17 martie 2024 • DUMINICA V DIN POST • Sf. Patriciu, ep.
LECTURA I
Voi încheia o alianţă nouă şi de păcatele lor nu-mi voi mai aduce aminte.
Citire din cartea profetului Ieremia 31,31-34
Domnul spune: „Iată, vin zile – oracolul Domnului – când voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda o alianţă nouă. Nu ca alianţa pe care am încheiat-o cu părinţii lor în ziua când i-am luat de mână şi i-am scos din ţara Egiptului, alianţa mea pe care ei au rupt-o, deşi eu stăpâneam peste ei – oracolul Domnului. Aceasta este alianţa pe care o voi încheia cu casa lui Israel după zilele acelea – oracolul Domnului: voi pune legea mea înlăuntrul lor şi în inima lor o voi scrie; eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul meu. Nimeni nu-l va mai învăţa pe aproapele său şi nimeni, pe fratele său, zicând: „Cunoaşte-l pe Domnul!”, pentru că toţi mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare – oracolul Domnului. Căci eu le voi ierta nelegiuirile şi de păcatele lor nu-mi voi mai aduce aminte”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 50(51),3-4.12-13.14-15 (R.: 12a)
R.: Creează în mine, Dumnezeule, o inimă curată!
Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate,
şi, după mulţimea îndurărilor tale, şterge fărădelegea mea!
Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea
şi curăţă-mă de păcatul meu! R.
Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi un duh statornic înnoieşte înlăuntrul meu!
Nu mă alunga de la faţa ta
şi duhul tău sfânt nu-l lua de la mine! R.
Dă-mi înapoi bucuria mântuirii tale
şi întăreşte-mă cu duh binevoitor!
Atunci voi învăţa pe cei fărădelege căile tale
şi cei păcătoşi la tine se vor întoarce. R.
LECTURA A II-A
A învăţat ascultarea şi a devenit cauză de mântuire veşnică.
Citire din Scrisoarea către Evrei 5,7-9
Fraţilor, în zilele vieţii sale pământeşti, Cristos a oferit, cu strigăte puternice şi cu lacrimi, rugăciuni şi cereri către acela care avea puterea să-l salveze de la moarte şi a fost ascultat datorită evlaviei lui. Şi, deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit, iar după ce a fost făcut desăvârşit, a devenit cauză de mântuire veşnică pentru toţi cei care ascultă de el.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
In 12,26
„Dacă îmi slujeşte cineva, să mă urmeze, spune Domnul, iar acolo unde sunt eu va fi şi cel care mă slujeşte”.
EVANGHELIA
Dacă bobul de grâu care cade în pământ moare aduce rod mult.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 12,20-33
În acel timp, printre cei care au urcat să se prosterneze de sărbători erau unii greci. Aceştia s-au apropiat de Filip, cel care era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat: „Domnule, vrem să-l vedem pe Isus”. Filip s-a dus şi i-a spus lui Andrei, iar Andrei şi Filip au venit şi i-au spus lui Isus. Isus le-a răspuns: „A venit ceasul ca Fiul Omului să fie glorificat. Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult. Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o păstrează pentru viaţa veşnică. Dacă îmi slujeşte cineva, să mă urmeze, iar acolo unde sunt eu va fi şi cel care mă slujeşte. Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti. Acum sufletul meu este tulburat şi ce să spun: «Tată, salvează-mă de ceasul acesta!»? Însă tocmai pentru aceasta am ajuns la ceasul acesta. Tată, glorifică numele tău!” Atunci a venit o voce din cer: „L-am glorificat şi iarăşi îl voi glorifica”. Mulţimea care stătea acolo şi care auzise spunea că a fost un tunet; alţii ziceau: „Un înger i-a vorbit”. Isus a răspuns: „Nu pentru mine a răsunat vocea aceasta, ci pentru voi. Acum are loc judecata acestei lumi; acum conducătorul acestei lumi va fi aruncat afară, iar eu, când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage pe toţi la mine”. Spunea aceasta arătând de ce moarte avea să moară.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
În acel timp, unii dintre grecii veniţi la Ierusalim, să se închine de sărbătoarea Paştelui, s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileei, şi l-au rugat, zicându-i: „Domnule, am vrea să-l vedem pe Isus” (…) (In 12,20-33).
Ne aflăm în ultima duminică dinaintea Săptămânii Sfinte. Fragmentul evanghelic al acestei duminici evocă un eveniment petrecut cu câteva zile înainte de sărbătoarea Paştelui, la care Isus a venit împreună cu ucenicii săi cei mai apropiaţi. Atmosfera pe care textul o degajă, este una deosebit de tensionată. Isus şi-a făcut o intrare triumfală în cetatea Ierusalimului, iar poporul, considerându-l drept Mesia, a aclamat Osana! Osana, Fiul lui David!, ca atunci când un nou rege, proaspăt uns, se îndrepta spre locul unde urma să se înscăuneze în tronul său regal. De altfel, fariseii au zis unii către alţii: „Iată, lumea s-a dus după el!” (In 12,19).
În acest context, unii dintre grecii – de bună seamă, nişte simpatizanţi ai religiei iudaice – veniţi la Ierusalim l-au rugat [pe Filip], zicându-i: „… am vrea să-l vedem pe Isus”. Or, o astfel de cerere presupune, în Evanghelia Sfântului Ioan, mai mult decât o simplă curiozitate de a vedea cu propriii ochi pe cineva renumit. Sfântul Ioan ne lasă să înţelegem că ei se află în căutarea adevărului. Drept care, ceea ce urmează, se doreşte a fi revelaţia cea mai profundă pe care Isus o va da cu privire la identitatea şi misiunea sa. Într-adevăr, preamărirea Fiului Omului presupune ca bobul de grâu căzut în pământ să moară. Numai în acest mod aduce mult rod, altfel rămâne singur. Prin această alegorie Isus exprimă cel mai bine faptul că preamărirea Lui are loc în momentul morţii Sale pe cruce şi că o astfel de moarte nu reprezintă sfârşitul Lui şi a lucrării pe care a desfăşurat-o, ci mai curând modalitatea de a deschide calea către Tatăl, a tuturor celor care îl urmează.
Acest moment al morţii nu este scutit, însă, de nelinişti. Acum sufletul meu este tulburat, spune Isus. Dar ce să zic, „Tată, scapă-mă de ceasul acesta?” În aceste cuvinte regăsim un ecou din Ghetsemani: „Tată, dacă vrei, îndepărtează potirul acesta de la mine…” (Lc 22,42). Tulburarea interioară este totuşi depăşită de Isus. Ca şi în grădina de dincolo de pârâul Cedron unde se supune total voinţei Celui care l-a trimis – „… dar nu voinţa mea, ci a ta să se facă!” (Lc 22,42) – Mântuitorul acceptă şi acum să-şi asume, indiferent de cât de dureroasă va fi, jertfa crucii, „…căci tocmai de aceea, spune El, am ajuns la ceasul acesta”.
În faţa unei astfel de dăruiri de sine, nu putem decât să ne înclinăm, să o adorăm şi să ne angajăm în a-L urma pe drumul pe care El ne conduce către viaţa cea veşnică: întrucât rodul ultim al preamăririi lui Cristos nu este judecata lumii, ci tocmai călăuzirea întregii umanităţi spre această viaţă.
Pr. dr. Tarciziu Şerban
Calendarul săptămânii 17-24 martie 2024
17 D DUMINICA V DIN POST; Sf. Patriciu, ep.
18 L Sf. Ciril din Ierusalim, ep. înv. (*)
19 M SF. IOSIF, SOȚUL SF. FC. MARIA; Fer. Marcel Callo, m.
20 M Ss. Paul, Ciril, Eugen și îns. m.; Fer. Francisc Palau y Quer, clg.
21 J Sf. Nicolae din Flue, pustnic
22 V Sf. Lia, văduvă
23 S Sf. Turibiu de Mongrovejo, ep. (*)
24 D DUMINICA FLORIILOR; Sf. Ecaterina a Suediei, clg.
Gândul săptămânii
“Fă cu mărinimie cele mai mici lucruri şi cu umilinţă lucrurile mari.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
