Ne aflăm în plin timp pascal. Începând din Duminica Învierii lui Isus Cristos încercăm să descoperim în viețile noastre care sunt acele „fapte minunate ale Domnului”, săvârșite pentru a ne da sau a ne reda acea plinătate de viață după care aspiră ființa noastră.

Toată pedagogia textelor biblice meditate de noi în aceste zile pascale ne-a educat cum să descoperim în evenimentele în care am fost protagoniști prezența puternică de salvare și de reînnoire a vieții. În concret, acolo unde ochiul de carne nu descoperă decât „curiozități” ori „simple coincidențe”, ochiul duhovnicesc descoperă urmele trecerii pline de măreție a lui Isus Cristos Înviat care a umplut ființele noastre de Viața cea nouă care este rodul bunăvoinței, al iubirii și al milostivirii sale.

Autorul Psalmului 107 a evocat în cântarea sa mai multe evenimente dramatice trăite de strămoșii săi ori de conaționali contemporani ai săi, evenimente care au un deznodământ fericit. Elementul lor comun a fost acela al invocării încrezătoare a Celui care singur putea să-i elibereze din sclavia Egiptului, din pericolele pustiului Sinai, din exilul Babilonului sau din vâltoarea valurilor mării pe cei care făceau comerț.

Astfel, autorul (adesea protagonist) proclamă: Preamăriți-l pe Domnul, pentru că este bun, veșnică este îndurarea lui! Așa să spună cei răscumpărați de Domnul din mâna asupritorului, pe care i-a adunat din [toate] țările: de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la miazăzi! Rătăceau prin pustiu și nu găseau nicio cetate în care să poată locui; [sufereau] de foame și de sete: viața se stingea în ei. În strâmtorarea lor, au strigat către Domnul și i-a mântuit din necazurile lor; i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într-o cetate în care să poată locui. Cei care plecau pe mare în corăbii și făceau negoț pe apele cele mari au văzut lucrările Domnului și minunile lui în adâncuri. Domnul a liniștit furtuna și valurile s-au potolit. Să-l laude pe Domnul pentru bunătatea lui, pentru minunile făcute în folosul fiilor oamenilor!

Astfel de evenimente, pe care le putem citi ca paradigme ori metafore ale trăirilor noastre, ne încurajează să continuăm să credem în prezența Domnului înviat în viețile noastre și să apelăm la ajutorul lui. 

Preamăriți-l pe Domnul, pentru că este bun,/ veșnică este îndurarea lui!/ Așa să spună cei răscumpărați de Domnul/ din mâna asupritorului,/ pe care i-a adunat din [toate] țările:/ de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la miazăzi!/ Rătăceau prin pustiu/ și nu găseau nicio cetate în care să poată locui. (Ps 107, 1-4)

Pr. Tarciziu Șerban


Actualitatea creştină, nr. 9/2018, Anul XXIX, p. 22.

Show Buttons
Hide Buttons