1 martie 2020 • DUMINICA I DIN POST • Sf. Albin, ep.
LECTURA I
Crearea protopărinţilor şi păcatul.
Citire din cartea Genezei 2,7-9; 3,1-7
Domnul Dumnezeu l-a plăsmuit pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul a devenit fiinţă vie. Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi l-a aşezat acolo pe omul pe care îl plăsmuise. Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuţi la vedere şi buni de mâncat, pomul vieţii în mijlocul grădinii şi pomul cunoaşterii binelui şi răului. Şarpele era cel mai viclean dintre toate animalele câmpului, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis către femeie: “A spus cu adevărat Dumnezeu să nu mâncaţi din niciun pom al grădinii?” Femeia i-a răspuns şarpelui: “Putem să mâncăm din roadele pomilor din grădină; numai din rodul pomului din mijlocul grădinii a zis Dumnezeu: «Să nu mâncaţi din el, nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!»” Şi şarpele a zis către femeie: “Nicidecum nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. Şi femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut ochilor şi că pomul era de dorit, ca unul care dă înţelepciune şi a luat din rodul lui, şi a mâncat şi i-a dat şi bărbatului care era cu ea şi a mâncat şi el. Şi li s-au deschis ochii amândurora şi au cunoscut că erau goi; au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 50(51),3-4.5-6a.12-13.14 şi 17 (R.: cf. 3a)
R.: Ai milă de noi, Doamne, căci am păcătuit!
Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate,
şi, după mulţimea îndurărilor tale, şterge fărădelegea mea!
Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea
şi curăţă-mă de păcatul meu! R.
Căci recunosc fărădelegea mea
şi păcatul meu stă pururi înaintea mea.
Împotriva ta, numai împotriva ta am păcătuit
şi ce-i rău înaintea ta am săvârşit. R.
Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi un duh statornic înnoieşte înlăuntrul meu!
Nu mă alunga de la faţa ta
şi duhul tău sfânt nu-l lua de la mine! R.
Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii tale
şi întăreşte-mă cu duh binevoitor!
Doamne, deschide-mi buzele
şi gura mea va vesti lauda ta! R.
LECTURA A II-A
Unde s-a înmulţit păcatul, s-a revărsat cu prisosinţă harul.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 5,12-19
Fraţilor, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi, prin păcat, moartea şi astfel moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit… De fapt, până la Lege, păcatul era în lume, dar păcatul nu este imputat cât timp nu este Legea. Totuşi moartea a domnit de la Adam şi până la Moise chiar şi peste cei care nu păcătuiseră după exemplul căderii lui Adam, care este chipul celui care are să vină. Însă darul nu este la fel cu greşeala: căci dacă prin greşeala unuia singur au murit cei mulţi, cu atât mai mult harul lui Dumnezeu şi darul harului unui singur om, Isus Cristos, a fost revărsat cu prisosinţă asupra celor mulţi. Şi darul nu este la fel cu ce a adus acel “unul” care a păcătuit, căci judecata de la acel unul a dus la condamnare, pe când harul, de la multe greşeli, a dus la justificare. Într-adevăr, dacă moartea prin greşeala unuia singur a domnit din cauza unuia singur, cu atât mai mult cei ce primesc cu prisosinţă harul şi darul justificării vor domni în viaţă prin unul singur, Isus Cristos. Aşadar, după cum prin greşeala unuia singur condamnarea a ajuns la toţi oamenii, tot la fel, prin actul de dreptate al unuia singur, a ajuns la toţi oamenii justificarea care dă viaţă. Într-adevăr, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot la fel, prin ascultarea unuia singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
Mt 4,4b
Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.
EVANGHELIA
Isus posteşte patruzeci de zile şi este ispitit.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 4,1-11
În acel timp, Isus a fost condus de Duhul în pustiu ca să fie ispitit de diavol. După ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, în cele din urmă i s-a făcut foame. Apropiindu-se, Ispititorul i-a zis: “Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să devină pâini!” Dar el, răspunzând, i-a zis: “Este scris: «Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu»”. Atunci diavolul l-a dus în cetatea sfântă, l-a aşezat pe coama templului şi i-a spus: “Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos, căci este scris: «Le va porunci îngerilor săi cu privire la tine şi te vor purta pe mâini ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră!»” Isus i-a zis: “Din nou este scris: «Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău»”. Diavolul l-a dus apoi pe un munte foarte înalt, i-a arătat toate împărăţiile lumii şi gloria lor şi i-a spus: “Îţi voi da toate acestea dacă vei cădea înaintea mea şi mă vei adora”. Atunci Isus i-a spus: “Pleacă, Satană! Căci este scris: «Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei aduce cult»”. Atunci, diavolul l-a lăsat. Şi iată că veneau îngeri şi îi slujeau!
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
Ne aflăm în prima duminică a Postului Mare, a acestui timp liturgic în care încercăm să înţelegem de ce a trebuit Isus Cristos să pătimească şi să moară şi, mai ales, ce consecinţe au pentru noi Moartea şi Învierea sa glorioasă.
Liturgia Cuvântului a acestei duminici ne poartă, mai întâi, în timpul începuturilor, acolo unde s-au croit destinele umanităţii. Atunci, în climatul de armonie ce domnea după creaţie, s-a produs o perturbare majoră ale cărei efecte le resimte fiecare om. Sfântul Paul a fost cel care a evocat cel mai bine efectele acestei perturbări: îmi este uşor să vreau binele, dar nu să-l şi fac, deoarece nu binele, pe care îl vreau îl fac, ci răul, pe care nu-l vreau, pe acela îl făptuiesc… Descopăr prin urmare această lege, că atunci când vreau să fac binele, mai la îndemână îmi vine păcatul… Cine mă va libera de acest trup dătător de moarte? (Rom 7,19.21). Autorul cărţii Genezei a înfăţişat cauzele acestei destrămări interioare cu trăsăturile căderii primilor oameni în ispita de a fi ca Dumnezeu. Or, această dorinţă, potrivit Gen 3,1-6, nu era înnăscută în om, ci lui i-a fost indusă de către un ispititor. Cert este că, imediat ce au gustat fructul oprit, primii oameni au făcut o descoperire cumplită: erau goi. Altfel spus, au descoperit că fără Dumnezeu ei nu mai valorează nimic.
Psalmul responsorial se face ecoul strigătului după ajutor pe care îl exprimă fiecare om după ce a mâncat din fructul oprit: Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate, şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegea mea… Căci recunosc fărădelegea mea şi păcatul meu stă pururi înaintea mea… Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii tale şi întăreşte-mă cu duh binevoitor.
Unui astfel de strigăt Dumnezeu îi răspunde, potrivit lecturii a doua, corectând păcatul lui Adam: precum prin greşeala unuia a venit osânda pentru toţi oamenii, aşa şi prin dreptatea unuia a venit pentru toţi oamenii îndreptarea care dă viaţă. Căci precum prin neascultarea unui om au devenit păcătoşi cei mulţi, tot aşa prin ascultarea unuia vor deveni drepţi cei mulţi. Or, Omul care a reparat greşeala lui Adam nu este altul decât Isus Cristos.
Să remarcăm faptul că modalitatea prin care Isus a reparat greşeala lui Adam constă, potrivit fragmentului evanghelic de astăzi, într-o atitudine constantă de respingere a tentaţiilor venite din partea ispititorului şi de orânduire a vieţii în conformitate cu voinţa lui Dumnezeu, voinţă exprimată în Sfânta Scriptură. Noi ştim că o astfel de atitudine îi va cere lui Isus să accepte crucea şi chiar să moară pe ea. Dar reuşita lui nu venea doar din tenacitatea sa, ci şi ea a fost susţinută de post şi de rugăciune. Într-adevăr, postul (care ne învaţă să spunem Nu! tentaţiei), rugăciunea (care ne pune în legătură permanentă cu Dumnezeu) şi trăirea în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu I-au dat lui Isus acel echilibru al omului voit de Dumnezeu. Drept dovadă ne stă sugestia atmosferei paradisiace care încheie episodul Ispitirii lui Isus în pustiu.
Pr. dr. Tarciziu Şerban
Calendarul săptămânii 1-8 martie 2020
1 D DUMINICA I DIN POST; Sf. Albin, ep.
2 L Sf. Angela a Crucii, clg.
3 M Ss. Cunegunda, împ.; Marin, ostaș m.
4 M Sf. Cazimir, rege (*); Sf. Ioan Anton Farina, ep.
5 J Ss. Luciu I, pp.; Teofil, ep.; Adrian din Cezareea, m.
6 V Sf. Coletta, fc.; Fer. Roza din Viterbo, fc.
7 S Ss. Perpetua și Felicitas, m. (*)
8 D DUMINICA A II-A DIN POST; Sf. Ioan al lui Dumnezeu, clg.
Gândul săptămânii
“Cea mai bună cale de a spune lui Dumnezeu că Îl iubim este aceea de a-I cere mereu să-L putem iubi tot mai mult.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
© 2020 don Giovanni Berti, www.gioba.it
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
