15 septembrie 2024 • DUMINICA A XXIV-A D.P.A. • Sf. Fc. Maria Îndurerată
LECTURA I
Spatele l-am dat celor care mă loveau.
Citire din cartea profetului Isaia 50,5-9a
Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea şi eu nu m-am împotrivit, nu m-am dat înapoi. Spatele l-am dat celor care mă loveau, obrajii, celor care îmi smulgeau barba. Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau. Domnul Dumnezeu mi-a venit în ajutor, de aceea nu am fost umilit; de aceea mi-am făcut faţa ca de cremene şi ştiu că nu voi fi făcut de ruşine. Cel care mă îndreptăţeşte este aproape: cine se va ridica împotriva mea? Să ne prezentăm împreună: cine este judecătorul meu să se apropie de mine! Iată, Domnul Dumnezeu îmi vine în ajutor: cine este cel care mă declară vinovat?
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 114-115(116),1-2.3-4.5-6.8-9 (R.: 9)
R.: Voi umbla înaintea Domnului pe pământul celor vii.
sau:
Aleluia.
Îl iubesc pe Domnul,
pentru că ascultă glasul rugăciunii mele.
El îşi pleacă urechea spre mine,
în ziua în care îl chem. R.
Mă împresurau legăturile morţii
şi mă cuprindeau spaimele locuinţei morţilor,
mă chinuiau tristeţea şi suferinţa.
Am invocat numele Domnului:
“Doamne, salvează-mi sufletul!” R.
Domnul este milostiv şi drept,
Dumnezeul nostru este plin de îndurare.
Domnul îi ocroteşte pe cei nepricepuţi:
am fost lipsit de putere şi el m-a mântuit. R.
El mi-a salvat sufletul de la moarte,
a ferit ochii mei de lacrimi,
picioarele mele de la poticnire.
Voi umbla înaintea Domnului pe pământul celor vii. R.
LECTURA A II-A
Credinţa, dacă nu are fapte, este moartă în ea însăşi.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Iacob 2,14-18
Fraţii mei, ce folos dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte; oare poate credinţa să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt lipsiţi de îmbrăcăminte şi de hrana de toate zilele şi cineva dintre voi le-ar spune: “Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, dar nu le daţi cele necesare pentru trup, ce folos? La fel şi credinţa, dacă nu are fapte, este moartă în ea însăşi. Dimpotrivă, va spune cineva: “Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa cu faptele mele!”
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
Gal 6,14
(Aleluia) Departe de mine gândul de a mă lăuda cu altceva decât în crucea Domnului, prin care lumea este răstignită pentru mine, iar eu pentru lume! (Aleluia)
EVANGHELIA
Tu eşti Cristosul! Fiul Omului trebuie să sufere multe.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 8,27-35
În acel timp, Isus şi discipolii săi au plecat spre satele Cezareii lui Filip. Pe drum i-a întrebat pe discipolii săi, spunându-le: “Cine spun oamenii că sunt eu?” Iar ei i-au spus: “«Ioan Botezătorul», alţii, «Ilie», iar alţii, «Unul dintre profeţi»”. Atunci, el i-a întrebat: “Dar voi cine spuneţi că sunt eu?” Răspunzând, Petru i-a spus: “Tu eşti Cristosul!” Şi le-a poruncit cu asprime să nu vorbească nimănui despre el. Atunci a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie. Şi le spunea aceasta în mod deschis. Dar Petru, luându-l deoparte, a început să-l certe. Iar el, întorcându-se şi privindu-şi discipolii, l-a certat pe Petru şi a spus: “Mergi în urma mea, Satană, căci nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!” Chemând la sine mulţimea şi pe discipolii săi, le-a spus: “Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să‑şi ia crucea şi să mă urmeze! Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine însă îşi pierde viaţa pentru mine şi pentru evanghelie o va salva”.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
După ce Isus Cristos a hrănit în pustiu mulţimile venite să-l asculte şi după ce i-a primit pe păgânii din Tyr (7,24-31) şi din Decapole (7,32-37) la masa copiilor, atenţia contemporanilor săi se orientează tot mai mult asupra Persoanei care a oferit pâinile. Chiar şi ucenicii vor fi nevoiţi să se poziţioneze, încet-încet, vizavi de Isus. De altfel, exigenţele credinţei le vor fi impuse în mod progresiv. Astfel, orbul din Betsaida (8,22-26) este simbolul stării lor de orbire, în timp ce surdo-mutul (7,31-37) semnifică starea lor de surzenie. Vindecarea celor doi va ajunge să semnifice şi acel proces tămăduitor al credinţei în Isus. Prin urmare, după ce semnele au pregătit inimile ucenicilor poate fi pusă întrebarea radicală cu privire la viaţa lor. Ea priveşte angajarea lor în urmarea lui Isus. (Să nu uităm că acest episod se află în inima Evangheliei sfântului Marcu.)
Întrebarea fundamentală va fi adresată ucenicilor de Isus pe când se îndreptau către Cezareea lui Filip (în ţinut păgân). În prealabil, însă, Isus îi va chestiona pe ucenici asupra opiniei contemporanilor săi cu privire la El însuşi. Or, oamenii nu văzuseră într-însul decât un profet sau, cel mult, un precursor al lui Mesia (semn că sunt condiţionaţi de „originea” lui şi nu au descoperit şi nu s-au deschis noutăţii revelaţiei sale). Iar atunci când întrebarea, Dar voi cine spuneţi că sunt eu?, se face auzită, atât ucenicii cât şi cititorul Evangheliei se simt obligaţi să dea un răspuns. E drept că fiecare a întrezărit câte ceva în persoana lui Isus, în funcţie de deschiderea inimii. Cât îl priveşte pe Petru, el depăşeşte percepţia comună situându-şi maestrul pe culme istoriei mântuirii: Tu eşti Cristos. Această definiţie, însă, nu precizează modul în care va fi înfăptuită mântuirea şi nu dezvăluie nici natura intimă a persoanei lui Cristos. Va fi necesară intervenţia Tatălui cu ocazia Schimbării la faţă pentru ca să poată fi înţeleasă legătura strânsă dintre Isus şi Tatăl său: Acesta este Fiul meu preaiubit: ascultaţi-l! (Mc 9,7).
Pentru a-i ajuta pe ucenici (şi pe cititor) să înţeleagă natura mesianităţii sale Isus le-a făcut cunoscut că Fiul Omului trebuie să îndure multe… Or, caracterul abrupt al acestei învăţături scoate în evidenţă abisul care există între venirea glorioasă a Fiului omului aşa cum o profetiza Daniel (7,13) şi acest destin al suferinţei de care este legat prin verbul trebuie. Afirmaţia acestei necesităţi stârneşte tulburare în inima ucenicilor tocmai atunci când Isus trebuia să fie pentru ei o sursă de încredere, iar când Petru încearcă să-l îndepărteze de acest destin, Isus îl înlătură ca pe o ispită demoniacă de vreme ce el exprimă mai curând gândurile oamenilor şi nu pe cele ale lui Dumnezeu. Îndemnurile care urmează, adresate poporului şi ucenicilor, Dacă vrea cineva să vină după mine, se doresc a fi o invitaţie adresată tuturor de a-şi lega existenţa de cea a Maestrului şi de condiţiile pe care ea le comportă. Dar oare, a-l urma pe Isus nu înseamnă a te îndrepta spre pieire asemenea lui? Nu, deoarece mântuirea omului, sensul destinului său, nu este rezultatul propriilor eforturi, ci acceptarea urmării lui Isus şi a noutăţii aduse de el. Şi iată-ne în faţa paradoxului creştin: a dori să salvezi înseamnă să pierzi, în timp ce a pierde din cauza lui Isus şi a Evangheliei înseamnă a salva. Cu alte cuvinte, sensul oricărui destin uman nu poate fi decât Isus. Aceasta este exigenţa morală esenţială a Evangheliei, iar ea este legată de mărturisirea credinţei.
Pr. dr. Tarciziu Şerban
Calendarul săptămânii 15-22 septembrie 2024
15 D DUMINICA A XXIV-A D.P.A.; Sf. Fc. Maria Îndurerată
16 L Ss. Corneliu, pp. m., și Ciprian, ep. m. **; Ludmila, m.
17 M Ss. Robert Bellarmin, ep. înv. *; Hildegard de Bingen, fc. înv.
18 M Sf. Iosif din Copertino, pr.
19 J Sf. Ianuariu, ep. m. *
20 V Ss. Martiri din Coreea **
21 S Sf. Matei, Ap. și Ev.; Iona, profet
22 D DUMINICA A XXV-A D.P.A.; Ss. Maurițiu, ofițer, și îns. m.; Silvan, pustnic
Gândul săptămânii
“Unul dintre cele mai frumoase nume ale limbajului nostru este fidelitatea.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
