„Timpul liber să fie deci bine folosit pentru relaxarea spiritului și pentru întărirea sănătății minții și a trupului, prin activități și studii liber alese, prin călătorii spre alte meleaguri (turism), […] prin exerciții și manifestări sportive care ajută la menținerea echilibrului psihic, individual și colectiv…”
– Constituția pastorală Gaudium et spes (1965), nr. 61
Chiar există un timp pentru toate, un timp pentru muncă și un timp pentru odihnă. Papa Francisc a insistat asupra acestui fapt nu de puține ori, repetând că nu am fost creați și nu existăm doar pentru a munci.
Trăim într-o societate care aplaudă productivitatea, goana zilnică după tot felul de lucruri și experiențe și în care fiecare spațiu și minut ar trebui umplute cu inițiative și activități. În loc să recunoaștem odihna ca fiind o componentă vitală pentru a trăi o viață echilibrată, înfloritoare, tindem să o vedem doar ca pe o șansă de a ne opri și de „a ne reîncărca bateriile” astfel încât să ne putem întoarce la muncă. Trebuie să conștientizăm însă că nu funcționăm precum mașinile și că valoarea/demnitatea noastră nu e determinată de capacitatea de a munci și de a produce. Știm sau ar trebui să știm că valoarea noastră provine din identitatea noastră de fii și fiice ale lui Dumnezeu, iar odihna noastră ar fi firesc să decurgă din acest adevăr. Pentru că am fost făcuți după chipul și asemănarea Sa, avem libertatea de a ne opri din munca noastră, așa cum a făcut El.
Nu putem nega că există o tensiune între a avea, mai ales vara, programul nostru ocupat cu ceea ce poate nu reușim să facem peste an, cu excursii și evenimente, și dorința de a nu face absolut nimic. Mulți ajung să simtă că lipsa unei activități continue este egală cu o mare pierdere de timp. Soluția nu este să ne umplem întregul timp liber pe care îl avem la dispoziție cu activități, ci să „pierdem” timpul cu folos. Aceasta implică pur și simplu să reînvățăm cum să ne odihnim și cum să fim prezenți în momentul prezent.
Avem cu toții nevoie să mai lăsăm în urmă iureșul și lumea noastră de zi cu zi pentru a-L întâlni pe Dumnezeu în suflul creației, pentru a contempla, pentru a ne „trage sufletul” și a ne reconecta cu noi înșine. Avem cu toții nevoie să găsim acea tihnă fără de care nu putem prețui bogăția vieții. Și de aceea e important să umplem mai degrabă de sens timpul nostru liber prin activități cu adevărat dătătoare de viață.
Relaxarea nu este trândăvie, ci oportunitatea de a ne cufunda în activități care hrănesc și bucură sufletul, mintea, care reenergizează și întăresc trupul.
E vară, e timpul vacanței mari. Odihna e sacră. Faceți ca timpul liber chiar să conteze și permiteți-i să vă (re)aducă în contact cu Adevărul, Binele și Frumosul. Pe locuri, fiți gata, odihniți-vă!
Monica Râpeanu
Actualitatea creştină, nr. 7/2024, Anul XXXV, p. 16.