17 mai 2026 • DUMINICA A VI-A A PAȘTELUI • Sf. Pascal Baylon, clg.; Fer. Ioan Scheffler, ep. m.
LECTURA I
Într-un cuget, stăruiau în rugăciune.
Citire din Faptele Apostolilor 1,12-14
După ce Isus s-a înălţat la cer, apostolii s-au întors la Ierusalim de la muntele numit al Măslinilor, care se află aproape de Ierusalim, cât un drum în zi de sâmbătă. Când au intrat, au urcat în încăperea de sus, unde obişnuiau să se adune. Erau: Petru şi Ioan, Iacob şi Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacob, fiul lui Alfeu, şi Simon Zelotul şi Iuda al lui Iacob. Toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii lui.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 26(27),1.4.7-8a (R.: 13)
R.: Cred că voi vedea bunătăţile Domnului pe pământul celor vii.
sau:
Aleluia.
Domnul este lumina şi mântuirea mea,
de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele,
de cine mă voi înfricoşa? R.
Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut:
să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,
ca să privesc frumuseţea Domnului
şi să vizitez sanctuarul său. R.
Ascultă-mi, Doamne, glasul când te chem:
îndură-te de mine şi răspunde-mi!
Din partea ta îmi spune inima:
“Faţa mea căutaţi-o!” R.
LECTURA A II-A
Dacă sunteţi batjocoriţi în numele lui Cristos, fericiţi sunteţi!
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru 4,13-16
Preaiubiţilor, întrucât participaţi la suferinţele lui Cristos, bucuraţi-vă, ca să puteţi tresălta de bucurie şi la revelarea gloriei lui! Dacă sunteţi batjocoriţi în numele lui Cristos, fericiţi sunteţi, pentru că Duhul gloriei şi al lui Dumnezeu se odihneşte peste voi! Dar nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş sau hoţ sau răufăcător sau ca intrigant; în schimb, dacă suferă ca un creştin, să nu se ruşineze, ci să-l glorifice pe Dumnezeu pentru acest nume!
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
Cf. In 14,18
(Aleluia) “Nu vă voi lăsa orfani, spune Domnul. Mă duc şi voi veni la voi şi se va bucura inima voastră”. (Aleluia)
EVANGHELIA
Tată, glorifică-l pe Fiul tău!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 17,1-11a
În acel timp, Isus, ridicându-şi ochii spre cer, a zis: “Tată, a venit ceasul: glorifică-l pe Fiul tău ca Fiul să te glorifice pe tine, pentru ca, precum i-ai dat putere asupra fiecărui om, să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care i-ai dat lui! Iar viaţa veşnică aceasta este: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe cel pe care l-ai trimis, pe Isus Cristos. Eu te-am glorificat pe pământ împlinind lucrarea pe care mi-ai dat-o să o fac. Şi acum, Tată, glorifică-mă la tine însuţi cu gloria pe care am avut-o la tine mai înainte de a fi fost lumea! Am revelat numele tău oamenilor pe care tu mi i-ai dat din lume. Ai tăi erau şi mi i-ai dat, iar ei au ţinut cuvântul tău. Acum au cunoscut că tot ce mi-ai dat este de la tine, căci cuvintele pe care mi le-ai dat, le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că am ieşit de la tine şi au crezut că tu m-ai trimis. Eu mă rog pentru ei. Nu mă rog pentru lume, ci pentru cei pe care mi i-ai dat, pentru că sunt ai tăi. Şi toate ale mele sunt ale tale şi ale tale sunt ale mele şi sunt glorificat în ei. Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, iar eu vin la tine”.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
Apostolii stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii lui. Se rugau în încăperea de sus, în Cenacol, acolo unde Isus s-a rugat înainte de pătimire, unde a dat ucenicilor porunca sa cea nouă – de a se iubi unii pe alţii aşa cum i-a iubit el –, unde i-a făcut părtaşi pe cei doisprezece discipoli de preoţia sa, unde a celebrat Euharistia şi le-a poruncit să o repete mereu în amintirea lui.
Apostolii nu aveau cum să uite exemplul de rugăciune şi de frângere a pâinii lăsat de Isus. Ei s-au rugat pentru a-l dobândi pe Duhul Sfânt de la Tatăl prin Cristos. Într-o predică, Isus spunea iudeilor că, dacă ei, răi cum sunt, ştiu să dea lucruri bune copiilor lor pe care îi iubesc, cu atât mai mult Tatăl ceresc îl va da pe Duhul Sfânt acelora care i-l cer.
Isus însuşi este modelul acestei rugăciuni de cerere adresate Tatălui pentru a-l dobândi pe Duhul Sfânt, din următoarele motive: a) ca mulţumirea sa, pentru misiunea pe care i-a încredinţat-o pe pământ, să fie desăvârşită, prin legătura iubirii; b) că l-a inspirat pe cine să aleagă ca discipoli, atunci când s-a rugat toată noaptea; c) că le-a descoperit lor (nu carnea şi sângele) că Fiul Omului este Fiul Tatălui; d) s-a rugat pentru ei, fiindcă rămân în lume, care toată este pusă în Cel Rău; e) Isus s-a rugat şi pentru sine, om fiind, ca să fie întărit de Duhul Sfânt, ca să poată suferi până la capăt, împlinind lucrarea ce i-a fost încredinţată; s-a rugat ca Duhul Sfânt să-l învie din morţi, ca să poată căpăta şi firea sa omenească gloria dumnezeirii pe care a primit-o când s-a născut în veci din Tatăl; e) s-a rugat ca ucenicii săi să aibă parte de slava sa cerească şi nu numai ei, ci toţi acei care vor crede în cuvântul pe care el li l-a dat ca să-l proclame; f) s-a rugat pentru ca mama sa să-l urmeze cât mai curând în glorie; ca discipolii, femeile evlavioase, care l-au urmat şi au susţinut comunitatea din bunurile lor materiale, să nu piardă răsplata cerească; s-a rugat pentru rudele sale care au crezut în el, pentru tot neamul lui Israel. Pentru toţi aceştia problema mântuirii a fost legată de rugăciunea lui Isus, fiindcă toţi aveau Legea şi Profeţii.
Dar pentru lume, de ce a spus că nu se roagă? Fiindcă toată lumea păgână era pusă întru cele rele şi pentru mântuirea ei era necesară nu numai rugăciunea, ci şi jertfa crucii. Numai rugăciunea de pe cruce – „Tată, iartă-i, că nu ştiu ce fac” –, putea da lumii convingerea, exprimată de reprezentantul lumii, soldatul roman care i-a străpuns coasta, ca din ea să se nască sacramentele Bisericii – Botezul şi Euharistia – prin care lumea păgână să ajungă şi să mărturisească asemenea lui: „Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu era acesta”.
Sfântul Petru ne îndeamnă să-i aducem lui Dumnezeu preamărire, fiindcă Botezul şi Euharistia ne dau posibilitatea şi dreptul de a fi creştini autentici prin acelaşi Duh, de care a avut trebuinţă Fiul Omului – Isus Cristos – pe acest pământ; ca la rândul nostru să ne împlinim chemarea pe care ne-a dat-o, de a ne iubi unii pe alţii aşa cum ne-a iubit el; ca să suferim asemenea lui pentru mântuirea lumii; ca Duhul Sfânt să vină mereu pentru a schimba faţa pământului şi miliardele de păgâni să ajungă la lumina evangheliei (Biserica fiind misionară) şi să creadă în iubirea singurului Dumnezeu adevărat; ca murind, să înviem o dată pentru totdeauna şi să-l vedem pe Tatăl, ca fericirea noastră să fie deplină.
(Pildă. Când profetul Ilie a simţit că trebuie să părăsească pământul, a plecat din Ghilgal şi i-a spus discipolului său Elisei să rămână locului, dar acesta s-a jurat că nu-l va părăsi. Ajunşi la Betel, Ilie îi cere acelaşi lucru, să rămână aici, fiindcă el trebuie să meargă la Ierihon. Elisei se jură din nou că nu-l va părăsi. Profeţii din Betel şi Ierihon ştiau că Ilie va fi luat de pe pământ, ceea ce l-a făcut pe Elisei şi mai decis în a-l urma. La Ierihon i-a cerut să rămână aici, fiindcă Ilie trebuie să meargă la Iordan. Elisei se jură pe Domnul cel viu şi pe sufletul lui Ilie că nu-l va părăsi. Curioşi, cincizeci dintre fiii profeţilor s-au luat după Ilie şi Elisei, să vadă ce se va întâmpla. La malul Iordanului, Ilie îşi scoate mantaua şi loveşte apele; ele se despart şi amândoi trec pe malul celălalt. Aici Ilie l-a întrebat pe Elisei, despre ce anume vrea să obţină de la el, că l-a urmat cu atâta încăpăţânare. Elisei i-a cerut ca duhul care este în Ilie să coboare înjumătațit asupra lui. Ilie i-a promis că aşa va fi, cu condiţia să-l urmărească cu privirea atunci când va fi răpit de pe pământ. Elisei l-a urmărit când carul cu foc l-a răpit pe Ilie şi, drept răsplată, i-a aruncat mantaua sa de profet. Cei cincizeci de fii ai profeţilor urmăreau să vadă dacă duhul profetic al lui Ilie va intra în Elisei. Acesta, luând mantaua, a lovit apele Iordanului şi acestea s-au despărţit şi el a revenit pe malul dinspre Ierihon. Atunci, cei cincizeci s-au convins că Elisei a rămas profet în locul lui Ilie şi l-au respectat cum se cuvine.
Isus, înălţat la cer, după ce mai înainte ne-a dat Pâinea coborâtă din cer, ca să avem viaţă în noi, ni-l dă pe Duhul său Sfânt, ca să dovedim că spiritul său rămâne în noi. Dăm dovadă că Duhul Sfânt este în noi?)
Anton Dancă, VADEMECUM (Consideraţii, pilde şi exemple pentru solemnităţi şi duminici), Anul A, Editura „Presa Bună”, Iași, 2005
Calendarul săptămânii 17-24 mai 2026
17 D DUMINICA A VII-A A PAȘTELUI; Sf. Pascal Baylon, clg.; Fer. Ioan Scheffler, ep. m.
18 L Ss. Ioan I, pp. m. *; Leonard Murialdo, pr.
19 M Sf. Celestin al V-lea, pp.
20 M Ss. Bernardin din Siena, pr. *; Lidia
21 J Ss. Elena, împ. *; Cristofor Magallanes, pr. și îns., m. *; Eugen de Mazenod, ep.
22 V Ss. Rita din Cascia, clg. *; Emil, m.
23 S Sf. Dezideriu, ep. m.
24 D DUMINICA RUSALIILOR; Sf. Fc. Maria, Ajutorul Creștinilor; Ss. Donațian și Rogațian, m.
Gândul săptămânii
“O inimă rămâne neîmpăcată atâta vreme cât nu va fi dăruit tot ce i-a cerut Dumnezeu.” (Fericitul Vladimir Ghika)
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
