Conform unui raport al nunțiului F. Marmaggi
Mons. Francesco Marmaggi, Arhiepiscop titular de Adrianopol, este primul nunțiu apostolic în România (1 septembrie 1920 – 30 mai 1923). Sosit la București (17 oct. 1920), Mons. Marmaggi, împreună cu secretarul său Mons. Victor Cavagnis și servitorul Luigi Venturi, se instalează într-o parte a palatului arhiepiscopal, pe str. Esculap (astăzi Pictor C.D. Stahi, nr. 5-7), pusă la dispoziție de Arhiepiscopul de București Raymund Netzhammer. Pentru a nu-l stingheri pe nunțiu în împlinirea misiunii sale față de catolicii de orice rit și naționalitate, în următoarea perioadă Arhiepiscopul Netzhammer va petrece mai mult timp în casa parohială de la Cioplea.
Între 12 iunie și 31 august 1921, Marmaggi va vizita sediile celor zece dieceze catolice (șase latine și patru greco-catolice) din Regatul României. La sfârșitul acestui adevărat periplu diplomatic-pastoral, nunțiul îi va trimite Cardinalului Pietro Gasparri, secretar de stat al Papei Benedict al XV-lea, o dare de seamă (Nr. 467/1 octombrie 1921), formată din 23 de pagini dactilografiate. Documentul (Archivio Vaticano/Segreteria di Stato/Anno 1921, Rubrica 223 (fasc. unico), f. 64-74) ne oferă o imagine, din perspectiva unui diplomat și-n același timp reprezentant al Papei, a situației episcopilor catolici din România de acum o sută de ani, îndată după Unirea de la 1918. Redăm în continuare relatarea vizitei în „mica Romă”.
„Blaj – Prima mea vizită trebuia să înceapă, pe drept, de la Sediul mitropolitan. Am sosit pe 13 iunie în acest oraș din Transilvania, important în primul rând din punct de vedere ecleziastic și cultural, fiind un oraș plin de institute și de școli și, de multă vreme, celebru centru de studii catolice și leagăn al culturii naționale românești. Cu o frumoasă antonomasie, Blajul este numit mica Romă a Transilvaniei. Primit la gară, toată împodobită cu steaguri românești și pontificale și ornată cu flori, pe notele imnului papal și în aclamațiile sărbătorești, în special ale tineretului – m-am salutat reciproc cu autoritățile bisericești și civile. Am parcurs apoi întreaga stradă de la gară la Catedrală, între două șiruri de oameni, mărginite de cordonul făcut de alumni (circa 1.300). La intrarea în marea piață a Catedralei se înălța un arc de triumf, pe frontispiciul căruia se putea citi în italiană: «TRĂIASCĂ NUNȚIUL». Ceremonia din Catedrală a fost foarte solemnă; venerabilul Mitropolit, S.E. Monsenior Suciu a ținut un discurs elevat, în limba română, cu privire la legăturile istorice, religioase și culturale ale poporului său cu Roma. Eu i-am răspuns în latină, mulțumindu-i pentru primire, arătând importanța evenimentului și însușindu-mi recomandarea Apostolului către efeseni: catolicii din România să se arate totdeauna «plini de grijă în a observa unitatea spiritului în legătura păcii» (Efeseni 4,3 – n.n.). După prânzul oficial, la care au participat 60 de invitați, am patronat o splendidă academie literară-muzicală în sala de gimnastică a liceului de băieți, iar în piața cea mare am asistat la un impunător program de gimnastică al alumnilor și alumnelor școlilor. Ziua următoare a fost consacrată în întregime vizitării diferitelor instituții, cu adevărat înfloritoare, și a importantei Biblioteci centrale. […]”
Mons. Ieronim IACOB
Actualitatea creştină, nr. 9/2021, Anul XXXII, p. 33.
