11 septembrie 2022 • DUMINICA A XXIV-A D.P.A. • Ss. Prot și Iacint, frați m.
LECTURA I
Domnul a iertat răul pe care spusese că vrea să-l facă.
Citire din cartea Exodului 32,7-11.13-14
În zilele acelea, Domnul i-a zis lui Moise: “Coboară, căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a pervertit! S-au abătut repede de la calea pe care le-o poruncisem; şi-au făcut un viţel turnat, s-au închinat înaintea lui, i-au adus jertfe şi au zis: «Acesta este dumnezeul tău, Israel, care te-a scos din ţara Egiptului»”. Domnul i-a zis lui Moise: “Văd că poporul acesta este un popor încăpăţânat. Acum, lasă-mă; mânia mea se va aprinde împotriva lor şi-i va mistui; dar pe tine te voi face un popor mare”. Moise l-a înduplecat pe Domnul Dumnezeul său, zicând: “Pentru ce să se aprindă, Doamne, mânia ta împotriva poporului tău pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu putere mare şi cu braţ puternic? Adu-ţi aminte de Abraham, de Isaac şi de Israel, slujitorii tăi, cărora le-ai spus, jurându-te pe tine însuţi: «Voi înmulţi descendenţa voastră ca stelele cerului şi voi da urmaşilor voştri toată ţara aceasta, de care am vorbit; şi ei o vor stăpâni pentru totdeauna!»” Domnul a iertat răul pe care spusese că vrea să-l facă poporului său.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 50(51),3-4.12-13.17 şi 19 (R.: cf. Lc 15,18)
R.: Mă voi ridica şi mă voi duce la tatăl meu.
Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate,
şi, după mulţimea îndurărilor tale,
şterge fărădelegea mea!
Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea
şi curăţă-mă de păcatul meu! R.
Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi un duh statornic înnoieşte înlăuntrul meu!
Nu mă alunga de la faţa ta
şi duhul tău sfânt nu-l lua de la mine! R.
Doamne, deschide-mi buzele
şi gura mea va vesti lauda ta!
Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit,
inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui! R.
LECTURA A II-A
Cristos a venit ca să-i mântuiască pe cei păcătoşi.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Timotei 1,12-17
Preaiubitule, îi mulţumesc lui Cristos Isus Domnul nostru, care m-a întărit pentru că m-a găsit vrednic de încredere, punându-mă în slujirea sa, deşi mai întâi am fost un defăimător, un persecutor şi un insultător, dar am aflat îndurare, căci, în necredinţa mea, o făceam din neştiinţă. Însă harul Domnului nostru s-a revărsat din plin, împreună cu credinţa şi iubirea care sunt în Cristos Isus. Vrednic de crezut şi de primit cu toată încrederea este cuvântul: “Cristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoşi”, între care eu sunt primul, însă de aceea am aflat îndurare, pentru ca Cristos Isus să‑şi arate mai întâi în mine toată îndelunga lui răbdare, făcând din mine un model pentru cei care aveau să creadă în el spre viaţa veşnică. Regelui veacurilor, Celui Nepieritor, Celui Nevăzut şi unicului Dumnezeu să-i fie cinste şi glorie în vecii vecilor. Amin.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
2Cor 5,19
(Aleluia) Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu sine şi punând în noi cuvântul reconcilierii. (Aleluia)
EVANGHELIA
Va fi mai mare bucurie în cer pentru un păcătos care se converteşte.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 15,1-32
În acel timp, toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus, ca să-l asculte. Fariseii şi cărturarii însă murmurau spunând: “Acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei”. Atunci le-a spus această parabolă: “Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând una dintre ele, nu le lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustiu şi umblă după cea pierdută până când o găseşte? Iar când o găseşte, o pune pe umerii săi bucurându-se şi, venind acasă, îi cheamă pe prieteni şi pe vecini, spunându-le: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, pentru că mi-am găsit oaia pierdută!» Vă spun că, tot aşa, va fi mai mare bucurie în cer pentru un păcătos care se converteşte decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi care nu au nevoie de convertire. Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde una dintre ele, nu aprinde lumina şi mătură casa şi caută cu grijă până o găseşte? Iar când o găseşte, îşi cheamă prietenele şi vecinele, spunându-le: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, pentru că am găsit drahma pe care o pierdusem!» Tot aşa, vă spun, va fi mai mare bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se converteşte”. Apoi le-a spus: “Un om avea doi fii. Cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!» Iar el le-a împărţit averea. Şi, nu după multe zile, fiul cel mai tânăr şi-a adunat toate şi a plecat într-o ţară îndepărtată. Acolo şi-a risipit averea într-o viaţă de desfrâu. După ce a cheltuit toate, a venit o mare foamete în ţara aceea, iar el a început să ducă lipsă. Atunci s-a dus şi s-a aciuat la unul dintre cetăţenii acelei ţări care l-a trimis la câmp să păzească porcii. Şi ar fi dorit să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea. Atunci, venindu-şi în fire, a spus: «Câţi zilieri ai tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Ia-mă ca pe un zilier al tău!’» Şi, ridicându-se, a mers la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă şi, alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat. Atunci, fiul i-a spus: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău». Însă tatăl a spus către servitorii săi: «Aduceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l! Daţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare! Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l: să mâncăm şi să ne bucurăm, căci acest fiu al meu era mort şi a revenit la viaţă, era pierdut şi a fost găsit!» Şi au început să se veselească. Însă fiul lui mai mare era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi dansuri. Atunci, chemându-l pe unul dintre servitori, l-a întrebat ce este aceasta. El i-a spus: «Fratele tău a venit, iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat sănătos, a tăiat viţelul cel îngrăşat». Dar el s-a mâniat şi nu voia să intre. Însă tatăl său a ieşit şi-l implora. El, răspunzând, i-a zis tatălui său: «Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta! Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied, ca să mă bucur cu prietenii mei. Însă, când a venit acest fiu al tău care şi-a devorat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat». Atunci, el i-a spus: «Fiule, tu eşti cu mine totdeauna şi toate ale mele sunt ale tale. Dar trebuia să ne bucurăm şi să ne veselim, pentru că acest frate al tău era mort şi a revenit la viaţă, era pierdut şi a fost găsit!»”
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
Poporul lui Israel căzuse în idolatrie: se închina unui viţel făcut din metal topit. Mânia lui Dumnezeu era gata să se dezlănţuie asupra poporului. Interesant, Dumnezeu îl consultă pe Moise. Din ce cauză îi cere permisiunea? Moise se roagă pentru popor şi Dumnezeu renunţă la pedeapsă (I). Aici sunt două mistere care fac o simbioză desăvârşită: smerenia lui Dumnezeu şi smerenia omului creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Lectura a II-a pune în evidenţă smerenia lui Cristos care a venit în lume pentru a-i mântui pe cei păcătoşi. Apostolul Paul simte că a fost iertat de greşelile trecutului său tocmai datorită smereniei lui Isus, mijlocitor la Tatăl mai mult decât Moise. Fiind Fiul lui Dumnezeu, smerenia sa are putere de mijlocire infinită (II). Numai cel mândru nu iartă cu adevărat.
Suntem oameni, fiinţe mărginite, dar, fiind creaţi după chipul şi asemănarea Dumnezeului nemărginit, avem trebuinţă de o fericire nemărginită ca să putem rămâne în existenţă. Dumnezeu s-a angajat să ne obţină această fericire prin smerenia sa izvorâtă dintr-o iubire infinită faţă de opera mâinilor sale. Evanghelia de azi, ascultată, pune fericirea în prim plan de trei ori: a păstorului care şi-a găsit oaia, a femeii care şi-a găsit moneda de argint şi a tatălui care redobândeşte fiul pierdut, invitând toată lumea să ia parte la bucuria sa. Fericirea acestor trei personaje ne sugerează ideea că Dumnezeu – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt – fericirea deplină în sine, stă la baza fericirii tuturor celor din cer; când toţi oamenii vor fi ca îngerii, toţi se vor bucura de convertirea tuturor. Fericirea omului în Dumnezeu îşi găseşte împlinirea în propria convertire, fiindcă el nu doreşte moartea păcătosului, ci să trăiască şi să fie plin de fericirea care îl menţine în viaţă. Însăşi naşterea lui Isus pe pământ a fost o invitaţie la bucurie. Omul păcătos este mult mai înclinat să accepte convertirea pentru a câştiga bucuria şi fericirea decât de frica pedepsei. Fiul risipitor se converteşte la gândul fericirii celor din casa tatălui său, acceptând chiar şi o eventuală pedeapsă. Acceptarea pedepsei şi a jertfelor este semnul evident al convertirii.
Isus însuşi indică mijloacele cele mai importante care pot şi trebuie să susţină efortul convertirii: pomana, rugăciunea şi postul (înfrânarea); şi insistă mai presus de toate asupra dispoziţiilor interioare care le fac eficiente. Pomana ispăşeşte păcatele, dar când este făcută numai spre a-i plăcea lui Dumnezeu şi spre a-l ajuta pe acela care este în nevoie, şi nu spre a fi lăudat. Rugăciunea îl uneşte pe om cu Dumnezeu şi-i mijloceşte harul, dar numai atunci când porneşte de pe altarul inimii, şi nu când este redusă la o simplă ostentaţie sau la o simplă mişcare a buzelor. Postul este o jertfă plăcută lui Dumnezeu şi şterge vina, numai că mortificarea trupească trebuie să fie însoţită de ceea ce este cel mai important: de iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, şi nu numai faţă de sine. Numai atunci, conclude Isus: Tatăl tău care vede în ascuns te va răsplăti, numai aşa îţi va ierta păcatele şi-ţi va da harul cu îmbelşugare.
Despre sfântul Dominic se spune că a convertit mai mulţi eretici catari prin veselia sa decât prin predicile sale. Unul dintre convertiţi a fost şi sfântul Petru de Verona (secolul al XIII-lea). Părinţii l-au trimis la Universitatea din Bologna. Aici ia contact cu dominicanii şi intră în ordin. Devine preot şi elocvent predicator în regiunea Como, reuşeşte să readucă în sânul Bisericii nenumăraţi catari. În drum de la Como la Milano, un grup de catari fanatici îl lapidează. Era Sâmbăta Mare din 1252. Dar şi după moarte, jertfa lui dă roade: până şi ucigaşul său se converteşte şi devine călugăr dominican.
Anton Dancă, VADEMECUM.
(Consideraţii, pilde şi exemple pentru solemnităţi şi duminici),
Anul C, Editura „Presa Bună”,
Iași, 2005
Calendarul săptămânii 11-18 septembrie 2022
11 D DUMINICA A XXIV-A D.P.A.; Ss. Prot și Iacint, frați m.
12 L Sf. Nume al Mariei *
13 M Sf. Ioan Gură de Aur, ep. înv. **
14 M Înălțarea Sfintei Cruci
15 J Sf. Fc. Maria Îndurerată **
16 V Ss. Corneliu, pp. m. și Ciprian, ep. m. **; Ludmila, m.
17 S Ss. Robert Bellarmino, ep. înv. *; Hildegard von Bingen, fc. înv.
18 D DUMINICA A XXV-A D.P.A.; Sf. Iosif din Copertino, pr.
Gândul săptămânii
“Credinţa dă speranţă şi statorniceşte iubirea.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
© 2022 don Giovanni Berti, www.gioba.it
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
