16 decembrie 2018 • DUMINICA III DIN ADVENT • Ss. Adelaida, împ.; Aggeu, profet
LECTURA I
Domnul se va veseli pentru tine cu cântare de bucurie.
Citire din cartea profetului Sofonia 3,14-18
Bucură-te, fiică a Sionului! Strigă de veselie, Israel! Veseleşte-te şi jubilează din toată inima, fiică a Ierusalimului! Domnul a îndepărtat judecăţile tale, l-a îndepărtat pe duşmanul tău. Regele lui Israel, Domnul, este în mijlocul tău şi nu te vei mai teme de rău. În ziua aceea, se va zice în Ierusalim: „Nu te teme!”, şi în Sion: „Să nu-ţi slăbească mâinile!” Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un viteaz care salvează; se va bucura cu veselie pentru tine, şi va tăcea în iubirea lui. Se va veseli pentru tine cu cântare de bucurie. Pe cei din tine care sunt mâhniţi că sunt departe de sărbători îi voi aduna şi va fi ridicată ocara de deasupra lor.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Is 12,2.3-4bcd.5-6 (R.: cf. 6)
R.: Cântaţi cu bucurie şi veselie căci mare şi sfânt este Domnul.
Iată, Dumnezeu este mântuirea mea:
sunt încrezător şi nu mă voi mai teme de nimic.
Căci puterea şi cântarea mea este Domnul,
el este mântuirea mea. R.
Veţi scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii.
Veţi spune în ziua aceea:
„Lăudaţi-l pe Domnul, invocaţi numele lui,
faceţi cunoscute între popoare faptele sale,
amintiţi că preaînălţat este al său nume!” R.
Cântaţi-i Domnului, căci a făcut lucruri minunate!
Să fie cunoscută aceasta pe tot pământul!
Strigă şi chiuie, tu, cea care locuieşti în Sion!
Căci mare este în mijlocul tău Sfântul lui Israel! R.
LECTURA A II-A
Domnul este aproape.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 4,4-7
Fraţilor, bucuraţi-vă mereu în Domnul! Iarăşi vă spun: bucuraţi-vă! Bunăvoinţa voastră să fie cunoscută tuturor oamenilor! Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi pentru nimic şi, în orice împrejurare, cerând cu insistenţă prin rugăciune, cu mulţumire, să fie făcute cunoscute cererile voastre lui Dumnezeu! Iar pacea lui Dumnezeu, care întrece orice închipuire, va păzi inimile şi gândurile voastre, în Cristos Isus.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
Is 61,1ab
(Aleluia) Duhul Domnului este asupra mea, căci Domnul m-a uns şi m-a trimis să le aduc săracilor vestea cea bună. (Aleluia)
EVANGHELIA
Şi noi, ce trebuie să facem?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 3,10-18
În acel timp, mulţimile îl întrebau pe Ioan: „Atunci, ce trebuie să facem?” Răspunzând, le-a spus: „Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel!” Au venit şi unii vameşi ca să fie botezaţi şi i-au spus: „Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?” El le-a spus: „Nu pretindeţi mai mult decât ceea ce a fost fixat pentru voi!” Şi unii soldaţi l-au întrebat la fel, spunând: „Iar noi ce trebuie să facem?” El le-a zis: „Nu maltrataţi şi nu acuzaţi pe nimeni pe nedrept şi fiţi mulţumiţi cu solda voastră!” Deoarece poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inima lor despre Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul, Ioan le-a răspuns tuturor: „Eu vă botez cu apă, însă vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza în Duhul Sfânt şi cu foc. Lopata de vânturat este în mâna lui, ca să cureţe aria şi să adune grâul în grânarul său, iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge”. Astfel, prin multe alte îndemnuri, el predica poporului vestea cea bună.
Cuvântul Domnului
Duminică, 16 decembrie 2018 – Colectă în toate parohiile Arhidiecezei pentru Asociația Caritas
Comentariu la textele liturgice
În cadrul prezentării fragmentului din Evanghelia Sfântului Luca, 3,1-6, care ne-a fost propus spre meditare în duminica a doua din Advent, am subliniat faptul că Ioan era prezentat ca cel care predică botezul pocăinţei. Duminica a treia din Advent ne prezintă două importante fragmente care detaliază bine tema principală a predicii sale: necesitatea reînnoirii vieţii (3,10-14) şi vestirea Celui care trebuie să vină (3,15-17).
Cu privire la prima parte a predicii, ea este ritmată de o întrebare ce apare de trei ori: Ce trebuie să facem?. Mulţimilor (v. 10) Ioan le cere împlinirea de fapte care să exprime milostivirea, iubirea de aproapele: fiecare să ofere din bunurile sale celor ce duc lipsă (v. 11). Colectorilor de impozite – adică cei care întruchipează setea de înavuţire, necinstea, trădarea neamului din care fac parte – Ioan le cere nu să renunţe la îndatoririle lor, ci să înceteze să se mai îmbogăţească în mod necinstit (v. 13). În sfârşit, soldaţilor (care foarte probabil erau mercenari, nu evrei în slujba lui Irod Antipa) li se cere să înceteze comiterea acelor păcate proprii stării militare: violenţa, jafurile sau orice abuz ce are la bază dorinţa de a poseda (v. 14).
Partea a doua a predicii este dominată de tensiunea unei aşteptări a ceea ce urma să se întâmple în urma predicii lui Ioan şi, totodată, de o întrebare referitoare la identitatea lui, dacă nu cumva el este Cristos. Or, pentru a-şi declina identitatea, în răspunsul său, Ioan scoate în evidenţă calitatea botezului său, care nu este decât un botez cu apă, în timp ce botezul lui Cristos este infinit mai puternic, pentru că El va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc. Pe buzele precursorului lui Isus, referinţa la un botez cu Duh Sfânt şi cu foc face trimitere la mare purificare pe care Isus o va avea de înfăptuit, mai ales judecata eshatologică (exprimată în text prin imagini foarte familiare agricultorilor Palestinei acelui timp).
În faţa unui text în care exigenţele evanghelice ocupă un loc important, noi nu putem să nu ne întrebăm fiecare, în funcţie de condiţia sa: Eu ce trebuie să fac?. Dar ne putem întreba în egală măsură ce am putea răspunde celor care ne adresează aceeaşi întrebare?
Actualizarea acestui episod ni-l aduce în prim plan pe Ioan ca pe cel ce deplasează privirile de pe propria persoană şi le îndreaptă către Cristos. Viaţa lui nu are valoare în sine. Fiecare din cuvintele sale şi fiecare botez administrat trebuie înţeles în funcţie de Cel care botează cu Duhul Sfânt şi cu foc şi pe care ne invită să îl primim în viaţa noastră.
Pr. dr. Tarciziu Şerban
Sfântul săptămânii
Ioan de Kety (1390-1473)
A beneficiat de o bună educație din partea părinților săi. După terminarea studiilor a fost profesor la universitatea din Cracovia. După ce a fost hirotonit preot, s-a arătat plin de zel pentru gloria lui Dumnezeu. A avut o mare devoțiune față de Cristos răstignit.
S-a dedicat slujirii enoriașilor săi prin predicare, la care alătura rugăciunea și mortificația.
A fost beatificat în 1676 de către Papa Clement al X-lea și canonizat în 1767 de către Papa Clement al XIII-lea.
Calendarul săptămânii 16-23 decembrie 2018
16 D DUMINICA III DIN ADVENT; Ss. Adelaida, împ.; Aggeu, profet
17 L Sf. Cristofor, clg.
18 M Ss. Malahia, profet; Grațian, ep.
19 M Fer. Urban al V-lea, pp.
20 J Sf. Zefirin, pp. m.
21 V Ss. Petru Canisius, pr. înv.; Mihea, profet
22 S Sf. Francisca Cabrini
23 D DUMINICA IV DIN ADVENT; Sf. Ioan de Kety, pr.
Gândul săptămânii
“Iubirea de Dumnezeu şi iubirea de aproapele: să nu despărţim ceea ce Dumnezeu a unit.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
© 2018 don Giovanni Berti, www.gioba.it
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro