19 martie 2019 • SF. IOSIF, SOŢUL SF. FC. MARIA • Fer. Marcel Callo, m.
LECTURA I
Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său
Citire din cartea a doua a lui Samuel 7,4b-5a.12-14a.16
În zilele acelea, cuvântul Domnului a fost adresat lui Natan: “Du-te şi spune-i slujitorului meu David: «Aşa vorbeşte Domnul: Când se vor împlini zilele tale şi te vei odihni cu părinţii tăi, voi ridica un descendent al tău după tine, care a ieşit din tine, şi-i voi întări domnia. El va zidi o casă numelui meu şi voi întări scaunul lui de domnie pentru vecie. Eu îi voi fi lui tată şi el îmi va fi mie fiu. Casa ta şi domnia ta vor fi stabile înaintea ta pentru totdeauna, iar tronul tău va fi întărit pe vecie»”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 88(89),2-3.4-5.27 şi 29 (R.: cf. 37a)
R.: Seminţia lui va dăinui în vecii vecilor.
Îndurările Domnului în veci le voi cânta,
cu gura mea voi face cunoscută
din generaţie în generaţie fidelitatea ta.
Căci ai spus: “Îndurarea s-a întemeiat pentru totdeauna;
ai stabilit în ceruri fidelitatea ta. R.
Am încheiat alianţă cu alesul meu,
i-am promis cu jurământ slujitorului meu David:
«Îţi voi întări seminţia pe vecie,
din generaţie în generaţie,
îţi voi întemeia tronul tău de domnie»”. R.
El îmi va spune: “Tu eşti tatăl meu,
Dumnezeul meu şi stânca mântuirii mele”.
Pentru el păstrez pe veci îndurarea mea
şi alianţa mea va rămâne neclintită pentru el”. R.
LECTURA A II-A
Nu prin lege i-a fost făcută promisiunea lui Abraham.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 4,13.16-18.22
Fraţilor, promisiunea că va deveni moştenitorul lumii i-a fost făcută lui Abraham şi descendenţei lui nu prin Lege, ci prin justificarea din credinţă. De aceea promisiunea a fost făcută prin credinţă, ca să fie din har şi ca promisiunea să rămână sigură pentru toată descendenţa: nu numai pentru cel care provine din Lege, ci şi pentru cel care provine din credinţa lui Abraham, care este părintele nostru, al tuturor – după cum este scris: “Te-am pus părinte al multor neamuri” – înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care dă viaţă celor morţi şi cheamă la fiinţă cele ce nu sunt. Sperând împotriva oricărei speranţe, el a crezut că va deveni părintele multor neamuri, după cum i se spusese: “Aşa va fi descendenţa ta”. Pentru aceasta i s-a considerat ca justificare.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
cf. Ps 83(84),5
Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta, Doamne, pentru că te pot lăuda mereu.
EVANGHELIA
Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 1,16.18-21.24a
Iacob i-a dat naştere lui Iosif, soţul Mariei, din care s-a născut Isus, cel care se numeşte Cristos. Naşterea lui Isus Cristos însă a fost astfel: mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. Iosif, soţul ei, fiind drept şi nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns. Cugetând el la acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: “Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale”. Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
Evanghelia după Matei ne prezintă, în 5 sau 6 versete, cea mai mare dramă de iubire care a existat vreodată (Mt 1, 18-25). […] Evanghelistul, evident, şi aici ca şi în relatarea Pătimirii, a folosit o mare sobrietate, astfel încât trebuie o mare atenţie pentru a percepe sub aceste cuvinte imensitatea dramei. Iosif şi Maria sunt logodiţi, ceea ce implică la evrei un angajament definitiv, într-atât încât, dacă logodnica comite o greşeală, dacă îi este infidelă logodnicului ei, este lapidată ca adulteră. Maria aşteaptă naşterea lui Isus. Poartă în sânul ei această viaţă infinită al cărei mister rămâne ascuns în credinţa sa, lucru pe care Iosif nu-l cunoaşte. Şi este chiar momentul în care căsătoria trebuie să se încheie, momentul în care logodnicul, după obicei, o aduce pe logodnică în casa sa. La capătul acestui itinerar descoperă acestă situaţie de neînţeles pentru el. Ştie, simte, este convins prin toate fibrele fiinţei sale că ea este nevinovată! […] Orice întrebare poate părea o lipsă de încredere. Orice întrebare poate răni un suflet cu totul delicat, orice întrebare ar putea fi o ruptură în această iubire unică, care este pecetluită sub privirea lui Dumnezeu. Ce să facă? Trebuie să o cruţe, mai ales să nu o dezonoreze! Atunci, adoptă soluţia eroică a tăcerii. Nu va pune nicio întrebare. O va trimite, o va trimite în secret la familia ei pentru a nu o defăima. Maria, cunoaşte toată această dramă, o trăieşte şi ea dublu, în ea şi pentru el. […] Ar putea vorbi. Dar nu! Nu poate, pentru că ceea ce s-a împlinit în ea este secretul lui Dumnezeu. Dumnezeu a atras-o pe această cale excepţională. Dumnezeu este cel care poate să aibă grijă de secretul său, care nu îi aparţine ei şi pe care trebuie să i-l abandoneze complet. Şi cu toate acestea, are mai mult ca niciodată nevoie, în starea în care se află, de ocrotirea lui Iosif, pentru că în ochii oamenilor va trece drept adulteră dacă este despărţită de el. […] Dar şi ea se ascunde în această tăcere infinită.
Şi tocmai aici este imensa dramă a acestor două suflete care trebuie că se iubesc cu o iubire unică, pentru că sunt capabile, el de o tăcere care îl torturează, ea de această înţelegere care o sfâşie. […] Aceste două tăceri alăturate, aceste două tăceri infinite, aceste două tăceri care se ghicesc, care circulă una în alta, care sunt sfâşiate una prin alta şi al căror sfârşit numai Dumnezeu îl ştie, sfârşit care va veni tocmai când Iosif va adormi cu această decizie torturantă de a se separa de această fiinţă pe care o iubeşte cu o iubire unică, pe care o respectă mai mult ca niciodată şi al cărei mister este pentru el întunericul cel mai sfâşietor.
În acest moment somnul eliberator îl va lumina. […] Atunci se va trezi din somn şi o va lua la el. Şi se vor regăsi, după ce au traversat această prăpastie, […] şi se vor regăsi uniţi pentru veşnicie, şi uniţi tocmai în acest copil minunat, care consacră dubla lor feciorie şi pe care îl vor creşte împreună, îl vor ocroti împreună, îl vor da lumii împreună.
Maurice Zundel
În Liban, la Ghazir, prima reculegere ţinută Franciscanelor de la Lons le Saunier, 20-27.07.1959
(Maurice Zundel, Silence, Parole de Vie, Anne Sigier, 2001)
Sfântul săptămânii
Nicolae din Flue (1417-1487)
S-a născut la Sachseln. A dus o viață modestă. S-a remarcat mai apoi ca soldat. La 30 de ani s-a căsătorit și a avut 10 copii. După o carieră militară, a devenit consilier și judecător în anul 1459. După ce a avut o viziune mistică, a decis să se dedice vieții contemplative în întregime. În 1467 și-a părăsit familia, cu acordul soției, și s-a instalat ca eremit la Ranft în Elveția. Faima sa de înțelepciune și evlavie i-a atras pe mai marii Europei care au recurs la sfaturile lui. S-a remarcat prin arta medierii în cazul conflictelor și prin dragostea pentru pace.
A fost beatificat în anul 1648 de către Papa Inocențiu al X-lea și canonizat de către Papa Pius al XII-lea în anul 1947.
Calendarul săptămânii 17-24 martie 2019
17 D † DUMINICA II DIN POST; Sf. Patriciu, ep.
18 L Sf. Ciril din Ierusalim, ep. înv. (*)
19 M SF. IOSIF, SOȚUL SF. FC. MARIA; Fer. Marcel Callo, m.
20 M Ss. Paul, Ciril, Eugen și îns. m.
21 J Sf. Nicolae din Flue, pustnic
22 V Sf. Lia, văduvă
23 S Sf. Turibiu din Mongrovejo, ep. (*)
24 D † DUMINICA III DIN POST; Sf. Ecaterina a Suediei, clg.
Gândul săptămânii
“A-L iubi pe Dumnezeu e totodată şi una din modalităţile de a învăţa să nu ne temem de nimic.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
© 2018 don Giovanni Berti, www.gioba.it
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
