17 iunie 2018 • DUMINICA A 11-A D.P.A. • Ss. Nicandru și Marcian, m.
LECTURA I
Dumnezeu înalţă arborele doborât.
Citire din cartea profetului Ezechiel 17,22-24
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: “Eu voi lua dintre ramurile cedrului înalt şi voi planta; voi rupe din vârful ramurilor sale o ramură fragedă şi o voi planta pe un munte înalt şi măreţ. Pe un munte înalt din Israel o voi planta: va face ramuri şi va da rod şi va deveni un cedru frumos. Vor locui sub el toate păsările de tot felul, la umbra frunzişului său vor locui. Vor şti toţi copacii câmpului că eu sunt Domnul: eu am înjosit copacul înalt şi am înălţat copacul înjosit; am făcut să se usuce copacul verde şi am făcut să înflorească copacul uscat. Eu, Domnul, am vorbit şi voi face”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 91(92),2-3.13-14.15-16 (R.: cf. 2a)
R.: Cu mare bucurie te lăudăm pe tine, Doamne.
Cât de frumos este să-l lăudăm pe Domnul,
să cântăm numele tău, Preaînalte,
să facem cunoscută de dimineaţă îndurarea ta
şi noaptea fidelitatea ta. R.
Cel drept va înflori ca un palmier,
va creşte ca un cedru din Liban.
Cei plantaţi în casa Domnului
vor înflori în curţile Dumnezeului nostru. R.
Ei aduc roade şi la bătrâneţe,
îşi păstrează seva şi prospeţimea,
ca să facă cunoscut că “Domnul, stânca mea, este drept,
în el nu este nedreptate”. R.
LECTURA A II-A
Ne străduim să-i fim plăcuţi lui.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 5,6-10
Fraţilor, noi suntem întotdeauna plini de încredere, deşi ştim că, atât timp cât locuim în trup, suntem departe de Domnul, căci umblăm prin credinţă, nu prin vedere. Deci suntem plini de încredere şi ne place mai mult să părăsim trupul şi să ne întoarcem acasă la Dumnezeu. De aceea, fie că rămânem în trup, fie că plecăm, ne străduim să-i fim plăcuţi lui Dumnezeu. Căci noi toţi trebuie să ne arătăm înaintea tribunalului lui Cristos pentru ca fiecare să primească, pentru ceea ce a făcut cât timp a fost în trup, fie bine, fie rău.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
cf. Lc 8,11
(Aleluia) Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu, Cristos este semănătorul; cine l-a aflat pe Cristos va trăi în veci. (Aleluia)
EVANGHELIA
Împărăţia lui Dumnezeu este ca un grăunte de muştar.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 4,26-34
În acel timp, Isus spunea: “Aşa este împărăţia lui Dumnezeu: ca un om care aruncă sămânţa în pământ şi, fie că doarme, fie că se scoală, noaptea şi ziua, sămânţa răsare şi creşte, nici el nu ştie cum. Pământul produce de la sine mai întâi paiul, apoi spicul, apoi bobul plin în spic. Iar când rodul s-a copt, trimite îndată secera, pentru că a venit timpul secerişului”. Apoi le-a spus: “Cu ce să asemănăm împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce parabolă să o reprezentăm? Este ca un grăunte de muştar care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ, dar, după ce a fost semănat, creşte şi devine mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari aşa încât păsările cerului pot locui la umbra lui”. Şi cu multe astfel de parabole le vestea cuvântul după cum erau în stare să înţeleagă. Nu le vorbea fără parabole, dar explica totul discipolilor săi aparte.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
Surprinzătoare şi neaşteptată este tema principală a Liturgiei Cuvântului din această duminică: Cuvântul lui Dumnezeu are putere de a deveni Împărăţie, Cultură, Civilizaţie…
Textele biblice exprimă această temă prin intermediul unor parabole, prin imagini simple, dar deosebit de grăitoare. Astfel, după ce antifona de dinaintea Evangheliei compară în mod metaforic Cuvântul lui Dumnezeu cu o sămânţă, în prima parabolă rostită de Isus Cristos această sămânţă reapare în mâna unui om care o aruncă în brazdă, iar ea încolţeşte, creşte şi aduce rod într-un mod nebănuit. Cuvântul lui Dumnezeu devine rod bogat, rod care, mai târziu, e adunat în hambar pentru ca toţi să se poată hrăni din el. Altfel spus, Cuvântul lui Dumnezeu devine Civilizaţie şi Cultură atunci când El se transformă în lumină pe calea vieţii, în alinare şi speranţă pentru inimile zdrobite, în cântare de bucurie şi de mulţumire, dar şi în atitudini concrete de solidaritate, de întrajutorare în comunităţi umane, începând cu familia, continuând cu vecinii din bloc, cu membrii parohiei şi, atunci când e cazul, chiar cu cei oropsiţi de peste mări şi ţări. În cea de-a doua parabolă rostită de Isus, tot o astfel de sămânţă, aparent foarte mică, aidoma celei de muştar, când e lăsată să rodească, produce un copac în care se pot adăposti toate păsările cerului. Altfel spus, Cuvântul lui Dumnezeu poate inspra acea încredere şi mai ales acel tip de relaţie între oameni care să le permită, oricât de diferiţi ar fi, să coabiteze în aceeaşi familie, în acelaşi bloc, în aceeaşi parohie, în aceeaşi ţară.
Mai mult, o astfel de realitate, plănuită de Dumnezeu, are, potrivit celorlalte lecturi, o dimensiune istorică şi, în egală măsură, una eshatologică. Este istorică întrucât are în vedere o ordine socială stabilită de Dumnezeu în care oricine să se poată bucura de viaţă, fără a avea de îndurat asuprirea altcuiva: Eu voi lua dintre ramurile cedrului înalt şi o voi planta… va face ramuri şi va da rod şi va deveni un cedru frumos. Vor locui sub el toate păsările de tot felul… Vor şti toţi copacii câmpului că eu sunt Domnul: eu am înjosit copacul înalt şi am înălţat copacul înjosit; am făcut să se usuce copacul verde şi am făcut să înflorească copacul uscat. Ea este, însă, şi eshatologică întrucât orice tentativă umană de a realiza un astfel de proiect s-a soldat întotdeauna cu eşec. De-a lungul timpurilor, în orice sistem politic creat vreodată de om, copacul înalt, ca şi cel verde i-a sufocat pe ceilalţi. De aceea, pe bună dreptate atât autorii textelor biblice, după nenumărate dezamăgiri legate de viaţa în societăţile proiectate şi orânduite de om, se îndreaptă către Dumnezeu, convinşi fiind că doar El le poate reda demnitatea şi inspira dorinţa şi gustul de a trăi.
Aşadar, lăsând sămânţa Cuvântului divin să rodească am avea surpriza de a vedea cum „înfloreşte” o nouă Cultură, o nouă Civilizaţie, o nouă Împărăţie.
Pr. dr. Tarciziu Şerban
În perioada 13 iunie – 2 septembrie 2018 la Muzeul Național de Artă al României se organizează expoziția „Fericitul Vladimir Ghika – in spiritu caritatis – desene”, în sălile Kretzulescu, din Calea Victoriei, nr. 49-53.
Sunt prezentate în premieră desene, gravuri și decupaje în hârtie realizate de Monseniorul Vladimir Ghika.
Expoziția poate fi vizitată de miercuri până duminică, între orele 10.00-18.00.
Prețul biletului de acces: 10 lei.
Gratuit: prima miercuri din fiecare lună.
Calendarul săptămânii 17-24 iunie 2018
17 D DUMINICA A 11-A D.P.A.; Ss. Nicandru și Marcian, m.
18 L Ss. Marcu și Marcelian, m.
19 M Ss. Romuald, abate *; Iuliana Falconieri, fc.
20 M Ss. Pavel și Chiriac din Tomis și îns. m. *; Fer. Margareta Ball, văduvă, m.
21 J Sf. Alois de Gonzaga, clg. **
22 V Ss. Paulin de Nola, ep. *; Ioan Fisher, ep. m. *; Thomas Morus, m. *
23 S Ss. Niceta de Remesiana, ep. **; Iosif Cafasso, pr.
24 D NAȘTEREA SF. IOAN BOTEZĂTORUL
Gândul săptămânii
“Una din condiţiile artei este dispreţul faţă de artificiu.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
© 2018 don Giovanni Berti, www.gioba.it
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
