Faceţi aceasta în amintirea mea (Lc 22,19)
În fiecare zi, în întreaga lume, este celebrată Sfânta Liturghie. Sfânta Jertfă a Mântuitorului nostru este trăită de întreaga creștinătate ca fiind actuală și niciodată de domeniul trecutului. Noi, în România, suntem binecuvântați, pentru că avem multe biserici unde în fiecare zi e celebrată Sfânta Cină. Avem posibilitatea să alegem unde vrem să participăm la Sfânta Liturghie, mai ales în orașele mari. De-a lungul istoriei, mulți credincioși catolici au luptat pentru libertatea de a putea trăi credința în Domnul, fără frică. Preoții și credincioșii nu sunt în situația de a se ascunde prin case pentru a celebra Sfânta Liturghie.
Din păcate, ne plângem că Sfânta Liturghie durează mult, e plictisitoare, preotul predică foarte mult, corul nu este pregătit, cei care vin la Sfânta Liturghie nu se ridică la nivelul așteptărilor noastre. Căutăm motive să stăm departe de pătimirea, moartea și învierea Domnului nostru Isus Cristos, pe când în alte locuri din lume creștinii încă se adună în ascuns pentru a putea participa la Sfânta Liturghie și la celelalte Sfinte Sacramente. Sunt persecutați pentru că doresc ca împreună cu preotul să aducă lauda cea mai înaltă Tatălui ceresc și vor să trăiască cuvintele Mântuitorului pe care le-a lăsat ca moștenire veșnică Bisericii: Faceți aceasta în amintirea mea! (Lc 22,19). A prețui cuvintele Mântuitorului este un semn de mulțumire pe care îl putem oferi în cinstea celor care au luptat sau luptă pentru libertatea de manifestare a credinței.
Putem trăi cu prejudecata că în unele locuri din lume nu este nimic valoros. Dar, în timp, putem descoperi în aceste spații o cultură bogată, nu doar din punct de vedere material, ci și spiritual. Înaintașii care și-au dăruit viața studierii înțelepciunii lasă ca moștenire cuvinte și obiceiuri care devin pentru mulți un exemplu, un mod de a trăi viața. Deoarece aceste tradiții înțelepte au sădite în ele valorile Binelui, Frumosului, înseamnă că sunt căutări ale Adevărului, deci căutarea lui Dumnezeu.
Mulți încă nu realizăm că suntem binecuvântați de Dumnezeu. Tatăl milostiv a permis, prin strămoșii noștri în credință, ca Vestea cea bună să ajungă la noi: la inima și mintea noastră. Să nu fim egoiști și să păstrăm moștenirea dată de Dumnezeu numai pentru noi, ci să o dăruim și celorlalți. Să ne trăim astfel viața de creștini încât să fim exemple atât pentru urmașii noștri, cât și pentru cei de alte credințe.
Pr. Ștefan Lenghen
Actualitatea creştină, nr. 4/2022, Anul XXXIII, p. 26.
