Text: Iulia Cojocariu
Îngerul din Femeia adulteră apare îmbrăcat ca un diacon oriental, cu o panglică în păr, și se prezintă astfel: „Eu sunt unul din îngerii voștri păzitori, frate geamăn cu sufletul vostru predestinat, ruda voastră cea mai apropiată, mai apropiată decât cea din carnea și sângele vostru, […] duhul curat care se aseamănă cu voi mai mult – cel ce este icoana aidoma a ceea ce Dumnezeu ar fi voit să fiți – și ceea ce nu veți fi niciodată îndeajuns, […] cel care vă întovărășește fără odihnă zi și noapte, […] cel al cărui chip se adumbrește în fața greșelilor voastre, […] prietenul duios care trebuie să vă întovărășească, tremurător, în clipa fără întoarcere a agoniei… Eu sunt cel pe care Dumnezeu l-a hărăzit numai vouă… Sunt acela pe care Dumnezeu l-a hărăzit să vă iubească…”.
Găsim în această prezentare a îngerului principalele puncte ale învățăturii despre îngerii păzitori: ei sunt cei care îi însoțesc mereu pe oameni, cei pe care oamenii pot să conteze, căci le sunt alături. Interesantă este insistența lui Vladimir Ghika pe faptul că îngerii sunt rudele cele mai apropiate ale oamenilor, că se aseamănă oamenilor și că sunt, de fapt, ceea ce Dumnezeu ar fi voit să fie oamenii.
Un „gând” al Monseniorului Ghika vorbește despre cum ar fi lumea fără îngeri: „Lumea fără îngeri, nu ar mai fi vești bune, nu ar mai fi misiuni, nu ar mai fi rugăciuni de însoțit, nu ar mai fi haruri de ascuns în suflet la locul voit, nu ar mai fi ecoul unei bucurii, nu ar mai fi pază cu privire la pericole sau la ocazii, nu ar mai fi tovărășia cu cel mai bun și cel mai apropiat dintre frații noștri în Dumnezeu. Iar materia însăși, lipsită de toată această mișcare – de toată această viață și de aceste rezonanțe – pustiită, descompusă, împietrită” (1).
De altfel, cuvântul înger apare frecvent în „gândurile” Monseniorului Ghika. Sunt aproximativ 300 de „gânduri” care conțin acest cuvânt.
Unul dintre cele mai frumoase texte cu privire la suferința omului și la rolul ei în lucrarea lui Dumnezeu face din îngeri intermediari între această suferință și Mântuitorul care îi dă valoare: „Când inima ta sângerează, împlinind lucrarea lui Dumnezeu, îngerii vin și își umezesc buzele în potirul sângelui tău, pe care Fiul lui Dumnezeu îl ridică atunci, încet, în liniște, deasupra unei mulțimi pe care nu o vezi, dar care, fără să știe, asistă și pe care tu o asiști” (2).
Omul se poate bucura și poate conta pe prezența îngerului și chiar a îngerilor, a celor nouă coruri de îngeri, care cântă în suflet urcând scara. Și urmează nouă cântări: „A-l iubi pe Dumnezeu. A iubi în Dumnezeu. A nu iubi decât în Dumnezeu. A iubi totul pentru iubirea lui Dumnezeu. A iubi totul în Dumnezeu. A nu iubi totul decât în Dumnezeu. A-l iubi pe Dumnezeu numai pentru Dumnezeu. A nu iubi nimic atât cât pe Dumnezeu. A-l iubi pe Dumnezeu din toată forța lui Dumnezeu” (3).
În unul din caietele părintelui Georges Schorung se găsește o pagină (4) care concentrează toată învățătura despre îngeri, așa cum o regăsim și în prologul piesei Femeia adulteră.
———————–
[1] Vladimir Ghika, [Gânduri], γ, Arhiva V. Ghika – ARCB, Fond Institutul Vladimir Ghika.
[2] Vladimir Ghika, Pensées pour la suite des jours, Beauchesne, Paris, 1962, 145.
[3] Ibidem, 158.
[4] „Resumé de mon entretien avec le prince Ghika sur le rôle des anges dans la Création et dans nos vie” în Caiete Schorung XX, 125, Arhiva V. Ghika – ARCB, Fond Institutul Vladimir Ghika.
„Femeia adulteră. Învățătura despre îngeri”, de Iulia Cojocariu, în „Actualitatea creștină”, nr. 06/2017, Anul XXVIII, p. 27.
