17 septembrie 2023 • DUMINICA A XXIV-A D.P.A. • Ss. Robert Bellarmin, ep. înv.; Hildegard von Bingen, fc. înv.
LECTURA I
Iartă aproapelui tău răul pe care ţi l-a făcut şi atunci când te vei ruga păcatele îţi vor fi dezlegate!
Citire din cartea lui Ben Sirah 27,30-28,7
Ranchiuna şi mânia sunt lucruri abominabile, iar omul păcătos este stăpânit de ele. Cel care se răzbună va afla răzbunare din partea Domnului şi el, care ţine cont, va ţine cont de păcatele lui. Iartă-i aproapelui tău nedreptatea şi atunci când te vei ruga păcatele îţi vor fi dezlegate! Omul păstrează mânie împotriva altui om şi îndrăzneşte să caute vindecare de la Domnul? El nu are milă faţă de un om asemenea lui şi îndrăzneşte să se roage pentru păcatele lui? El, care este carne, păstrează ranchiună: Cum poate să obţină iertarea lui Dumnezeu? Cine se va milostivi de păcatele sale? Aminteşte-ţi de cele din urmă şi încetează să urăşti! Aminteşte-ţi de putreziciune şi de moarte şi rămâi în urmarea poruncilor! Aminteşte-ţi de porunci şi nu-l urî pe aproapele, de alianţa Celui Preaînalt şi treci peste eroare.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 102(103),1-2.3-4.9-10.11-12 (R.: 8)
R.: Domnul este îndurător şi milostiv, el este îndelung răbdător şi plin de îndurare.
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi tot ce este în mine să binecuvânteze numele său cel sfânt!
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de binefacerile sale! R.
El îţi iartă toate nelegiuirile
şi te vindecă de orice boală.
El îţi răscumpără viaţa din adânc
şi te încununează cu îndurare şi dragoste. R.
El nu dojeneşte la nesfârşit,
nici nu poartă pe veci mânie.
El nu face după greşelile noastre,
nici nu ne răsplăteşte după fărădelegile noastre. R.
Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ,
tot atât de mare este îndurarea sa faţă de cei care se tem de el.
Cât de departe este răsăritul de apus,
atât de mult îndepărtează de la noi nelegiuirile noastre. R.
LECTURA A II-A
Fie că trăim, fie că murim, ai Domnului suntem.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 14,7-9
Fraţilor, nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine. De fapt, dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Aşadar, fie că trăim, fie că murim, ai Domnului suntem. Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Cristos, ca să fie Domn şi peste morţi şi peste vii.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
In 13,34ab
(Aleluia) Vă dau o poruncă nouă, spune Domnul; să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum eu v-am iubit! (Aleluia)
EVANGHELIA
Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,21-35
În acel timp, Petru, apropiindu-se, i-a zis lui Isus: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?” Isus i-a spus: „Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte. De aceea, împărăţia cerurilor este asemănată cu un rege care a vrut să încheie conturile cu servitorii săi. Când a început să ceară conturile, i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanţi. Întrucât nu putea să-i restituie, stăpânul a poruncit ca să fie vândut el, soţia, copiii şi tot ce avea şi să achite datoria. Atunci, servitorul s-a prosternat în faţa lui, zicându-i: «Stăpâne, ai răbdare cu mine şi-ţi voi restitui totul!» Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela, l-a lăsat să plece şi i-a iertat datoria. Dar ieşind, servitorul acela s-a găsit cu unul care era servitor împreună cu el şi care îi datora o sută de dinari. Înşfăcându-l, îl strângea de gât, spunându-i: «Dă‑mi ceea ce îmi eşti dator!» Căzând în genunchi, cel care era servitor împreună cu el îl implora zicându-i: «Ai răbdare cu mine şi îţi voi restitui!» Dar el nu a vrut; dimpotrivă, a mers şi l-a aruncat în închisoare până când îi va fi plătit datoria. Văzând deci ceilalţi servitori cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi, venind, au povestit stăpânului toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l stăpânul lui, i-a zis: «Servitor rău, ţi-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat. Nu trebuia să te înduri şi tu de cel care este servitor ca şi tine aşa cum eu m-am îndurat de tine?» Şi, mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor până va fi plătit toată datoria. Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă”.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
Pico de la Mirandola susţine că sunt două invenţii ale oamenilor care sunt cele mai grele: arta guvernării şi arta educaţiei. Dar, după părerea mea, este o invenţie dumnezeiască ce depăşeşte în greutate atât arta guvernării cât şi pe cea a educaţiei: e vorba de arta iertării. Omenirea a încercat să înveţe această artă pe baza raţiunii, chiar de la început, dar n-a reuşit. A venit Isus Cristos să ne înveţe arta iertării pe baza harului şi a reuşit foarte puţin. Şi azi, ura şi răzbunarea ţin capul de afiş, chiar şi în ţările cele mai creştine, din păcate.
Arta iertării adevărate este atât de grea, încât ori de câte ori o găsim exersată de oameni, neapărat trebuie să fie amintit Duhul Sfânt cu puterea sa. Să ne amintim de cazul sfântului Ştefan, protomartir, şi al tuturor celor ce l-au urmat. Acolo unde se spune: „Am iertat”, dar nu se face menţiune „cu ajutorul lui Dumnezeu”, este vorba doar de o interpretare omenească, fiindcă, vorba Scripturii: „Cine poate ierta păcatele, decât unul singur, Dumnezeu?” Omul, chiar când iartă aproapelui în lucru mic şi spune că dă uitării jignirea ce i s-a adus, zice, dar nu uită. Iertarea adevărată este o calitate dumnezeiască: dă uitării totale greşelile acelora care se convertesc; se iartă cu atât mai mult cu cât cineva iubeşte mai mult. Numai iubirea, pe care Duhul Sfânt o revarsă în inimă, are puterea dumnezeiască de a ierta cu adevărat. De aceea spune Isus că trebuie să iertăm din inimă greşelile aproapelui, ca să ne ierte şi Tatăl ceresc greşelile noastre.
A ierta cu gura, e uşor; a ierta raţional, filozofic, fiindcă nu este demn de persoana umană să păstreze resentimente, este mai greu, dar posibil; a ierta sentimental, fiindcă mă iubeşte şi eu îl iubesc, e greu, dar posibil; a ierta, fiindcă o cere legea creştină, este mai greu, dar posibil; a ierta dumnezeieşte, din inimă, numai prin iubirea primită de la Duhul Sfânt, este cel mai greu; dar numai cel ce iartă din iubire divină vede cerul deschis în clipa morţii.
Sfântul Francisc de Assisi, conştient de iubirea divină care iartă şi prin iertare face minuni, a dorit nespus de mult martiriul. La treizeci de ani de la convertirea sa, a plecat către regiunile Siriei, înfruntând multe pericole, pentru a se prezenta în faţa sultanului din Babilon. Acesta, admirându-i curajul, nu numai că nu-l omoară, ci vrea să-l copleşească cu daruri, dar Francisc le refuză, el vrea să-l convertească şi, pentru a-l convinge de adevărul credinţei creştine, îi propune „proba focului”: să intre în foc el şi preoţii sultanului şi acela care nu va arde are adevărul de partea sa. A fost refuzat şi i s-a permis să plece nevătămat. Totuşi el voia să-şi arate iubirea care iartă dumnezeieşte şi, martirizat chiar de Cel de Sus, a murit cu această dorinţă; de aceea, în ziua de 4 octombrie 1673, pe când sfânta Margareta Maria Alacoque era cufundată în rugăciune, Isus îi apare, îi arată în slava cerească pe sfântul Francisc şi-i spune: „Iată sfântul cel mai aproape de inima mea şi cel mai unit cu ea. El se jertfeşte zilnic împreună cu inima mea dreptăţii dumnezeieşti spre a dobândi milă pentru păcătoşi”.
Isus a iertat dumnezeieşte pe Calvar, din inimă, până la ultima picătură de sânge, numai din iubire faţă de Tatăl şi faţă de opera Tatălui, faţă de oameni. Sfântul Francisc şi-a unit inima sa cu inima lui Isus, iubind şi iertând dumnezeieşte. Este greu, dar acest lucru este posibil şi pentru noi prin puterea Duhului Sfânt.
Anton Dancă, VADEMECUM.
(Consideraţii, pilde şi exemple pentru solemnităţi şi duminici), Anul A, Editura „Presa Bună”, Iași, 2005
Calendarul săptămânii 17-24 septembrie 2023
17 D DUMINICA A XXIV-A D.P.A.; Ss. Robert Bellarmin, ep. înv.; Hildegard von Bingen, fc. înv.
18 L Sf. Iosif din Copertino, pr.
19 M Sf. Ianuariu, ep. m. *
20 M Ss. Martiri din Coreea **
21 J Ss. Matei, ap. și ev.; Iona, profet
22 V Ss. Mauritius, ofițer și îns. m.; Silvan, pustnic
23 S Ss. Pius din Pietrelcina (Padre Pio), pr. **; Zaharia și Elisabeta, părinții Sf. Ioan Botezătorul
24 D DUMINICA A XXV-A D.P.A.; Sf. Gerard, ep. m.
Gândul săptămânii
“Unul dintre cele mai frumoase nume ale limbajului nostru este fidelitatea.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
© 2023 don Giovanni Berti, www.gioba.it
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
