„Nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și am auzit” (Fap 4,20)
Sfântul Părinte, prin fiecare binecuvântare pe care o dă, prin predicile și catehezele pe care le susține și prin documentele și mesajele pe care le emite, răspunde întregii Biserici atât la problemele pe care le întâmpină zilnic, cât și tuturor persoanelor de bunăvoință care vor să înțeleagă și să trăiască Cuvântul lui Dumnezeu. Această grijă pastorală a Papei ne ajută pe toți să redescoperim că fiecare om de pe acest pământ este iubit de Cel care este Iubire și protejat de harul Său.
Cuvintele Sfinților Apostoli Petru și Ioan care stau la fundamentul Mesajului Sfântului Părinte pentru Ziua Mondială a Misiunilor din acest an: „Nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și am auzit” (Fap 4,20) sunt o invitație pentru fiecare dintre noi „să luăm asupra noastră” și să facem cunoscut ceea ce purtăm în inimă. Această misiune este și a fost mereu identitatea Bisericii: „Ea există pentru a evangheliza” (Sfântul Paul al VI-lea, Exortația apostolică Evangelii nuntiandi, 14). În drumul vieții noastre putem să întâlnim frați și surori care ajung să nu vadă invitația la convertire pe care o face Domnul, să nu înțeleagă motivul pentru care să-l urmeze pe Isus Cristos, să trăiască viața de zi cu zi în prezența harului lui Dumnezeu și să transmită celorlalți oameni frumusețea de a fi mântuiți. Dar ce contribuie la această distrugere a relației omului cu Creatorul? Sfântul Părinte oferă un răspuns la această întrebare: „Viața noastră de credință slăbește, pierde profeție și capacitate de uimire și recunoștință în izolarea personală sau închizându-se în grupuri mici.”
Pentru ca să nu ne înstrăinăm de invitația pe care o primim mereu din partea Domnului, este esențial să păstrăm, în inima noastră, vie legea iubirii și să fim parte activă în munca de evanghelizare a Bisericii. De asemenea, păstrând comuniunea cu Sfântul Părinte „auzim răsunând în comunitățile noastre și în familiile noastre cuvântul vieții care răsună în inimile noastre și ne spune: «Nu este aici, a înviat» (Lc 24,6); cuvânt de speranță care strică orice determinism, și celor care se lasă atinși le dăruiește libertatea și îndrăzneala necesare pentru a se ridica în picioare și a căuta cu creativitate toate modurile posibile de a trăi compasiunea, «sacramental» al apropierii lui Dumnezeu de noi care nu abandonează pe nimeni pe marginea drumului” (Mesajul pentru Ziua Mondială a Misiunilor).
Să răspundem deci, prin viața noastră, la invitația pe care o primim de la bunul Dumnezeu!
Actualitatea creştină, nr. 10/2021, Anul XXXII, p. 26.
