19 aprilie 2026 • DUMINICA A III-A A PAȘTELUI • Sf. Leon al IX-lea, pp.
LECTURA I
Nu era posibil să fie ţinut sub puterea morţii.
Citire din Faptele Apostolilor 2,14.22-33
În ziua de Rusalii, Petru, stând în picioare, împreună cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a vorbit: “Bărbaţi iudei şi voi toţi care locuiţi în Ierusalim, să vă fie cunoscută aceasta şi fiţi atenţi la cuvintele mele! Pe Isus Nazarineanul, bărbat adeverit de Dumnezeu între voi prin fapte puternice, minuni şi semne pe care le-a făcut Dumnezeu prin el în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi, pe acesta, care a fost dat după planul stabilit şi preştiinţa lui Dumnezeu şi pe care voi l-aţi răstignit şi ucis prin mâinile celor fărădelege, pe acesta, Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile morţii, deoarece nu era posibil să fie ţinut sub puterea ei. Căci David spune cu privire la el: «Îl vedeam mereu în faţa mea pe Domnul, căci el este la dreapta mea ca să nu mă clatin. De aceea s-a bucurat inima mea şi limba mea a tresăltat de veselie; ba, mai mult, şi trupul meu se va odihni în speranţă, pentru că nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor şi nici nu vei permite ca sfântul tău să vadă putrezirea. Mi-ai făcut cunoscute căile vieţii, mă vei umple de bucurie cu prezenţa ta». Fraţilor, să-mi fie permis să vă vorbesc cu îndrăzneală despre patriarhul David: el a murit şi a fost îngropat şi mormântul lui este printre noi până în ziua de azi. Dar fiind profet şi ştiind că Dumnezeu îi făcuse jurământ să aşeze pe tronul său un descendent al lui, el a văzut dinainte şi a vorbit despre învierea lui Cristos: «El nu a fost lăsat în locuinţa morţilor şi nici trupul lui nu a văzut putrezirea». Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat şi noi toţi suntem martorii acestui fapt. Înălţat fiind acum la dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt l-a revărsat pe acesta, aşa cum vedeţi şi auziţi voi”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 15 (16),1-2a şi 5.7-8.9-10.11 (R.: 11a)
R.: Tu îmi vei face cunoscută, Doamne, cărarea vieţii.
sau:
Aleluia!
Păzeşte-mă, Dumnezeule, pentru că îmi caut refugiu în tine.
I-am spus Domnului: “Tu eşti Dumnezeul meu”.
Domnul este partea mea de moştenire şi cupa mea cu sorţi,
tu eşti acela care ai în mână soarta mea. R.
Îl binecuvântez pe Domnul, care m-a sfătuit,
la aceasta până şi noaptea mă îndeamnă inima.
Îl am mereu în faţa ochilor pe Domnul;
dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin. R.
De aceea, inima mea se bucură
şi sufletul meu tresaltă de bucurie;
ba chiar şi trupul meu se va odihni în siguranţă,
deoarece nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor,
nici nu vei îngădui ca cel credincios al tău
să vadă putrezirea. R.
Tu îmi vei face cunoscută cărarea vieţii;
în faţa ta sunt bucurii depline
şi desfătări veşnice la dreapta ta. R.
LECTURA A II-A
Aţi fost răscumpăraţi cu sângele preţios al lui Cristos, mielul fără cusur şi neprihănit.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru 1,17-21
Preaiubiţilor, dacă îl numiţi Tată pe cel care, fără de părtinire, judecă fapta fiecăruia, purtaţi-vă cu teamă în timpul înstrăinării voastre! Voi ştiţi că nu prin lucruri pieritoare, argint sau aur, aţi fost răscumpăraţi din purtarea voastră fără sens moştenită de la părinţi, ci cu sângele preţios al lui Cristos, care, ca un miel fără cusur şi neprihănit, era cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost dezvăluit pentru voi în timpurile de pe urmă. Prin el voi credeţi în Dumnezeu, care l-a înviat din morţi şi i-a dat gloria, aşa încât credinţa şi speranţa voastră să fie în Dumnezeu.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
Cf. Lc 24,32
(Aleluia) Doamne Isuse, explică-ne Scripturile; fă ca inimile noastre să se aprindă când tu însuţi ne vorbeşti! (Aleluia)
EVANGHELIA
L-au recunoscut la frângerea pâinii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 24,13-35
În aceeaşi zi, iată că doi dintre discipolii lui Isus se duceau spre un sat al cărui nume era Emaus, care era cam la şaizeci de stadii de Ierusalim. Aceştia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate. Pe când vorbeau şi se întrebau, Isus însuşi, apropiindu-se, mergea împreună cu ei. Dar ochii lor erau ţinuţi să nu-l recunoască. El le-a spus: “Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Ei s-au oprit trişti. Unul dintre ei, numit Cleopa, răspunzând, i-a spus: “Numai tu eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele petrecute în zilele acestea?” El le-a zis: “Ce anume?” Ei au spus: “Cele despre Isus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. Cum arhiereii şi conducătorii noştri l-au dat să fie condamnat la moarte şi l-au răstignit. Noi speram că el este cel care trebuia să elibereze Israelul; dar, cu toate acestea, iată, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri! Ba mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineaţă şi, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu. Unii dintre cei care sunt cu noi au mers şi ei la mormânt şi au găsit aşa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut”. Atunci le-a spus: “O, nepricepuţilor şi greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeţi! Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea şi să intre în gloria sa?” Şi, începând de la Moise şi toţi profeţii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el. Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a făcut că merge mai departe. Dar ei l-au îndemnat insistent: “Rămâi cu noi, pentru că este seară şi ziua e de acum pe sfârşite!” Atunci a intrat să rămână cu ei. Şi, pe când stătea la masă cu ei, luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o lor. Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut dinaintea lor. Iar ei spuneau unul către altul: “Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” Şi, ridicându-se în acelaşi ceas, s-au întors la Ierusalim. I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei care erau cu ei, care le-au zis: “Domnul a înviat într-adevăr şi s-a arătat lui Simon”. Iar ei le-au povestit cele de pe drum şi cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
„Cât de greoi sunteţi la inimă, ca să credeţi toate cele spuse de profeţi! Nu trebuia oare ca Mesia să sufere toate acestea pentru a intra în slava sa?” Şi, începând cu Moise şi continuând cu toţi profeţii, le-a tălmăcit din toate Scripturile cele scrise despre el.
Ce era mai uşor pentru Isus ca să-i convingă pe cei doi discipoli despre învierea sa: să le explice Scripturile sau să le spună: „Eu sunt cel înviat. Iată rănile răstignirii, dovada morţii mele!” I-ar fi convins mai uşor dezvăluindu-şi identitatea sa istorică, numai că Mântuitorul a avut în vedere şi credinţa noastră, care trebuie să se bazeze pe Scripturi, fiindcă el s-a înălţat la cer.
Ca să-i convingă, să le dea credinţa adevărată în înviere, Isus a început cu Moise. Cred că celor doi le-a spus acelaşi lucru pe care îl spusese şi saduceilor veniţi să-l ispitească. „Cât despre morţi, că vor învia, nu aţi citit în cartea lui Moise, în textul despre rug, cum i-a spus Dumnezeu: «Eu sunt Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob? El nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii». Prin urmare: toţi vor învia, dar mai întâi Mesia”. Credinţa în înviere a avut-o şi dreptul Iob, icoana lui Isus, şi în această speranţă a murit, că într-o zi se va ridica din mormânt şi cu ochii trupului îl va vedea pe Dumnezeu. „Şi a murit Iob bătrân şi încărcat de zile. Şi este scris că iarăşi se va ridica împreună cu aceia pe care Domnul îi va învia” (Septuaginta 42,17).
Regele David, vorbind în Psalmul 15 despre învierea lui Mesia, spune că Dumnezeu nu-l va lăsa pradă morţii; se va odihni un timp în mormânt cu speranţa învierii, dar sufletul său nu va rămâne mult timp în locuinţa morţilor, fiindcă Dumnezeu nu va permite ca trupul său să ajungă în putrefacţie. Sigur că au mai fost şi alte texte prin care Isus le-a dovedit necesitatea învierii, aprinzând în inimile lor nu numai credinţa şi speranţa, ci mai ales iubirea. În cele din urmă le descoperă identitatea sa istorică, aşa cum l-au cunoscut înainte de moarte, dar le arată că de acum încolo prezenţa sa, datorită învierii, se schimbă în Euharistie, ca la rugăciunea lor făcută aproapelui de a rămâne cu ei, el să răspundă cerinţei tuturor credincioşilor până la sfârşitul veacurilor. „Eu sunt cu voi”.
Credinţa în învierea lui Isus, relatată de Scripturi, se desăvârşeşte prin credinţa în Isus înviat din Euharistie. Isus a spus-o clar că oricine va mânca din această Pâine va trăi în veci şi el îl va învia în ziua de apoi.
Rămâi cu noi, Doamne, ca să avem viaţă, să înviem în ziua de apoi şi să-l preamărim în veci pe Dumnezeul celor vii!
Anton Dancă, VADEMECUM (Consideraţii, pilde şi exemple pentru solemnităţi şi duminici, Anul A, Editura „Presa Bună”, Iași, 2005
Calendarul săptămânii 19-26 aprilie 2026
19 D DUMINICA A III-A A PAȘTELUI; Sf. Leon al IX-lea, pp.
20 L Ss. Teotim, ep. de Tomis **; Anicet, pp.; Marcian, clg.
21 M Ss. Anselm, ep. înv. *; Konrad din Parzham
22 M Ss. Soter și Caius, pp.; Leonida, m.
23 J Ss. Gheorghe, m. *; Adalbert, ep. m. *
24 V Ss. Fidelis din Sigmaringen, pr. m. *; Maria a lui Cleofa și Salomea; Egbert, clg.
25 S Sf. Marcu, ev.
26 D DUMINICA A IV-A A PAȘTELUI; Sf. Anaclet, pp.
Gândul săptămânii
“Când te pui în slujba lui Dumnezeu trebuie să dai mereu mai mult decât ai: să fii mai presus decât eşti.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
