10 martie 2024 • DUMINICA IV DIN POST • Sf. Simpliciu, pp.
LECTURA I
Mânia şi îndurarea lui Dumnezeu se arată prin exil şi prin eliberarea poporului.
Citire din cartea a doua a Cronicilor 36,14-16.19-23
În zilele acelea, toate căpeteniile preoţilor şi poporul au înmulţit infidelităţile, după lucrurile abominabile ale popoarelor. Au profanat casa Domnului, pe care o sfinţise în Ierusalim. Domnul Dumnezeul părinţilor lor i-a trimis la ei pe mesagerii săi ca să-i trezească şi să-i trimită, pentru că îi era milă de poporul său şi de lăcaşul său. Dar ei şi-au bătut joc de trimişii lui Dumnezeu, i-au dispreţuit cuvintele şi i-au luat în râs pe profeţii lui, până când a venit mânia Domnului asupra poporului său şi nu a mai fost leac. Au ars casa lui Dumnezeu, au dărâmat zidul Ierusalimului; au ars în foc toate clădirile sale şi a nimicit toate obiectele sale preţioase. Pe cei care au scăpat de sabie, Nabucodonosor i-a dus captivi în Babilon. Ei i-au fost sclavi lui şi fiilor săi până la stăpânirea regatului perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, până când ţara îşi va ispăşi zilele sale de sabat; în toate zilele dezolării ei, se va odihni până se vor împlini şaptezeci de ani. În primul an al lui Cirus, regele perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a mişcat duhul lui Cirus, regele perşilor, care a pus să se transmită o veste în toată stăpânirea lui, chiar şi în scris, zicând: „Aşa vorbeşte Cirus, regele perşilor: «Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate domniile pământului şi m-a însărcinat să-i construiesc o casă la Ierusalim, în Iuda. Oricine dintre voi este din poporul său, Domnul Dumnezeul său să fie cu el: poate pleca acolo!»”
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 136(137),1-2.3.4-5.6 (R.: 6a)
R.: Să mi se lipească limba de cerul gurii dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, Doamne!
Pe malurile râurilor din Babilon
şedeam şi plângeam când ne aduceam aminte de Sion.
În sălciile din ţinutul acela
ne atârnasem harpele. R.
Căci acolo, cei care ne-au dus în robie
ne cereau cuvintele cântărilor
şi opresorii noştri ne cereau veselie:
„Cântaţi-ne din cântările Sionului!” R.
Cum să cântăm noi cântările Domnului
pe un pământ străin?
Dacă te voi uita, Ierusalim,
să mi se usuce mâna dreaptă! R.
Să mi se lipească limba de cerul gurii
dacă nu-mi voi aduce aminte de tine,
dacă nu voi face din Ierusalim
culmea bucuriei mele! R.
LECTURA A II-A
Noi eram morţi din cauza greşelilor noastre, dar am fost mântuiţi prin har.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 2,4-10
Fraţilor, Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit, pe când noi eram morţi din cauza greşelilor noastre, ne-a readus la viaţă împreună cu Cristos – prin har aţi fost mântuiţi – ne-a înviat şi ne-a aşezat în ceruri în Cristos Isus, ca să arate în veacurile care vin bogăţia nesfârşită a harului său prin bunătatea faţă de noi în Cristos Isus. Căci prin har aţi fost mântuiţi datorită credinţei şi aceasta nu e de la voi, ci este darul lui Dumnezeu, nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Dar noi suntem opera lui, creaţi în Cristos Isus în vederea faptelor bune pe care le-a pregătit Dumnezeu de mai înainte ca să umblăm în ele.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
In 3,16
Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică.
EVANGHELIA
Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său ca lumea să fie mântuită prin el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 3,14-21
În acel timp, Isus i-a spus lui Nicodim: „După cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat Fiul Omului, pentru ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică. Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el. Cine crede în el nu este judecat, însă cine nu crede a fost deja judecat pentru că nu a crezut în numele Fiului unic al lui Dumnezeu. Aceasta este judecata: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face fapte rele urăşte lumina şi nu vine la lumină ca să nu-i fie descoperite faptele. Însă oricine face adevărul vine la lumină, ca să se vadă că faptele sale sunt făcute în Dumnezeu”.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
În acel timp, Isus i-a spus lui Nicodim: „După cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului, pentru ca oricine crede în el să aibă prin el viaţă veşnică (…) (In 3,14-21).
Odată cu duminica a patra a Postului Mare, semnificaţia Jertfei de pe Cruce a lui Cristos, se precizează tot mai mult. Într‑adevăr, discursul lui Isus în faţa lui Nicodim (acel membru al Sinedriului care, în fragmentul nostru evanghelic, reprezintă ordinea cea veche, pe cale de abolire) are ca punct de plecare episodul din cartea Numerilor 21, unde este evocată o revoltă a poporului evreu din timpul peregrinărilor sale prin pustiu. Consecinţele acestei revolte au fost devastatoare. Dumnezeu a trimis şerpi veninoşi. În urma muşcăturilor, mulţi oameni din popor au murit. Or, teama de moarte îi face pe cei rămaşi în viaţă, să alerge la Moise şi să ceară îndurare.
E lesne de înţeles că prin evocarea acestui episod veterotestamentar, Isus intenţionează să ilustreze modul în care omul „atins de moarte” îşi poate redobândi viaţa. Într-adevăr, printr-un gest asemănător celui săvârşit de Moise, care a ridicat un şarpe de bronz pe un stâlp, pentru ca toţi cei care vor privi cu încredere la el să-şi recapete viaţa (Nm 21,8-9), la fel şi Dumnezeu îl va da pe Fiul său ca să fie înălţat pe lemnul crucii, pentru ca orice om care crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Această apropiere tipologică este semnificativă din cel puţin două motive. Mai întâi pentru că situaţia multor oameni este la fel de disperată ca aceea a celor din pustiu; apoi, pentru că şarpele de pe stâlp îi salva pe cei care priveau la el cu o privire de credinţă (şarpele ridicat devenind un „semn de mântuire” – Înţ 16,6). La fel, Fiul Omului este sursă de mântuire pentru cei care cred în El. Ei vor avea parte de „viaţa veşnică”, „viaţă” care nu desemnează atât viaţa viitoare, cât mai ales o posibilitate deja prezentă pentru cei care cred încă de pe acum (In 5,24).
Pentru prima generaţie creştină, crucea nu mai era privită ca un instrument de supliciu, ci ca dovada cea mai frumoasă a iubirii lui Dumnezeu şi ca sursa unică de mântuire. Sfântul Paul avea să scrie: „noi îl predicăm pe Cristos cel răstignit, scandal pentru iudei şi nebunie pentru păgâni, dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, Cristos este puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât oamenii” (1Cor 1,23-25).
Pr. dr. Tarciziu Şerban
Calendarul săptămânii 10-17 martie 2024
10 D DUMINICA IV DIN POST; Sf. Simpliciu, pp.
11 L Sf. Constantin, rege m.
12 M Ss. Inocențiu I, pp.; Maximilian, m.
13 M Sf. Sabin, m.
14 J Sf. Matilda, regină; Fer. Iacob Cusmano, pr.
15 V Sf. Luiza de Marillac, clg.
16 S Sf. Iulian, m.
17 D DUMINICA V DIN POST; Sf. Patriciu, ep.
Gândul săptămânii
“Sângele pătează totdeauna; numai sângele care răscumpără nu pătează, dimpotrivă, El spală, spală chiar şi ceea e de neşters.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
