Cine nu s-a oprit măcar o dată asupra scenei nașterii lui Isus? Ea ne face să ne punem întrebări, să vrem să-i pătrundem atmosfera, să ne imaginăm ce au simțit cei aflați acolo. În anii precedenți am scris despre personajele pe care Evangheliile sau tradiția le prezintă în relatarea nașterii: îngeri, păstori, magi. Acum vom vorbi de ființele necuvântătoare, animalele.
Cunoaștem tabloul tipic de Crăciun: în partea de sus, îngerii vestind bucurie mare. În partea de jos, drept în mijloc, Pruncul în iesle: Dumnezeu care s-a coborât luând chip de om. Chiar lângă El, privindu-l cu nesaț, stau Maria și Iosif; păstorii îi înconjoară și, puțin mai într-o parte, magii se pleacă și aduc daruri. Printre toate aceste personaje, tradiția pune și câteva animale: un bou, un măgar, niște oi, una sau două cămile. Ele atrag atenția copiilor, mai puțin poate pe cea a adulților, deprinși să-și pună probleme mai abstracte…
Ce caută animalele aici? Au o semnificație aparte? Sunt și ele personaje, sau doar figuranți?… Precizăm că niciunul dintre aceste animale nu apare în Evanghelii – afară, poate, de oi, căci Luca 2,8 ne spune că îngerii au dat de veste unor păstori care „păzeau turmele pe timpul nopţii”. Tradiția (cf. Neemia 3,16) arată că acești păstori erau dintr-un sătuc de lângă Betleem numit Bet-Ţur și că-și pășteau oile pe pășunile de unde David fusese chemat să păstorească poporul lui Dumnezeu (1Cronici 11,2). Mișna, străveche sursă iudaică, spune că turmele din jurul Betleemului, aflat la mică distanță de Ierusalim, Orașul Sfânt, erau și ele sfinte într-un fel, deoarece din ele se alegeau animalele de jertfă pentru Templu. Astfel, mieluții pe care îi vedem privind cu uimire ieslea sunt de fapt un simbol și o prefigurare a Domnului Isus, Mielul lui Dumnezeu care va fi jertfit în sărbătoarea Paștelui.
Însă chiar lângă ieslea lui Isus, „suflând ca să-l încălzească”, tradiția așază un bou și un măgar. Ei sunt menționați doar în evangheliile apocrife, unde se pare că și-au făcut loc în baza traducerii eronate a lui Habacuc 3,2 (în versiunea Bibliei numită Vetus Latina): „Între două animale vei fi cunoscut.” Este însă normal ca astfel de animale să se fi aflat în grota-staul unde s-a născut Isus: la iudei, care aveau o serie de criterii după care împărțeau animalele în „curate” și „necurate”, boul și măgarul erau animale curate și ținute pe lângă casă. Pentru marea lor putere de muncă și pentru supunerea lor, boul și măgarul erau aproape ca o parte a familiei și se bucurau de anumite privilegii: de exemplu, odihna sabatului li se aplica și lor.
Alta era însă situația cu cămilele: ele erau considerate „necurate” și, de aceea, deși erau semn evident de bogăție și statut social ridicat, erau ținute în afara gospodăriei. Cămilele erau asociate cu călătoriile și țările îndepărtate, cum ar fi acelea de unde veneau magii. Vedem astfel cum, prin poziția și simbolistica lor, prezența animalelor transmite un mesaj: Isus a venit și-i strânge în jurul lui pe toți, pe apropiați și îndepărtați, pe săraci și bogați, pe curați și necurați, pentru că toți avem nevoie de mântuire.
Liana Gehl
Actualitatea creştină, nr. 13/2022, Anul XXXIII, p. 20.
