2 februarie 2025 • ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI • Sf. Ioana
LECTURA I
Va intra dintr-odată în templul său Domnul pe care voi îl căutaţi.
Citire din cartea profetului Malahia 3,1-4
Aşa spune Domnul Dumnezeu: “Iată, îl trimit pe mesagerul meu! El va îndrepta calea înaintea mea. Va intra dintr-odată în templul său Domnul pe care voi îl căutaţi, mesagerul alianţei pe care voi îl doriţi. Iată, vine, zice Domnul Sabaot! Cine va putea suporta ziua venirii lui? Cine va putea sta când se va arăta el? Căci el va fi ca focul celui care topeşte şi ca leşia celui care spală. Va şedea precum cel care topeşte şi îi va curăţa pe fiii lui Levi şi-i va rafina ca pe aur şi pe argint. Ei îi vor aduce Domnului ofrandă după dreptate. Îi va plăcea Domnului ofranda lui Iuda şi a Ierusalimului, ca în zilele de odinioară, ca în anii de mai înainte”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 23(24),7.8.9.10 (R.: 10b)
R.: Domnul oştirilor: el este regele gloriei.
Ridicaţi-vă, porţilor, pragurile voastre de sus,
deschideţi-vă voi, porţi veşnice,
ca să intre regele gloriei! R.
Cine este acest rege al gloriei?
E Domnul cel tare şi puternic,
Domnul cel viteaz în luptă. R.
Ridicaţi-vă, porţilor, pragurile voastre de sus,
deschideţi-vă voi, porţi veşnice,
ca să intre regele gloriei! R.
Cine este acest rege al gloriei?
Domnul oştirilor: el este regele gloriei. R.
LECTURA A II-A
Trebuia să se facă în toate asemenea fraţilor.
Citire din Scrisoarea către Evrei 2,14-18
Fraţilor, cum însă copiii au acelaşi sânge şi aceeaşi carne, a devenit şi Isus părtaş cu ei, pentru ca, prin moarte, să reducă la neputinţă pe cel care avea puterea morţii, adică pe diavol, şi să-i elibereze pe aceia care, de frica morţii, toată viaţa lor erau reduşi la sclavie. Căci nu se îngrijeşte de îngeri, ci de urmaşii lui Abraham se îngrijeşte. De aceea, era nevoie să se facă în toate asemenea fraţilor, pentru ca să devină un mare preot îndurător şi vrednic de încredere pentru relaţiile cu Dumnezeu, ca să ispăşească păcatele poporului. Aşadar, prin faptul că el însuşi a îndurat încercarea, poate să vină în ajutorul celor care sunt încercaţi.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
Lc 2,32
(Aleluia) Lumină spre luminarea neamurilor şi spre gloria poporului tău, Israel! (Aleluia)
EVANGHELIA
Ochii mei au văzut mântuirea ta.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,22-40
După ce s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, Maria şi Iosif l-au dus pe copil la Ierusalim, ca să-l ofere Domnului, după cum este scris în Legea Domnului: “Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul” şi să aducă jertfă, după cum este spus în Legea Domnului, “o pereche de turturele sau doi pui de porumbel”. Şi iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon şi acesta era un om drept şi evlavios care aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui. Îi fusese revelat de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului. A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinţii l-au adus pe copilul Isus ca să facă după obiceiurile Legii cu privire la el, l-a luat în braţe şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând: “Acum, slobozeşte-l pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace, căci au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israel!” Tatăl şi mama lui se mirau de cele spuse despre el. Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: “Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn de contradicţie – ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi -, iar o sabie va străpunge sufletul tău!” Era acolo şi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria ei, era acum văduvă şi ajunsese la optzeci şi patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni. Fiind prezentă şi ea, îl mărturisea pe Dumnezeu şi vorbea despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului. Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
Pe când poporul aștepta mântuirea Domnului, profeții anunțau venirea lui. Așa cum proclamă profetul Malahia: „Va intra dintr-odată în templul său Domnul pe care voi îl căutaţi, mesagerul alianţei pe care voi îl doriţi” (3,1). Simeon și Ana sunt imaginea și prefigurarea acestei așteptări. Îl văd pe Domnul intrând în templul său și, luminați de Duhul Sfânt, îl recunosc în copilul pe care Maria îl ține în brațe. L-au așteptat toată viața: Simeon, „un om drept și evlavios care aștepta mângâierea lui Israel” (Lc 2,25); Ana, care „nu părăsea templul” (Lc 2,37).
Ne face bine să privim aceste două persoane în vârstă, răbdătoare în așteptare, vigilente în spirit și stăruitoare în rugăciune. Inima lor a rămas trează, ca o torță mereu aprinsă. Sunt înaintați în vârstă, dar au tinerețea inimii; nu se lasă consumați de timp căci ochii le sunt mereu îndreptați spre Dumnezeu în așteptare (cf. Ps. 145,15). Au cunoscut greutăți și descurajări pe drumul vieții, dar nu au cedat defetismului: nu „au scos la pensie” speranța. Contemplând copilul, ei recunosc că timpurile s-au împlinit, că profeția s-a realizat: Cel pe care îl căutau și îl doreau, Mesia neamurilor, a sosit. Ținând trează așteptarea Domnului, devin capabili să-l primească în noutatea venirii sale.
Dragi frați și surori, așteptarea Domnului este importantă și pentru noi, pentru drumul nostru de credință. În fiecare zi, Domnul ne vizitează, ne vorbește, se revelează într-un mod neașteptat și, la sfârșitul vieții și al timpului, va veni. De aceea ne îndeamnă să fim treji, să veghem, să perseverăm în așteptare. Cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla este să cădem în „somnul minții”: adormire a inimii, anestezie a sufletului, așezarea speranței în colțurile sumbre ale dezamăgirii și resemnării.
Mă gândesc la voi, dragi frați și surori consacrați, și la darul care sunteți. Mă gândesc la fiecare dintre noi, creștinii de astăzi: oare suntem noi capabili să trăim așteptarea? Nu suntem oare prea acaparați de noi înșine, de lucrurile și de ritmurile intense din fiecare zi, încât îl uităm pe Dumnezeu care vine fără încetare? Nu suntem prea acaparați de faptele noastre bune, cu riscul de a transforma viața religioasă și creștină în „multe lucruri de făcut”, și de a neglija căutarea zilnică a Domnului? Nu riscăm uneori să ne programăm viața personală și viața comunitară calculând șansele de reușită, în loc să cultivăm cu bucrurie și umilință grăuntele mic care ne este încredințat, cu răbdarea celor care seamnă fără să pretindă nimic și a celor care știu să aștepte vremurile și surprizele lui Dumnezeu? Uneori – trebuie să o admitem – am pierdut această capacitate de așteptare. Aceasta se datorează mai multor obstacole, aș vrea să subliniez două.
Primul obstacol care ne face să pierdem capacitatea de așteptare este neglijarea vieții interioare.
Al doilea obstacol este abandonarea stilului lumii care sfârșește prin a se substitui Evangheliei.
Ca Simeon, să luăm și noi în brațe Copilul, Dumnezeul noutății și al surprizelor. Primindu-l pe Domnul, trecutul se deschide către viitor, ceea ce este vechi în noi se deschide către nou.
Dragi frați și surori, să ne lăsăm neliniștiți, să ne lăsăm mișcați de Duhul, precum Simeon și Ana. Dacă, asemenea lor, trăim așteptarea în păzirea vieții interioare și în coerență cu stilul Evangheliei, dacă, asemenea lor, trăim așteptarea, îl vom îmbrățișa pe Isus care este lumina și speranța vieții.
Papa Francisc, Omilie, 2 februarie 2024
Calendarul săptămânii 2-9 februarie 2025
2 D ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI; Sf. Ioana
3 L Ss. Blaziu, ep. m. *; Oscar, ep. *; Simeon Bătrânul și Ana, văduvă
4 M Sf. Gilbert, pr.
5 M Sf. Agata, fc. m. **
6 J Ss. Paul Miki și îns., m. **; Doroteea și Teofil, m.
7 V Sf. Richard, rege; Fer. Ana Maria Adorni, clg.
8 S Ss. Ieronim Emiliani *; Iosefina Bakhita, fc. *
9 D DUMINICA V D.P.A.; Sf. Apolonia, fc. m.
Gândul săptămânii
“Nu există noroi care să poată astupa strălucirea iubirii.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
