1 ianuarie 2024 • Sf. Fc. Maria, Născătoare de Dumnezeu • Fer. Marian, pr. m.
LECTURA I
Să pună numele meu peste fiii lui Israel şi eu îi voi binecuvânta!
Citire din cartea Numerilor 6,22-27
În zilele acelea, Domnul i-a zis lui Moise: “Spune-le lui Aaron şi fiilor lui: «Aşa să-i binecuvântaţi pe fiii lui Israel: Domnul să facă să strălucească faţa lui spre tine şi să se îndure de tine! Domnul să-şi înalţe faţa spre tine şi să‑ţi dăruiască pacea! Să pună numele meu peste fiii lui Israel şi eu îi voi binecuvânta!»”
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 66(67),2-3.5.6 şi 8 (R.: 2a)
R.: Dumnezeu să fie milostiv cu noi şi să ne binecuvânteze!
Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvânteze;
să-şi îndrepte spre noi faţa senină,
ca să fie cunoscută pe pământ calea ta
şi mântuirea ta la toate popoarele! R.
Să se veselească şi să strige de bucurie popoarele,
pentru că judeci popoarele cu dreptate
şi călăuzeşti neamurile pe faţa pământului! R.
Să te laude popoarele, Dumnezeule,
toate popoarele să te laude!
Să ne binecuvânteze Dumnezeu
şi să se teamă de el toate marginile pământului! R.
LECTURA A II-A
Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, născut din femeie.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Galateni 4,4-7
Fraţilor, când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să-i răscumpere pe cei care sunt sub Lege, ca să primim înfierea. Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu l-a trimis pe Duhul Fiului său în inimile noastre, care strigă: “Abba, Tată!” Aşa încât nu mai eşti sclav, ci fiu; iar dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor prin Dumnezeu.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
Evr 1,1-2
(Aleluia) După ce în trecut a vorbit în multe rânduri şi în multe moduri părinţilor noştri prin profeţi, Dumnezeu, în aceste zile din urmă, ne-a vorbit nouă prin Fiul. (Aleluia)
EVANGHELIA
Păstorii au plecat şi i-au găsit pe Maria, pe Iosif şi copilul culcat în iesle.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,16-21
În acel timp, păstorii au plecat deci în grabă şi i-au găsit pe Maria, pe Iosif şi copilul culcat în iesle. După ce l-au văzut, au făcut cunoscut ceea ce le fusese spus despre acest copil. Toţi cei care auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. Maria însă păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei. Apoi păstorii s-au întors glorificându-l şi lăudându-l pe Dumnezeu pentru tot ce au auzit şi au văzut, după cum le-a fost spus. Când s-au împlinit cele opt zile pentru circumciderea lui, i s-a pus numele Isus, aşa cum a fost numit de înger mai înainte de a fi fost zămislit.
Cuvântul Domnului
Comentariu la textele liturgice
Deseori auzim invocaţia: „Cu pruncul Isus să ne binecuvânteze Fecioara de sus”. Azi putem spune: „Cu Fecioara-Mamă de sus ne binecuvântează Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt prin pruncul Isus”. Theotokos (Născătoare de Dumnezeu) este binecuvântarea revărsată de Dumnezeu asupra neamului omenesc, fiindcă ne-a trimis prin ea pe Fiul său născut din femeie, ca să ne înveţe cum să ne naştem din Dumnezeu tot prin Fecioara Maria, care a avut menirea să păstreze în inima ei, nu numai ce au spus păstorii, bătrânul Simeon, prorociţa Ana despre pruncul Isus şi apoi Mântuitorul însuşi, ci mai are misiunea de a păstra în aceeaşi inimă tot ceea ce se va spune adevărat, bine şi frumos despre Isus, capul trupului mistic, şi despre Biserica sa, de fiecare om în parte, ca în ziua de apoi, când el va veni ca judecător, ea să poată scoate din comoara inimii de mamă tot ceea ce s-a spus despre el; de exemplu, creştinul, care salută pe altul cu „Lăudat să fie Isus”, va găsi în ea avocata mântuirii.
Ceea ce putem spune mai frumos şi ea să-şi găsească bucuria în a reţine în inima ei, este numele lui – Isus -, fiindcă Maria şi Iosif, tatăl purtător de grijă, i l-au pus în ziua a opta după naştere, conform cerinţei pline de iubire a Tatălui ceresc. Cu iubirea cu care i s-a dat, cu aceeaşi iubire a păstrat, ca pe cea mai mare comoară, numele de Isus.
Prin urmare, preamărind-o pe Preacurata în calitatea ei de Născătoare de Dumnezeu, preamărim numele lui Isus, ca Mântuitor al lumii şi cap al Bisericii.
În marea sa caritate, Dumnezeu l-a predestinat pe purtătorul acestui nume, Isus (şi nu trebuie să uităm că şi Maria l-a purtat în inima ei), să fie primul născut dintr-o mulţime de fraţi, capul unui trup mistic indefinit de mare, din ale cărui membre facem parte şi noi, precum şi toţi cei botezaţi. Isus este capul şi Biserica este trupul său. Fecioara-Mamă, având în inima ei comoara – numele lui Isus – este modelul Bisericii pentru felul cum trebuie să-l cinstească pe Mântuitorul, având numele lui drept cea mai mare comoară, fiindcă în numele lui Isus trebuie să se plece tot genunchiul în cer, pe pământ şi chiar în iad.
A ne pleca genunchiul în faţa lui Isus – faţa lui Isus ca om este aceea pe care i-a dat-o Maria şi în strălucirea dumnezeirii primite de la Tatăl – înseamnă a accepta ceea ce ea vrea să ne dea şi nouă: viaţa lui Isus. Împărtăşirea noastră cu viaţa lui Isus este în conformitate cu adorabila voinţă a Sfintei Treimi, fiindcă Sfânta Treime a revărsat în sfânta umanitate – în faţa lui Isus – toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei, adică toate comorile dumnezeirii, ca apoi să le reverse prin Maria asupra acelora care îşi vor pleca genunchiul înaintea feţei sale.
Acesta este minunatul mister al răspândirii vieţii supranaturale, care, mai mult decât oricare altul, a făcut să ne strălucească viaţa harului prin femeie la plinirea timpului şi să dobândim înfierea, naşterea noastră prin femeie, prin Fecioara Maria, pentru viaţa dumnezeiască.
Acesta este misterul numelui lui Isus, pe care apostolul Paul nu înceta să-l predice, mister ascuns veacurilor şi generaţiilor trecute, dar descoperit acum nouă, apoi, pe parcursul istoriei, tuturor acelora care îşi vor pleca genunchiul în faţa lui şi-i vor păstra numele în inima lor, asemenea fericitei Fecioare Maria. Într-adevăr, numai numele lui Isus este aducător de adevărată fericire, cum spera şi profetul (Habacuc): „Eu voi tresălta de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu”. Numele lui Isus este menit să ne inspire încredere, deoarece el însuşi ne-a spus că tot ceea ce vom cere în numele lui vom primi; în primul rând, conform cu numele lui, trebuie să-i cerem mântuirea de Cel Rău, fiindcă nu este alt nume dat oamenilor sub soare în care să ne putem mântui.
Anton Dancă, VADEMECUM (Consideraţii, pilde şi exemple pentru solemnităţi şi duminici). Anul A, Editura Presa Bună, Iași, 2005
Calendarul săptămânii 31 decembrie 2023 – 7 ianuarie 2024
31 D SFÂNTA FAMILIE: ISUS, MARIA ȘI IOSIF; Ss. Silvestru I, pp.; Melania; Ecaterina Labouré, fc.
1 L SF. FC. MARIA, NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU (ANUL NOU); Fer. Marian, pr. m.
2 M Ss. Vasile cel Mare și Grigore din Naziannz, ep. înv. **
3 M Psf. Nume al lui Isus *; Ss. Argeu, Narcis și Marcelin, frați, Claudion și îns., m. din Tomis *; Genoveva, fc.
4 J Sf. Angela din Foligno, văduvă
5 V Ss. Emiliana, fc.; Eduard Mărturisitorul, rege
6 S EPIFANIA DOMNULUI; Sf. Andrei Corsini, ep.
7 D BOTEZUL DOMNULUI; Ss. Raymund din Penyafort, pr.; Lucian din Antiohia, pr. m.
Gândul săptămânii
“Cel care se despoaie pentru ceilalţi, se îmbracă cu Cristos.”
(Fericitul Vladimir Ghika)
© 2023 don Giovanni Berti, www.gioba.it
Foaia liturgică este un instrument liturgic pus la dispoziție de Actualitatea Creștină, revista Arhidiecezei Romano-Catolice de București / www.actualitatea-crestina.ro
