2 ianuarie 2022 • DUMINICA A II-A DUPĂ CRĂCIUN • Ss. Vasile cel Mare și Grigore din Nazianz, ep.
LECTURA I
Înţelepciunea lui Dumnezeu şi-a stabilit locuinţa în mijlocul poporului ales.
Citire din cartea lui Ben Sirah 24,1-2.8-12 (1-4.12-16)
Înţelepciunea îşi laudă sufletul, şi în Dumnezeu îşi găseşte preamărirea. şi în mijlocul poporului său se preamăreşte. În adunarea Celui Preaînalt îşi deschide gura şi înaintea puterii sale se preamăreşte, şi în mijlocul poporului său este lăudată, şi în adunarea sfântă este admirată, şi în mulţimea celor aleşi îşi află lauda, şi între cei binecuvântaţi este binecuvântată, în timp ce zice: “Atunci, Creatorul a toate mi-a poruncit, şi cel care m-a creat mi-a stabilit cortul şi mi-a zis: «În Iacob să locuieşti şi în Israel să ai moştenire! Înfige-ţi rădăcinile tale între aleşii mei!» Înaintea veacului, de la început m-a creat şi până în veac nu voi înceta. În cortul sfânt, înaintea lui am slujit şi astfel m-am stabilit în Sion. În cetatea iubită, la fel, m-a făcut să locuiesc şi în Ierusalim este puterea mea. Mi-am pus rădăcinile într-un popor glorios, în partea Domnului, moştenirea sa şi în adunarea sfinţilor mi-am luat locuinţă”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 146-147(147),12-13.14-15.19-20 (R.: In 1,14a)
R.: Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi.
sau:
Aleluia.
Preamăreşte-l, Ierusalim, pe Domnul,
laudă-l, Sion, pe Dumnezeul tău!
Căci el întăreşte zăvoarele porţilor tale,
el îi binecuvântează pe fiii tăi în mijlocul tău. R.
El dă pace ţinutului tău
şi te satură cu cel mai bun grâu.
El îşi trimite cuvântul pe pământ,
cuvântul lui aleargă cu iuţeală mare. R.
El îi face cunoscut lui Iacob cuvântul său,
lui Israel, hotărârile şi judecăţile sale.
El n-a făcut aşa cu niciun alt popor
şi nu le-a făcut cunoscute judecăţile sale. R.
LECTURA A II-A
El ne-a rânduit de mai înainte spre înfiere, prin Isus Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 1,3-6.15-18
Fraţilor, binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Cristos, întrucât ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui! În iubire, el ne-a rânduit de mai înainte spre înfiere, prin Isus Cristos, după placul voinţei sale, spre lauda gloriei harului său, cu care ne-a copleşit în Fiul său preaiubit. De aceea, şi eu, auzind de credinţa voastră în Domnul Isus şi de iubirea pe care o aveţi faţă de toţi sfinţii, nu încetez să mulţumesc pentru voi, amintindu-vă în rugăciunile mele, pentru ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl gloriei, să vă dea Duhul înţelepciunii şi al descoperirii, ca să-l cunoaşteţi pe deplin, luminându-vă ochii inimii voastre, ca să cunoaşteţi care este speranţa chemării sale, care este bogăţia gloriei moştenirii sale între cei sfinţi.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
cf. 1Tim 3,16
(Aleluia) Mărire ţie, Cristoase, propovăduit neamurilor; mărire ţie, Cristoase, crezut în lume. (Aleluia)
EVANGHELIA
Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 1,1-18
La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început la Dumnezeu. Toate au luat fiinţă prin el şi fără el nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există. În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor, iar lumina în întuneric luminează, dar întunericul nu a cuprins-o. A fost un om, trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să dea mărturie despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. Nu era el lumina, ci a venit să dea mărturie despre lumină. Cuvântul era lumina adevărată, care, venind în lume, luminează pe orice om. Era în lume şi lumea a luat fiinţă prin el, dar lumea nu l-a cunoscut. A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit. Însă celor care l-au primit, celor care cred în numele lui, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, care, nu din sânge, nici din voinţa trupului, nici din voinţa bărbatului, ci din Dumnezeu s-au născut. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. Ioan a dat mărturie despre el şi a strigat, zicând: “Acesta era cel despre care v-am spus: «Cel care vine după mine a fost înaintea mea pentru că era mai înainte de mine»”. Căci noi toţi am primit din plinătatea lui har după har. Pentru că Legea a fost dată prin Moise, harul şi adevărul au fost prin Isus Cristos. Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu; Fiul unic al lui Dumnezeu, cel care este spre pieptul Tatălui, el l-a revelat.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
Isus, Fiul lui Dumnezeu, Înţelepciunea infinită, prin care toate şi pentru care toate s-au făcut, a venit ca om între oameni, care pentru el au fost creaţi, cu toate bogăţiile înţelepciunii şi ale ştiinţei, ca oamenii să ia din plinătatea lui dumnezeiască „har peste har”, adică viaţa şi natura lui dumnezeiască, pentru a deveni părtaşi ai fericirii sale în împărăţia iubirii veşnice, spre preamărirea lui Dumnezeu, Tatăl său.
Mijlocul, pe care iubirea divină a lui Isus l-a inventat ca să ne împartă har peste har, este Euharistia.
Cuvântul vine la noi, dar el nu vine singur. „Eu sunt în Tatăl meu, şi Tatăl meu este în mine”. Prin urmare, acolo unde este Isus este şi Tatăl: „Acela care m-a trimis este în mine; el nu mă lasă singur…Tatăl rămâne în mine”. Şi acolo unde se află Tatăl şi Fiul, acolo se află şi Duhul Sfânt. Întreaga Sfântă Treime locuieşte în inima aceluia care se împărtăşeşte. Isus însuşi ne-a destăinuit acest lucru: „Dacă cineva mă iubeşte, Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el şi vom locui la el”. Sufletul nostru devine o catedrală în care se săvârşesc adevărate minuni, deoarece cele trei Persoane nu rămân inactive în acela care se împărtăşeşte: acolo Tatăl naşte veşnic pe Fiul său, iar Duhul Sfânt purcede de la Tatăl prin Fiul şi se revarsă caritabil, adică oferă har peste har sub privirile extaziate ale Preacuratei, prin Duhul Sfânt.
Este adevărat, în orice moment noi suntem templele Dumnezeului celui viu, pentru că, după cum spune sfântul Toma, „prin har, Sfânta Treime întreagă e oaspetele sufletului nostru”, dar cu toate acestea, mai ales în momentul primirii sfintei Împărtăşanii, devenim templele lui Dumnezeu, pentru că în acel moment Isus vine la noi ca pâinea cea vie, purtată de preacurata Fecioară Maria, aşa cum l-a purtat spre verişoara sa Elisabeta, pentru a ne comunica viaţa pe care Isus o are de la Tatăl: „Acela care va mânca din pâinea aceasta va trăi în veci”. Cum? „Precum Tatăl care m-a trimis este viu şi precum eu trăiesc din Tatăl, la fel cel ce va mânca din această pâine va trăi prin mine”.
Sufletul aceluia care se împărtăşeşte devine cerul Preasfintei Treimi. În sufletul meu, ca şi în ceruri, Tatăl concepe Cuvântul său veşnic, naşte pe Fiul său şi-i spune lui în clipa în care mi-l dă mie: „Astăzi te-am născut… Tu eşti Fiul meu preaiubit; în tine îmi aflu toată fericirea”. Momentan, în sufletul meu, Tatăl şi Fiul se iubesc reciproc, ei se ţin strâns uniţi, îşi dăruiesc reciproc această îmbrăţişare vie, acest sărut minunat, iubirea lor se răspândeşte în acest suflu arzător, torent de flăcări, care este Duhul Sfânt.
Iată cum Dumnezeu, autorul harului, devine pentru noi „har peste har”; iar această bogăţie rămâne în grija celei „pline de har”, sub privirile pline de iubire ale Mariei, ca să nu se piardă, să nu scadă, ci să crească în strălucire.
Anton Dancă, Vademecum, (Consideraţii, pilde şi exemple pentru solemnităţi şi duminici).
Anul A, Editura „Presa Bună”
Calendarul săptămânii 2-9 ianuarie 2022
2 D DUMINICA A 2-A DUPĂ CRĂCIUN; Ss. Vasile cel Mare și Grigore din Nazianz, ep.
3 L Preasfântul Nume al lui Isus; Ss. Argeu, Narcis și Marcelin, frați, Claudion și îns. m. din Tomis; Genoveva, fc.
4 M Sf. Angela din Foligno, văduvă
5 M Ss. Emiliana, fc.; Eduard Mărturisitorul, rege
6 J EPIFANIA DOMNULUI; Sf. Andrei Corsini, ep.
7 V Ss. Raymund din Penyafort, pr. *; Lucian din Antiohia, pr. m.
8 S Sf. Severin, abate
9 D BOTEZUL DOMNULUI; Ss. Adrian de Canterbury, abate; Fer. Alexia le Clerc, clg.
Gândul săptămânii
“Simţim adesea nevoia să ne rugăm chiar în picioare fiind şi să gândim în genunchi.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
© 2021 don Giovanni Berti, www.gioba.it
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
