANGHELIA
Toţi au mâncat şi s-au săturat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,11b-17
În acel timp, Isus a primit mulţimile şi le-a vorbit despre împărăţia lui Dumnezeu vindecându-i pe bolnavi. Începuse să se lase înserarea; atunci, apropiindu-se cei doisprezece, i-au spus: “Dă drumul mulţimii pentru ca, mergând prin satele şi ţinuturile dimprejur, să-şi găsească adăpost şi de mâncare, pentru că aici suntem într-un loc pustiu!” El însă le-a spus: “Daţi-le voi să mănânce!” Dar ei au răspuns: “Nu avem mai mult de cinci pâini şi doi peşti. Doar dacă ne-am duce noi să cumpărăm de mâncare pentru tot poporul acesta!” Erau cam cinci mii de bărbaţi. Atunci le-a zis discipolilor săi: “Puneţi-i să se aşeze în grupuri de câte cincizeci!” Ei au făcut astfel şi i-au aşezat pe toţi. Atunci, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt şi le-a dat discipolilor ca să le pună înaintea mulţimii. Toţi au mâncat şi s-au săturat şi au adunat din ceea ce a prisosit pentru ei, din bucăţile de pâine douăsprezece coşuri.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
În Joia Sfântă, la Cina cea de taină, Isus ne-a lăsat Euharistia ca semn al iubirii şi al prezenţei sale în mijlocul nostru. Aici Isus atinge iubirea maximă: „După ce i-a iubit pe ai săi care erau în lume, până la sfârşit i-a iubit”. Din iubire s-a făcut sclav, şi-a vărsat sângele şi-a dat viaţa, a luat asupra sa suferinţele noastre şi greşelile noastre. Din iubire extremă vrea să fie hrana noastră, să vină în noi, să devină una cu noi. Numai iubirea poate să realizeze aceasta.
Cuvintele centrale de la Cina cea de taină sunt: Acesta este trupul meu, pe care eu vi-l dau. Euharistia este centrată asupra dăruirii trupului şi sângelui. Lumea noastră de azi înţelege greu acest lucru, fiindcă noi avem tendinţa să considerăm trupul nostru ca pe un obiect pe care îl posedăm, nu-l dăm, este o proprietate inviolabilă; cu atât mai mult cu cât din secolul al XVII-lea s-a ajuns să se absolutizeze dreptul de proprietate. A fi om înseamnă a poseda.
Domnul Isus ne dăruieşte trupul şi sângele său, renunţă la dreptul de proprietate în folosul nostru şi nu doreşte altceva decât ca noi, astăzi, să ne preocupăm de un singur lucru: să primim iubirea sa pentru bucuria noastră, pentru slava lui Dumnezeu, pentru binele tuturor persoanelor care ne sunt aproape.
Prin Euharistie, Isus vrea ca astăzi să ne mai transmită şi o altă învăţătură: trupul nu-i numai un bun personal pe care cineva îl are. El este eu; el este fiinţa mea, este primit de la părinţii mei şi ei îl au moştenire de la strămoşii lor, şi, în ultimul rând, de la Dumnezeu. Aşa de bine că atunci când Isus a spus: Acesta este trupul meu şi eu vi-l dau, el nu se lipseşte de un bun personal, nu renunţă la o proprietate moştenită, ci transmite darul care este el însuşi. Fiinţa sa omenească este un dar al Tatălui şi al Duhului Sfânt făcut prin intermediul Fecioarei din Nazaret, Maria. Acest dar îl oferă. Astfel, aici se adevereşte din plin dictonul: Dar din dar se face rai.
La Cina cea de taină, înfiinţarea Euharistiei a fost totuşi pentru Isus un moment culminant de criză pentru iubirea lui faţă de întreaga omenire, începând cu discipolii săi, fiindcă se dăruieşte tocmai în momentul în care Iuda îl vinde; piatra, Petru, era pe punctul de a-l renega; majoritatea ucenicilor era pe punctul de a fugi şi de a-l lăsa singur; chiar mulţi dintre cei care cu câteva zile mai înainte l-au aclamat ca rege, sunt pe punctul de a striga: Răstigneşte-l! Cu toate acestea, Isus nu se dezice: se dăruieşte cu iubire. Eu mă dăruiesc vouă. Voi mergeţi şi mă daţi pe mâna romanilor ca să mă omoare; voi fugiţi şi mă lăsaţi pradă morţii, dar iubirea este mai tare ca moartea şi de aceea darul meu rămâne pentru totdeauna pentru viaţa voastră, pentru ca voi să vă înarmaţi cu iubirea darului meu pentru a nu vedea moartea în veci.
Oferindu-ne trupul său în Euharistie, Isus ne comunică viaţa sa de Înviat.
Anton Dancă, Vademecum. Anul C, editura Presa Bună, Iași, 2005
Sfântul săptămânii
Iosif Cafasso (1811-1860)
Simțind chemarea la preoție de timpuriu, este hirotonit preot în 1833. Începând cu anul 1836 este numit paroh și devine un confesor renumit, foarte atașat de devoțiunea către Sfântul Sacrament. Se ocupă de prizonieri pe care îi vizitează și de condamnații la moarte pe care îi asistă până în ultima clipă.
A fost beatificat în 1925 de către Papa Pius al XI-lea și canonizat în 1947 de către Papa Pius al XII-lea. A fost „un model de viață sacerdotală, părinte al săracilor, mângâietorul bolnavilor, sprijinul prizonierilor, salvatorul condamnațiolor la moarte”.
Calendarul săptămânii 16-23 iunie 2019
16 D PREASFÂNTA TREIME; Ss. Benone, ep.; Iudita, văduvă, m.
17 L Ss. Nicandru și Marcian, m.
18 M Ss. Marcu și Marcelian, m.
19 M Ss. Romuald, abate*; Iuliana Falconieri, fc.
20 J TRUPUL ȘI SÂNGELE DOMNULUI ; Ss. Pavel și Chiriac din Tomis și îns. m.; Fer. Margareta Ball, văduvă, m.
21 V Sf. Alois de Gonzaga, clg. **
22 S Ss. Paulin de Nola, ep. *; Ioan Fischer, ep. m. *; Thomas Morus, m. *
23 D DUMINICA A 12-A D.P.A.; Ss. Niceta de Remesiana, ep.; Iosif Cafasso, pr.
Gândul săptămânii
“Toate îi pot vorbi celui care ştie să asculte.” (Fericitul Vladimir Ghika)
© 2018 don Giovanni Berti, www.gioba.it
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
