12 iulie 2020 • DUMINICA A XV-A D.P.A. • Sf. Ioan Gualberto, abate; Fer. David, m.
LECTURA I
Ploaia face pământul să rodească.
Citire din cartea profetului Isaia 55,10-11
Aşa vorbeşte Domnul: “Aşa cum ploaia şi zăpada coboară din ceruri şi nu se întorc acolo fără să ude pământul şi să-l facă să rodească, să încolţească şi să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui care mănâncă, la fel va fi cuvântul meu care a ieşit din gura mea: nu se va întoarce la mine în mod zadarnic, fără ca să facă ceea ce îmi place şi să aibă succesul pentru care l-am trimis”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 64(65),10abcd.10e-11.12-13.14 (R.: cf. Lc 8,8a)
R.: Doamne, binecuvântează pământul ca să aducă roade bogate!
Tu vizitezi pământul,
tu îi potoleşti setea cu îmbelşugare;
tu îl copleşeşti cu bogăţii.
Râul lui Dumnezeu este plin cu apă. R.
Tu faci să crească grâul pentru oameni.
Astfel, pregăteşti pământul:
îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării,
îl înmoi cu ploaie şi răsadurile i le binecuvântezi. R.
Încununezi tot anul cu bunătăţile tale:
pe urmele tale curge belşugul.
Se ivesc păşuni în pustiu,
colinele sunt încinse cu veselie. R.
Păşunile se înveşmântă cu turme,
văile se îmbracă cu grâne;
toate strigă de bucurie şi cântă. R.
LECTURA A II-A
Creaţia aşteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,18-23
Fraţilor, eu consider că suferinţele timpului prezent nu se pot compara cu gloria viitoare care ni se va revela. Într-adevăr, creaţia aşteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu. Căci creaţia a fost supusă zădărniciei, nu de bunăvoie, ci din cauza aceluia care a supus-o, cu speranţa că şi ea, creaţia, va fi eliberată de sclavia stricăciunii spre libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu. De fapt, noi ştim că toată creaţia suspină şi suferă durerile unei naşteri până în timpul de acum, dar nu numai ea, ci şi noi, cei care avem ca prim dar al lui Dumnezeu Duhul, şi noi suspinăm în noi înşine, aşteptând înfierea şi răscumpărarea trupului nostru.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
cf. Lc 8,11
(Aleluia) Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu, Cristos este semănătorul; cine l-a aflat pe Cristos va trăi în veci. (Aleluia)
EVANGHELIA
Iată, semănătorul a ieşit să semene.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,1-23
În ziua aceea, ieşind Isus din casă, s-a aşezat pe ţărmul mării. S-a adunat lângă el o mulţime atât de mare încât el s-a urcat să se aşeze în barcă şi toată mulţimea stătea pe ţărm, iar el le spunea multe în parabole: “Iată, semănătorul a ieşit să semene! Şi, în timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului. Venind păsările cerului, au mâncat-o. O altă parte a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit pentru că nu avea pământ adânc; iar când soarele a răsărit, s-a veştejit şi, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat. O altă parte a căzut între spini. Spinii, crescând, au înăbuşit-o. Iar alta a căzut în pământ bun şi a dat rod: care o sută, care şaizeci, care treizeci. Cine are urechi, să asculte!” Apropiindu-se, discipolii i-au spus: “De ce le vorbeşti în parabole?” Iar el, răspunzând, le-a zis: “Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi misterele împărăţiei cerurilor, dar acelora nu le-a fost dat, căci celui care are i se va da şi-i va prisosi, iar celui care nu are i se va lua şi ceea ce are. De aceea le vorbesc în parabole, pentru ca văzând să nu vadă şi auzind să nu audă, nici să nu înţeleagă şi să se împlinească profeţia lui Isaia care spune: «De ascultat veţi asculta, dar nu veţi înţelege şi de privit veţi privi, dar nu veţi vedea. Căci inima acestui popor a devenit insensibilă, urechile lor cu greu aud, iar ochii şi i-au închis ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă, iar eu să-i vindec». Însă fericiţi sunt ochii voştri pentru că văd şi urechile voastre pentru că aud! Adevăr vă spun: mulţi profeţi şi drepţi au dorit să vadă ceea ce vedeţi şi n-au văzut şi să audă ce auziţi şi n-au auzit. Aşadar, ascultaţi parabola semănătorului! Oricine ascultă cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine Cel Rău şi răpeşte ceea ce a fost semănat în inima lui: acesta este ce s-a semănat de-a lungul drumului. Ce a fost semănat pe loc pietros este cel care ascultă cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie, dar nu are rădăcini în sine, este de scurtă durată; când vine o încercare sau o persecuţie din cauza cuvântului, imediat se scandalizează. Ce a fost semănat între spini este cel care ascultă cuvântul, dar grija acestei lumi şi pofta amăgitoare a bogăţiei înăbuşă cuvântul şi rămâne fără rod. Iar ce a fost semănat în pământ bun este acela care ascultă cuvântul şi-l înţelege. Acesta aduce rod şi face care o sută, care şaizeci, care treizeci”.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
În textul evanghelic al duminicii trecute, Isus Cristos i se adresa lui Dumnezeu Tatăl printr-o rugăciune de preamărire prin care îi mulţumea pentru acea „taină” pe care le-a dezvăluit-o celor mici, dar rămasă ascunsă celor înţelepţi şi pricepuţi, „taină” care, asumată şi trăită aşa cum Fiul a revelat-o, oferă tuturor odihnă pentru suflet.
Revelaţia acelei „taine” se face, potrivit evangheliei din această duminică, şi prin intermediul învăţăturilor pe care Isus le oferă cu multă răbdare şi generozitate tuturor celor veniţi să-l asculte. Aceste cuvinte ale Împărăţiei sunt rostite adesea sub formă de parabole care, deşi par a fi atât de vii şi atât uşor de înţeles de către oricine, ele păstrează un sens enigmatic pe care, o dată în plus, cei cu inima împietrită nu îl pricep.
Parabola rostită de Isus în această duminică pune în scenă un semănător care aruncă pe pământ sămânţă din belşug. Din sămânţa căzută pe pământ, o parte ajunge pe marginea drumului, alta pe pământ pietros, alta între spini şi, în sfârşit, alta ajunge pe pământ bun. Or, toate cuvintele-seminţe au în ele, potrivit primei lecturi, puterea şi vocaţia rodirii. Cu toate acestea, nu toate cuvintele-seminţe vor „rodi”, întrucât, aşa cum va explica mai apoi Isus, unele nu vor fi înţelese şi atunci, Cel rău le va lua de la cei ce nu se preocupă să le priceapă, altele nu vor putea prinde rădăcini datorită nestatorinciei şi căderilor din timpul prigoanelor îndreptate împotriva Cuvântului, iar altele vor fi sufocate de grijile acestei lumi şi de pofta de avere. Vor fi, în schimb, şi cuvinte-seminţe care vor rodi, dar nici acestea nu o vor face toate la potenţialul lor maxim, ci vor oferi unele o sută, altele şaizeci, iar altele doar treizeci la sută din rodul aşteptat.
În spatele acestor metafore întrezărim situaţii concrete de viaţă în care ne putem regăsi, situaţii în care uneori valorificăm, alteori ratăm întâlnirea cu cuvântul-sămânță care ar putea odrăsli în noi rod de viaţă. Lectura a doua din această duminică explică în termeni, uneori dramatici, istoria umană, aservită forţelor nimicitoare ale Celui rău, istorie în care cuvântul-sămânţă ar oferi o adevărată eliberare: Toată făptura a fost supusă forţelor nimicitoare, nu pentru că ea ar fi vrut, ci din cauza aceluia care a supus-o acestor forţe. Cu toate acestea, ea şi-a păstrat speranţa de a fi eliberată de această sclavie, de degradarea la care a fost supusă, pentru a cunoaşte libertatea şi măreţia copiilor lui Dumnezeu. Noi ştim că toate cele create suspină şi îndură durerile unei naşteri, care durează încă. Şi nu numai ele, ci şi noi, care am început prin a-l primi pe Duhul Sfânt, noi înşine suspinăm în noi şi aşteptăm ca să se descopere că suntem fii adoptivi.
Avem nevoie de o astfel de lectură a istoriei umane pentru a redescoperi sensul existenţei noastre, dar şi de cuvintele-sămânţă şi de ajutorul Duhului Sfânt, pentru a ne redobândi libertatea şi demnitatea de copii ai lui Dumnezeu.
Pr. dr. Tarciziu Şerban
Calendarul săptămânii 12-19 iulie 2020
12 D DUMINICA A XV-A DE PESTE AN; Sf. Ioan Gualberto, abate; Fer. David, m.
13 L Ss. Henric, împ. *; Eugen, ep.
14 M Sf. Camil de Lellis, pr. *
15 M Ss. Bonaventura, ep. înv. **; Vladimir
16 J Sf. Fc. Maria de pe Muntele Carmel *
17 V Ss. Alexie, cerșetor; Marcelina, fc.
18 S Ss. Emilian din Durostorum, m. **; Frederic, ep.; Sf. Fc. Maria a Libertății
19 D DUMINICA A XVI-A DE PESTE AN; Ss. Epafra, ep. m.; Macrina, clg.
Gândul săptămânii
“Fii fericit când nu ai altă mângâiere decât aceea de a-i putea consola pe ceilalţi.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
© 2020 don Giovanni Berti, www.gioba.it
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
