Pomul se cunoaşte după roade (cf. Mt 12,33)
Sfințenia nu are vârstă și nici nu este limitată de timp și spațiu. Chiar și copiii și adolescenții pot deveni sfinți și pot da mărturie, prin viaţa lor, despre fidelitatea faţă de Cristos. Așa cum este cazul celor doi păstorași de la Fatima, Francisc și Iacinta Marto, care aveau 11, respectiv 10 ani când au murit de gripă spaniolă și pe care Papa Francisc îi va proclama sfinţi la 13 mai, în timpul călătoriei sale apostolice în Portugalia.
Era 13 mai 1917 când Sfânta Fecioară Maria s-a arătat pentru prima oară la Cova da Iria, în apropiere de Fatima, în Portugalia. Protagoniștii acestei apariții au fost Lucia, Iacinta și Francisc, trei copii de condiție umilă, dar profund credincioși, crescuți în familii creștine, practicante, învățați de mici să-l iubească pe Dumnezeu și să se roage cu fervoare Sfintei Fecioare Maria.
Anul acesta se celebrează centenarul acestor apariții. Vizitând Fatima în 2010, Papa Benedict al XVI-lea, acum emerit, le spunea credincioșilor, referindu-se la acest eveniment: „Peste șapte ani vă veți întoarce aici pentru a celebra centenarul primei vizite făcute de Doamna venită din cer ca Învățătoare care îi introduce pe micii vizionari în cunoașterea intimă a iubirii trinitare și îi face să-l guste pe Dumnezeu însuși ca lucrul cel mai frumos din experiența umană. O experiență de har, care i-a făcut să devină îndrăgostiți de Dumnezeu în Isus, până într-atât încât Iacinta exclamă: Îmi place atât de mult să-i spun lui Isus că-l iubesc! Atunci când îi spun aceasta de multe ori, mi se pare că am un foc în piept, dar nu mă ard. Și Francisc spunea: Ceea ce mi-a plăcut mai mult decât orice a fost să îl văd pe Domnul nostru în acea lumină pe care Mama noastră ne-a pus-o în piept. Îl iubesc atât de mult pe Dumnezeu! (Memoriile Sorei Lucia I, 42 și 126)”.
Aparițiile și semnele supranaturale marchează istoria, intră în viața oamenilor și însoțesc drumul omenirii, surprinzându-i pe credincioși și pe necredincioși. Aceste manifestări, care nu pot să intre în contradicție cu conținutul credinței, trebuie să conveargă către obiectul central al vestirii lui Cristos: iubirea Tatălui, care face să se nască în oameni convertirea și ne dă harul de a ne abandona lui cu devotament filial. La fel este și mesajul de la Fatima care, cu îndureratul apel la convertire și la pocăință, ne introduce în realitate în însăși inima Evangheliei.
La 13 mai 2000, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, în timpul vizitei sale la sanctuarul de la Fatima, i-a beatificat pe frații Iacinta și Francisc Marto, cei doi păstorași care, împreună cu Lucia, au fost martorii moară în anul 2005 – își amintește în Memoriile sale că verișorii săi, Iacinta și Francisc, după apariții, au început să trăiască din ce în ce mai intens viața creștină în conformitate cu darurile primite. Mai mult ca înainte – își amintește Sora Lucia – „viața lor era acum centrată pe Dumnezeu într-un mod extraordinar. Scopul principal al vieţii lor era să facă voinţa lui Dumnezeu în toate; pentru aceasta dedicau mult timp rugăciunii și acceptau sacrificii și suferinţe pe care le ofereau pentru convertirea păcătoșilor, așa cum au învăţat de la Sfânta Fecioară Maria”.
Viața lui Francisc – născut la 11 iunie 1908 – și a sorei lui, Iacinta – născută la 11 martie 1910 – a fost scurtă și simplă. Au trăit doar din iubire și pentru iubire, care le-a fost descoperită lor de acea lumină care iradia din mâinile Doamnei atât de frumoase. La sfârșitul anilor 1918, Francisc și Iacinta au fost afectați de o epidemie bronhopulmonară. Sfânta Fecioară le spusese, de altfel, că vor merge repede în Cer, și de aceea păstorașii au înțeles că se apropia ceasul. Francisc avea să moară la 4 aprilie 1919, în casa părintească, iar Iacinta, la 20 februarie 1920, într-un spital din Lisabona. Suferințele lor au fost acceptate fără revoltă, au fost primite ca un dar în sine și oferite pentru convertirea păcătoșilor, pentru Biserică.
Când, într-o zi, Doamna înveșmântată în alb i-a apărut din nou Iacintei, anunțând-o că după multă suferință, avea să moară singură într-un spital din Lisabona și că Ea însăși va merge să o ia și să o conducă în Cer, Iacinta a exclamat, plină de inocență și maturitate: O, Isuse, acum poți converti mulți păcătoși, pentru că acest sacrificiu este foarte mare (Memoriile Sorei Lucia, 62).
Canonizarea celor doi frați este o confirmare, din partea Bisericii, a credibilității aparițiilor de la Fatima. Și – așa cum spune Isus –, pomul se cunoaște după roade (cf. Mt 12,33). Sfințenia acestor doi păstorași, recunoscută și proclamată de Biserică, ne arată că Dumnezeu a intervenit cu putere în viața lor și că ei au trăit în mod autentic credința creștină. Fiind vorba de doi copii, canonizarea lor scoate în evidență faptul că și ei pot trăi în mod eroic virtuțile creștine și pot fi un exemplu pentru ceilalți creștini. În plus, într-o lume în care copiii sunt adesea victime ale exploatării și traficului de persoane, recunoașterea sfinţeniei celor doi este o dovadă că acești copii sunt, în schimb, „martori ai adevărului și ai libertății, mesageri ai păcii pentru o lume reconciliată în iubire”, după cum arăta Cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregației pentru cauzele sfinților, în cadrul consistoriului din 20 aprilie a.c.
Spunea Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea: „Așa cum în Evanghelie Isus manifestă o încredere aparte în copii, la fel Mama Sa, Maria, le-a rezervat celor mici, în decursul istoriei, grija ei maternă. Gândiți-vă la Sfânta Bernadeta de la Lourdes, la copiii de la Salette și, în secolul nostru [al XX-lea], la Lucia, Francisc și Iacinta de la Fatima… Este adevărat: Isus și Mama Sa îi aleg adesea pe copii pentru a le încredința misiuni importante pentru viața Bisericii și a omenirii” (Ioan Paul al II-lea, Scrisoare către copii, Anul Familiei).
Astfel, întăriți de exemplul de credință al acestor doi copii, să ne încredințăm și noi grijii materne a Preacuratei Fecioare Maria, siguri fiind că fiecare este prețios în ochii ei, și să o rugăm cu cuvintele cu care Papa Francisc ne-a încredințat pe toți Mamei Cerești, în primul său an de pontificat: „Sfântă Fecioară Maria de la Fatima […], ocrotește viața noastră în brațele tale: binecuvântează și întărește fiecare dorință de bine, însuflețește și susține credința; luminează și păstrează vie speranța; suscită și înviorează caritatea; călăuzește-ne pe toți pe calea sfințeniei. Învață-ne să-i iubim asemenea ție, cu o iubire aparte, pe cei mici și săraci, pe cei excluși și suferinzi, pe cei păcătoși și cu inima rătăcită: adună-ne pe toți sub ocrotirea ta și încredinţează-ne tu pe toţi preaiubitului tău Fiu, Domnul nostru Isus. Amin.” (Papa Francisc, fragment din Act de încredințare Fecioarei Maria de la Fatima, 13 octombrie 2013).
PS Cornel Damian
Episcop auxiliar de București
Editorial – Actualitatea creştină, nr. 05/2017, Anul XXVIII, pag. 3-4.
