VIZITAREA CELOR ÎNCHIȘI
Vladimir Ghika în vizită la Văcărești
Text: Iulia Cojocariu
Printr-o scrisoare din 15 mai 1944, Penitenciarul Central Femei Ilfov îl invita pe Vladimir Ghika să fixeze o dată pentru a veni la Penitenciar ca să le spovedească şi să le împărtăşească pe deţinutele greco-catolice şi romano-catolice. Câteva detalii legate de vizitele la închisoarea Văcăreşti desprindem din agenda Monseniorului Ghika din anul 1944.
Pe lângă întâlnirile zilnice cu diverse persoane, Liturghiile pe care le celebra, Monseniorul notează de multe ori în agendele sale şi fapte sau evenimente mai deosebite, chiar şi condiţiile meteorologice, uneori. Astfel, în anul 1944, a notat şi prealarmele, alarmele, alarmele false, bombardamentele care au avut loc.
Desen în creion, de Vladimir Ghika
La închisoarea Văcăreşti a mers pe 21 mai, apoi pe 24 mai, când a celebrat Liturghia, le-a spovedit şi le-a împărtăşit pe o parte din deţinute. În ziua de 31 mai, a celebrat o Liturghie greco-catolică. Din agendă aflăm că au fost prezente 100 de deţinute, că a fost o prealarmă şi o alarmă care au întrerupt Liturghia la Evanghelie, că au urmat predică, rugăciuni, acte de căinţă şi că apoi s-a reluat Liturghia. Pe data de 28 iunie a fost un bombardament în urma căruia şi-au pierdut viaţa 52 de deţinute. Monseniorul a vizitat Penitenciarul în ziua următoare, când a consemnat că au fost prezente mai multe sute de persoane, că s-a celebrat Liturghia şi că s-au făcut rugăciuni pentru cele 52 de deţinute răposate. Vladimir Ghika a continuat să meargă cu regularitate la Penitenciarul Văcăreşti, aproximativ de două ori pe lună, pentru a celebra Liturghia şi pentru a le asista din punct de vedere spiritual pe deţinute.
Deținutele i-au trimis o scrisoare cu urări de Crăciun, datată 24 decembrie 1944 și semnată de 78 de persoane. Femeile se arată recunoscătoare că a stat cu ele în timpul bombardamentelor, „atunci când alţii fugeau să-şi apere viaţa”, le-a mângâiat, s-a rugat pentru ele și familiile lor. „Aţi şters atâtea lacrimi şi aţi cerşit atâta har fără niciun fel de recompensă bănească, decât chemarea de adevărat Preot condus de Maica Domnului – Fericiţi cei ce vor cerceta pe cei închişi, cei mai mici fraţi ai Domnului”.
Scrisoarea a fost însoţită de o alta din partea conducerii Penitenciarului în care, pe de o parte, se spune că urarea deţinutelor era „drept recunoştinţă ca o manifestare spontană a sufletului lor, pentru spiritul de jertfă şi bunătatea ce aţi avut-o faţă de deţinutele noastre”, iar, pe de altă parte, i se mulţumeşte „pentru aportul ideal depus în educaţia morală sufletească a deţinutelor”.
Monseniorul a ajutat și material, nu numai sufletește. O scrisoare din 2 iulie 1944 menţionează o donaţie de medicamente făcută de Vladimir Ghika penitenciarului pentru tratamentul deţinutelor. În alte două scrisori, conducerea penitenciarului îi mulţumeşte pentru suma de bani trimisă cu care „conform dorinţei deţinutelor s-a îndulcit regimul în Penitenciar”, iar deţinutele – „fiicele duhovniceşti ale Excelenţei Voastre” – îi mulţumesc pentru darul primit, ca şi pentru „nenumăratele rugăciuni sufleteşti de care am beneficiat în tot timpul cât am avut fericirea să vă avem în mijlocul nostru”. De asemenea, deţinutele îl informează că în ziua de 24 ianuarie 1945 au primit puţin vin fiecare, iar din restul banilor s-a cumpărat gaz pentru încălzirea sobei, „întrucât atunci nu aveam combustibil”. Şi această scrisoare este însoţită de numele şi semnăturile a 75 de deţinute.
[Actualitatea creștină, nr. 12/2015, Anul XXVI, serie nouă, p. 19]
