14 septembrie 2025 • ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI
LECTURA I
Oricine ar fi muşcat să privească spre el şi va trăi.
Citire din cartea Numerilor 21,4b-9
În zilele acelea, poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum. A vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: „Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustiu? Căci nu este pâine, nici apă şi ni s-a făcut silă de această hrană mizerabilă”. Atunci Domnul a trimis împotriva poporului şerpi veninoşi: au muşcat poporul şi a murit multă lume în Israel. Poporul a venit la Moise şi a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului şi împotriva ta. Roagă-te Domnului ca să depărteze de la noi şerpii!” Şi Moise s-a rugat pentru popor. Şi Domnul i-a zis lui Moise: „Fă‑ţi un şarpe şi pune-l pe un stâlp; oricine este muşcat şi va privi spre el va trăi”. Moise a făcut un şarpe din bronz şi l-a pus pe un stâlp. Când şarpele muşca pe cineva şi acesta privea spre şarpele de bronz, trăia.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 77(78),1-2.34-35.36-37.38 (R.: cf. 7c)
R.: Să nu uitaţi niciodată de lucrările Domnului.
Ia aminte, poporul meu, la legea mea;
pleacă-ţi urechea la cuvintele gurii mele!
Voi deschide gura mea în parabole,
voi descoperi enigmele din vechime. R.
Când Dumnezeu lovea de moarte, ei îl căutau,
se întorceau şi se îndreptau spre el.
Îşi aduceau aminte că Dumnezeu este stânca lor
şi că Dumnezeu, Cel Preaînalt, este răscumpărătorul lor. R.
Dar îl înşelau cu gura
şi-l minţeau cu limba.
Inima lor nu era sinceră faţă de el
şi nu erau fideli faţă de alianţa sa. R.
Dar el, fiind îndurător, le ierta vinovăţia şi nu-i distrugea,
de multe ori şi-a potolit mânia
şi nu a dat drumul furiei sale în întregime. R.
LECTURA A II-A
S-a umilit pe sine; pentru aceasta şi Dumnezeu l-a înălţat.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 2,6-11
Fraţilor, Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu că este egal cu Dumnezeu, ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar, după felul lui de a fi, a fost aflat ca un om. S-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce. Pentru aceasta şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în numele lui Isus să se plece tot genunchiul: al celor din ceruri, al celor de pe pământ şi al celor de dedesubt, şi orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm, căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea. (Aleluia)
EVANGHELIA
După cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat Fiul Omului.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 3,13-17
În acel timp, Isus i-a răspuns lui Nicodim: „Nimeni nu a urcat la cer, decât cel care a coborât din cer, Fiul Omului. Şi, după cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat Fiul Omului, pentru ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică. Într‑adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el”.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
În această zi în care am bucuria de a celebra Euharistia împreună cu voi aici în Phoenix, fie care primele noastre gânduri să fie îndreptate către Crucea biruitoare a Mântuitorului, către Fiul Omului care este înălțat! Să-l adorăm și să-l lăudăm pe Cristos, Domnul nostru Răstignit și Înviat. Lui, și Tatălui și Duhului Sfânt, să fie slava și mulțumirea acum și în veșnicie!
Cât este este de bine să ne unim glasurile pentru a-l lăuda pe Domnul în această sărbătoare a Înălțării Crucii. Și cât este de potrivit să celebrăm sărbătoarea aici în orașul Phoenix, care poartă numele unui vechi simbol pictat adesea în arta creștină pentru a reprezenta Crucea biruitoare. Phoenix era o pasăre legendară care, după ce moare, se ridică din nou din propria-i cenușă. Astfel, a ajuns să fie un simbol al lui Cristos care, după ce a murit pe Cruce, s-a ridicat din nou biruitor asupra păcatului și a morții.
Putem spune pe bună dreptate că, prin providența divină, Biserica din Phoenix este chemată în mod deosebit să trăiască misterul biruinței Crucii. Crucea lui Cristos a marcat progresul evanghelizării în această regiune, când părintele Eusebio Kino a adus cel dintâi Evanghelia în Arizona. Vestea cea Bună a mântuirii a adus roade bogate în Phoenix, în Tucson și în toată această regiune. Crucea este cu adevărat Pomul Vieții.
„Fiul Omului trebuie să fie înălțat” (In 3, 14). Astăzi Biserica menționează aceste cuvinte ale lui Cristos când celebrează sărbătoarea Înălțării Crucii. Pe lângă circumstanțele istorice deosebite care au contribuit la introducerea acestei sărbători în calendarul liturgic, rămân aceste cuvinte pe care Isus le-a rostit lui Nicodim în conversația care a avut loc noaptea: „Fiul Omului trebuie să fie înălțat”.
Nicodim, după cum știm, era un om care iubea cuvântul lui Dumnezeu și care studiase cuvântul cu mare atenție. Împins de foamea sa după adevăr, de dorința de a înțelege, Nicodim vine la Isus noaptea să găsească răspunsuri la întrebările și îndoielile sale. Lui Nicodim i s-a adresat Isus cu aceste cuvinte al căror ecou răsună încă: „Fiul Omului trebuie să fie Înălțat, ca toți cei care cred să aibă viața veșnică în El” (In 3, 14-15).
Nicodim nu avea cum să știe în acest moment că aceste cuvinte conțin, într-un anumit sens, rezumatul întregului Mister Pascal care va încorona misiunea mesianică a lui Isus din Nazaret. Când Isus a vorbit despre „înălțarea sa” se gândea la Crucea de pe Calvar: să fie înălțat pe Cruce, să fie înălțat prin intermediul Crucii. Nicodim nu avea cum să știe aceasta atunci. Și astfel Isus se referă la un eveniment din istoria Vechiului Testament despre care știa, respectiv, când Moise a înălțat șarpele în pustiu.
În timpul călătoriei lui Israel din Egipt în Pământul făgăduinței a avut loc un eveniment deosebit. Această călătorie care a durat 40 de ani a fost plină de încercări: poporul „l-a încercat” pe Dumnezeu cu necredința sa și cu lipsa de încredere; în consecință aceasta a dus la numeroase încercări din partea Domnului pentru a purifica credința lui Israel și a o aprofunda. Lângă muntele Hor a avut loc o încercare deosebită, cea a șerpilor veninoși. Acești șerpi „mușcau poporul” și mulți dintre ei au murit (Nr 21,6). Atunci Moise, la porunca Domnului „a făcut un șarpe de bronz și l-a înălțat pe un stâlp, și orice om mușcat de șarpe dacă privea la șarpele de bronz, era salvat (Nr 21,9).
Ne putem întreba: de ce o astfel de încercare? Domnul l-a ales pe Israel ca să fie al său; a ales acest popor, pentru a-i introduce treptat în planul său de mântuire.
Isus din Nazaret explică planul mântuitor al Dumnezeului Legământului. Șarpele de bronz din pustiu era prefigurarea simbolică a Celui Răstignit. Dacă cineva care era mușcat privea la șarpele „înălțat” de Moise pe stâlp, acea persoană era salvată. A rămas viu, nu pentru că a privit la șarpe, ci pentru că a crezut în puterea lui Dumnezeu și în iubirea sa mântuitoare. De aceea când Fiul Omului este înălțat pe Cruce pe Calvar, „toți cei care cred vor avea viața veșnică în El” (cf. In 3,15).
Există apoi o analogie profundă între acea prefigurare și această realitate, între acel semn de salvare și această realitate a mântuirii conținută în Crucea lui Cristos. Analogia este și mai evidentă când ne gândim că salvarea de la moartea fizică, produsă de otrava șerpilor în pustiu, a venit printr-un șarpe. Mântuirea din moartea spirituală – moartea care este păcat și care a fost produsă de om – a venit printr-un Om, prin Fiul Omului „înălțat” pe Cruce.
În această conversație nocturnă, Isus din Nazaret îl ajută pe Nicodim să descopere adevăratul sens al planului lui Dumnezeu.
Misterul Înălțării Sfintei Cruci se manifestă cu putere când Biserica celebrează Sacramentul Ungerii Bolnavilor.
Papa Ioan Paul al II-lea, Omilie,
14 septembrie 1987
Calendarul săptămânii 14-21 septembrie 2025
14 D ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI
15 L Sf. Fc. Maria Îndurerată **
16 M Ss. Corneliu, pp. m., și Ciprian, ep. m. **; Ludmila, m.
17 M Ss. Robert Bellarmin, ep. înv. *; Hildegard de Bingen, fc. înv.
18 J Sf. Iosif din Copertino, pr.
19 V Sf. Ianuariu, ep. m. *
20 S Ss. Martiri din Corea **
21 D DUMINICA A 25-A D.P.A.; Ss. Matei, ap. și ev.; Iona, profet
Gândul săptămânii
“Singura moştenire pe care Sfânta Fecioară Maria a putut-o găsi şi păstra de la Fiul său: coroana de spini.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
