După instituirea sărbătorii lui Cristos, Regele Universului în anul 1925 de către Papa Pius al XI-lea, ca o paralelă mariologică și în răspuns la solicitările credincioșilor, în 1954, cu ocazia centenarului dogmei Neprihănitei Zămisliri, Papa Pius al XII-lea, prin scrisoare enciclică Ad coeli Reginam a instituit sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria Regină, care se celebrează în fiecare an la 22 august, la șapte zile după celebrarea sărbătorii Adormirii Maicii Domnului.
Părinții conciliari explică în Lumen gentium: „Fecioara Neprihănită, păstrată neatinsă de orice pată a păcatului strămoșesc, la capătul vieții sale pământești a fost ridicată cu trupul și cu sufletul în gloria cerească și a fost înălțată de Domnul ca Regină a Universului, pentru a fi mai pe deplin asemenea Fiului ei, Domnul Domnilor și învingător asupra păcatului și a morții” (nr. 59).
Regalitatea mesianică este o demnitate la care sunt destinați toți creștinii. Însă Sfânta Fecioară împlinește în ea, înaintea tuturor, promisiunea lui Isus: „Voi sunteți cei care ați rămas cu mine în încercările mele. Și eu rânduiesc pentru voi o împărăție, așa cum Tatăl a rânduit pentru mine; ca să mâncați și să beți la masă cu mine în împărăția mea și să vă așezați pe tronuri ca să judecați cele douăsprezece triburi ale lui Israel” (Lc 22,28-30).
