Conform unui raport al nunțiului F. Marmaggi
Raportul nunțiului Marmaggi către Cardinalul Gasparri din 1 octombrie 1921, în care relatează vizita sa în episcopiile catolice ale României, începe cu enumerarea „normelor” pe care și le-a stabilit pentru o bună reușită a acțiunii: 1) să evite tot ceea ce ar putea „da un nou impuls patimilor politice”; 2) să manifeste „o egală considerație și afecțiune pentru catolicii de orice naționalitate și de orice rit”; 3) să arate „toată considerația” autorităților locale (politice, civile și militare); 4) să fie atent la tot ceea ce i-ar putea ofensa pe necatolici. Iată cum a decurs vizita făcută în Moldova.
„Iași – Am sosit în acest oraș, al doilea al României, în dimineața de 9 iulie. Primire ca la carte, chiar și din partea Autorităților laice: prefect, primar, șeful poliției, generalul comandant al Corpului IV al armatei însoțit de alți generali, președintele tribunalului, procurorul general, principele Albert Ghica etc. etc. De la gară, cu mare pompă, m-am dus la catedrală, unde episcopul, abilul și zelosul Monsenior Cisar mi-a adresat, în franceză, un inspirat discurs, căruia i-am răspuns și eu tot în franceză. Apoi TE DEUM, Sfânta Liturghie și procesiune publică. De notat impresionantul prânz – servit cu o aristocratică finețe, în splendidul Institut al Surorilor Notre Dame de Sion – mai ales cât privește discursurile care s-au ținut. A vorbit din nou Monseniorul Episcop, începând cu această frumoasă re-evocare: «Trecând Milcovul, mic râuleț din apropierea Focșaniului, care marca pe vremuri frontiera vechiului principat Moldova, Excelența Voastră ați pus piciorul pe pământul eroic al lui Ștefan cel Mare, Principele care a dat 36 de bătălii cu dușmanii țării, în timpul domniei sale de aproape jumătate de secol. Acel principe era în relații optime mai ales cu Pontiful Suprem Sixt al IV-lea […]. Dar, aducându-vă omagiu, privirile noastre se îndreaptă către Roma, unde domnește vrednicul de laudă Părinte al creștinătății, așezat pe catedra Sfântului Petru, și inimile noastre îi exprimă cea mai vie recunoștință pentru a ne fi onorat și prețuit atât de mult […].»
Au urmat alte discursuri referitoare la fraternitatea latină, la misiunea Romei creștine, la binefacerile Pontificatului roman și acelea, în mod special, dobândite de actualul Suveran Pontif, mai ales în dureroasa perioadă a războiului. Nu a lipsit salutul prefectului provinciei, Domnul Pogonat, care, relevând în persoana Nunțiului caracterul de misionar al Sacrului Principe al religiei și al păcii, PAPA, a semnalat, cu un cald și mișcător accent de entuziasm, opera misionară a Bisericii în toate epocile și în toate părțile lumii, iradiind credința, civilizația și dragostea, și a spus, cu curaj, că apostolatul dă mărturie despre Biserica lui Isus Cristos și că viitorul va fi al său. […]. Eu am răspuns, referindu-mă la cele spuse de oratorii precedenți, arătându-mi recunoștința pentru onorurile ce mi s-au adresat, dar fiind și mai recunoscător și profund mișcat pentru un așa de drept și demn omagiu adus Persoanei Vicarului lui Isus Cristos, a cărui operă de adevărată dreptate și inefabilă caritate, în timpul ultimului flagel, am relatat-o pe scurt. […].”
Vizita nunțiului în Moldova a continuat la Galați și Brăila, unde a avut parte de aceeași distinsă atenție și ospitalitate.
Mons. Ieronim Iacob
Actualitatea creştină, nr. 10/2021, Anul XXXII, p. 33.
